Domnului Eminescu

Mă-nclin, în faţa Mariei Tale,
Cu doru-mi fără margini
De codrii tăi de-argint,
De floarea ta albastră
Şi lacuri tremurând...

Mă-nchin, cu flori pe la statui
Şi-al limbii "fagure de miere"
Izvor îmi este de poveşti,
Ce i le spun Prinţesei mele,
Când bat luceferi în fereşti!

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mircea, iti multumesc pentru popas si comentariu. Eminescu ramane poetul meu de suflet!

  • Onorata de popas si apreciere, d-na Lenus!

  • ...şi i-a fost pe plac/ muza din Feleac

Acest răspuns a fost șters.
-->