16. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
după miezul nopţii (cybersonet CXCV)
vom lăsa totul jos când umbrele se duc
după miezul nopții cu pași moi de mister
se-aude tamburina vibrând într-un eter
iar piersici și smântână ne cheamă într-un nuc
ne-a prins în jocul ei bizar și efemer
o expoziție uitată-n colțul cel mai luc
vorbele curg și-n ele un sens adânc se-apuc
dar vom afla târziu ce-a fost acel înger
căci noaptea ne îndeamnă să vorbim ciudat
să ne lansăm în lumi cu ritmuri moi tăcute
și-n suspiciuni de vis să ne topim încet
după miezul nopții tot ce-a fost pătat
se spală-n liniști clare necunoscute
vom stărui în joc dar fără vreun regret
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii