Elegie

Mi-e frig
ca noaptea destrămată de cer,
de cuvinte, de timp asfinţit
mi-e zbor un cocor flămînd
după zările tale cu drumuri pustii
că tremur prin scripeţii inimii
ca o toamnă amară de mine,
de ieri, de dor, de departe.

Mi-e întuneric
ca ziua învinsă de iluzii,
de frig, de Cratylus captiv
în faţa unui perete fără uşă,
mi-e tîrziu ca ploaia ce curge
prin venele unui amnezic
şovăitor şi neliniştit de albastru,
de iarnă, de iubire, de moarte.

 

1212769688?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • ...o floare care tremură-n iarnă; dar o veni și primăvara...

  • Lenuş, Claudia, vă mulţumesc pentru lectură şi gentileţe!

  • Minunate versuri.

  • Superbe versuri...Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->