Ascunsă în frunza din mine
Şi prinsă-ntr-un pom inutil,
Constat că de-acum mă susţine
Un vis pe un vraf de trotil.
Atârnă de muguri ferestre
Cu faţa-ndreptată spre cer,
Iar cai în galopuri măiestre
Îşi scutură coama-n eter.
Sub iedera prinsă de coajă,
Nu văd, nu aud mai nimic,
De parcă-o fanatică vrajă
Îmi este subit inamic.
Adesea prin pâcla din junglă
Ni-e calea spre-albastru prelungă...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Mai multe gânduri iar mă și urmăresc, Chiar și atunci când fulgii reci sosesc,Este un anotimp care nu mai este dorit,Mă bucur când totul în jur este iar albit. Mă gândesc mereu la marea ninsoare, Zăpada din Cer colorează întreaga zare,La…
Citeste mai mult…Au trecut zile, săptămâni, luni,nopți Prin toate trecem o dată în viață toți Au trecut lacrimi care dor foarte tare Dar am găsit în credință și o alinare. Au trecut vise uitate și poate pierdute, De foarte multe ori de viață adăpostite Au trecut…
Citeste mai mult…Îmi las iar cuvintele toate să alerge, Și aș vrea pe unele să le pot culege,Să le așez mai frumos într-o carte , Dar le arunc repede pe cele supărate. Mă ajută adesea să gândesc în tăcere ,Pe foile albe pot să fac o altă alegere, Scriu totul cu…
Citeste mai mult…A nins iar foarte tare acum spre seară, Și vremea este câteodată mai sonoră, Fulgii de zăpadă toți bine s-au adunat,Dar iarna mereu în curte a mai cântat. În casă este cald dar afară frig acum,Iar vântul este și pe al iernii rece drum Fulgul de…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Mulţumesc mult, Mircea Caracas! Cu prietenie,
cu multa pretuire!
Mihai Arsene, Silvia Giurgiu, domnule Muntean: mulţumesc de popas şi semn! Cu drag,
Onorată de percepţia dvs., Mihai Katin! Mulţumesc! Cu stimă,
Mulţumesc, Nicoleta Mija! Cu drag,
Aurel Conţu, fiecare cal are o singură coamă, eu zic că e corect aşa (ca şi cum am spune "Femeile îşi scutură părul" - nu perii - etc.)!
Mulţumesc de trecere! Cu prietenie,
este un poem foarte rafinat in transmutarea vegetal-uman cu ipostaze miraculoase
Sub iedera prinsă de coajă,
Nu văd, nu aud mai nimic,
cu multa pretuire!
Foarte frumos ! Felicitări!!
„...Iar cai în galopuri măiestre
Îşi scutură coama-n eter...”
coamele, probabil!