Cum să te-agăţi de cer fără iertare
Şi cum să prinzi de toartă-un curcubeu,
Când printre nouri creşte-un aculeu,
Ce îţi străpunge palida visare?
Reanimându-ţi istovitul eu
Cu mici perfuzii de iluzii-amare,
Încrâncenată soarta ţi se pare,
Pe drumul şubred către Dumnezeu.
De la cheremul patimilor noastre –
Corăbieri captivi în propriul ghiol,
Plutim în vise aşa-zis albastre,
Regurgitând fragmente de nămol,
Pierduţi pe urma Păsării Măiastre,
Nemulţumiţi de zborul prea domol.
Comentarii
Mulţumesc, Mihai Arsene! Cu prietenie,
Mulţumesc, doamna Ciobotariu! Stimă,
Cu admirație!
Mulţumesc, Daniela Vîlceanu! Drag,
Frumos!
Felicitări!
Vă mulţumesc mult, doamna Dorina! Bucuroasă de reîntâlnire! :-) Cu drag,
Îmi era dor de versul tău, dragă Camelia. Admirație.