Ascunsă în frunza din mine

Ascunsă în frunza din mine

Şi prinsă-ntr-un pom inutil,

Constat că de-acum mă susţine

Un vis pe un vraf de trotil.

 

Atârnă de muguri ferestre

Cu faţa-ndreptată spre cer,

Iar cai în galopuri măiestre

Îşi scutură coama-n eter.

 

Sub iedera prinsă de coajă,

Nu văd, nu aud mai nimic,

De parcă-o fanatică vrajă

Îmi este subit inamic.

 

Adesea prin pâcla din junglă

Ni-e calea spre-albastru prelungă...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulţumesc mult, Mircea Caracas! Cu prietenie,

  • cu  multa pretuire!

  • Mihai Arsene, Silvia Giurgiu, domnule Muntean: mulţumesc de popas şi semn! Cu drag,

  • Onorată de percepţia dvs., Mihai Katin! Mulţumesc! Cu stimă,

  • Mulţumesc, Nicoleta Mija! Cu drag,

  • Aurel Conţu, fiecare cal are o singură coamă, eu zic că e corect aşa (ca şi cum am spune "Femeile îşi scutură părul" - nu perii - etc.)! Smile.gif  Mulţumesc de trecere! Cu prietenie,

  • este un poem  foarte rafinat   in  transmutarea  vegetal-uman cu  ipostaze  miraculoase

    Sub iedera prinsă de coajă,

    Nu văd, nu aud mai nimic,

    cu  multa pretuire!

  • Foarte frumos ! Felicitări!!

  • „...Iar cai în galopuri măiestre

    Îşi scutură coama-n eter...”

    coamele, probabil!

Acest răspuns a fost șters.
-->