Adierea vântului îmi mângâie părul, culeg liniştea. Mii de gânduri mă scaldă în culori. Mă las purtată de vise şi speranţe. Să prind în braţe tot zbuciumul din mine şi să îl revărs spre zările senine, să poposesc o clipă departe…Să ascult gândul care
Aflându-mă de zile bune la ţărmul mării în localitatea Costineşti, mă tot întreb, ce se întâmplă astăzi cu poiana fierăriei lui Iocan, în care ţăranii din Moromeţii se strângeau să facă politică ?. Cine sunt, ce
Privesc cu uimire cum tot mai adesea se dansează tango-ul pe zidurile reci , pe zidurile înguste ca nişte fâşii tăiate din muntele de nefericire al lumii. Ştiu că ne este frică să dărâmăm zidurile , ele sun
Antologia baladei culte româneşti poate fi o posibilă istorie a poeziei noastre, într-atât de reprezentativă se arată această specie în literatura de azi. Aserţiunea implică cel puţin două riscuri, întrucât termenul de bala
Deşi în acest an, iarna s-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu noi, în sfârşit, zăpada a început să coboare lin şi să îmbrăţişeze pământul. O dată cu apariţia ei, cerul s-a contaminat de fulgii albi şi s-a deschis la culoare. Şi prin urmare, fulguiala
Moş-Gerilă şi moşii cei negri erau nedumeriţi de apariţia păsărilor, care îi eliberaseră din uriaşa colivie. Pentru un moment se opriseră din lupta cu oamenii lui Moş Crăciun, astfel că păsările profitară de acest lucru, pentru a-i ataca, în timp
Şi se înălţară în înaltul cerului, fiind împinşi în toate direcţile de viscolul aspru. Privindu-i, cotanilor li se părea că erau nişte dâre de fum, care se făceau din ce în ce mai mici, până se făcură invizibile în îndepărtarea lor de ei. Zburară
Nămeţii de zăpadă costumaseră pământul în alb. Sunetul viscolului năprasnic şi gălăgios ca o goarnă, din cauza căruia, cerul şi pământul semănau cu o coală imensă de hârtie, parcă aducea de departe veşti despre alte meleaguri, neînţelese de
Până la sosirea acelor umbre, totul fusese atât de frumos pentru Mitru, care se convinsese până la urmă că nu îl visa pe Moş Crăciun. După ce curierul îi umpluse căruţa cu sacii mari, timp în care lăutarii şi câţiva curieri îşi duceau fiecare la
Cotanii îi priviră îndelung pe moşii negri care se transformaseră în umbre, zburând spre înaltul cerului şi îndepărtându-se. Când dispărură în zare, unul din ei îi spuse stăpânului lor:
- Oare am făcut bine că am descuiat măgăoaia asta de coliv
Viscolul se mai domolise şi o dată cu asta, gerul amorţise. Stând lângă căruţaşul cu barbă pe bancheta căruţei şi privindu-l atent, reuşi la un moment dat să îngaime:
Într-o zi de octombrie, razele soarelui se ascunseseră de toamna care îşi făcea loc triumfător pe la noi şi un stol de ciori spărgeau liniştea cu croncănitul lor. Ascunderea lor albise cerul şi gonise norii pe drumul Universului, din cauza unei pâ
O zi de iarnă, o zi de iarnă ca-n poveşti, ningea întruna, încă de pe la prânz. Iarna parcă era mai hotărâtă ca oricând să-şi arate măiestria.Totul era alb, cuşma iernii era magnifică. Privind feeria albă, un dor nebun de a respira
Vântul adie, uşor, frunzele ruginii ale copacilor înalţi, mireasma lunii Octombrie se face simţită, toate acestea îmi oferă linişte în suflet… pace… chiar şi acea fericire greu de găsit. Iubesc toamna pentru aroma timpului trecut pentru dulce-amăruia
Nămeții de zăpada costumaseră pământul în alb. Sunetul viscolului năprasnic din cauza căruia cerul părea să dispară, era gălăgios că o goarnă, și parcă aducea de departe vești despre alte meleaguri, neînțelese de oamenii din case, care se încălzeau l
Acum zece mii de ani era o ţară mare şi frumoasă, numită Ţara Lalelelor.
Frumuseţea acestei ţări nu avea asemănare cu nici una de pe Pământ. Dumnezeu Stătea după un nor alb şi O Mângâia cu privirea Sa, Având grijă ca Soarele să-şi râspândească
Un soricel prinsese drag de un doctor.Ii placea halatul sau alb,tapetat,ii placeau acele sticute gatuite in care doctoral amesteca substante colorate,desi mirosul lor puternic il cam ameteau.
Toţi priveau cum păsările negre se îndepărtau în zborul lor şi croncănind, până când dispărură în zare. Albastrul cerului strălucea de seninătate în lumina soarelui şi o dată cu plecarea balaurilor, Ţara Lalelelor era şi mai frumoasă decât înainte. L
Simonică mergea încet pe faleza din Orşova cu gândurile sale. Mai privea din când în când Dunărea acoperită pe margine cu preşul de verdeaţă. Pescarii aşezaţi pe panta pietroasă, care aşteptau să se agaţe vreun peşte de cârligele undiţelor fumau lin
Foşnetul puternic de aripi se auzea din înaltul cerului. Toţi văzură cum o pasăre neagră, înconjurată de culorile curcubeului, cu capul alb şi cu ciocul auriu zbura cu avânt spre meleagurile Ţării Lalelelor. Zborul său măiestru şi graţios îi fermecă
Comentarii