Mă tulbură și-acum privirea ta
venind din amintirile pierdute
pe marginile unui ciob de stea
dintr-un văzduh cu forme nevăzute.
Mă-ndepărtez, cu sufletul mai greu,
de umbrele din karma-ți temerară
ce-ajung pe căile din vis mereu
să-mi tulbure tăcerea către seară.
Dar încă sper că pot să regăsesc
mirajul clipelor de altădată
când amândoi, iubindu-ne firesc,
ne regăseam cu inima curată.
Acum chiar timpul pare încărcat
de mitice poveri necunoscute,
ce mi se-aștern în cuget ne-ncetat,
cu vorbe fără duh, întreținute.
Iar vorbele-ți strâmbate nefiresc
ajung, arzând în mine ca o tramă,
când fără voie stau să te privesc
din vraja karmei care se destramă.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Olga Văduva!
Felicitări!
Mulțumesc, Lenuș Lungu, mulțumesc, Nicoleta Mija, pentru călătoria în versurile mele !
O călătorie printe aminrile care revin mereu. Foarte frumos! Felicitări!
Felicitări!
Mulțumiri alese și gând bun din partea mea, domnule Florin Alexandru Stana!
Prozodie clasică aproape ireproșabilă! Și mai ales Miez!
Felicitări!
Rodica Bogdan, atunci când prezentul nu-ți mai oferă aproape nimic care să te bucure, dai fuga la cutia cu amintiri. Și începi să răscolești în maldărul lor, chiar riscând să găsești tăciuni care te vor arde. Mulțumesc mult pentu popasul făcut lângă versurile mele și pentru mesajul elegant lăsat aici!
Azi, deşi zice-se că e ziua familiei, se pare că e ziua amintirilor. Mai tot ce-am citit e patronat de amintiri... mai triste, mai plânse, mai regretate...
Şi totuşi în poezia ta, Corneliu, întrezăresc speranţă... pe mine m-a liniştit dup atât tumult şi zarvă din.prejur! Felictări!
Mulțumesc, Paul Rotaru!
-
1
-
2
de 2 Următor →