Dintre miliarde de oameni
Printre-ai noştri semeni,
Vrei uneori să paşeşti
Pe cineva să gaseşti.
Sunt mulţi oameni în lume
O, Doamne!, sunt o mulţime
Şi cauţi, cauţi să găseşti
Şi la un moment dat oboseşti,
De această asiduă căutare
Şi gândeşti: ,,nici un rost n-are''
Că oamenii sunt mulţi
Şi puţini dintre ei, importanţi.
Şi când ai încetat căutarea
Nu mică ţi-a fost mirarea
Să descoperi pe cineva anume
Fără chip, fără nume.
La-nceput nu-l vezi
Prin mulţimea de bipezi,
Înaintează ca o stafie
Ca să-ţi spună ţie,
Că el e cel de tine căutat.
Doar că n-a apucat
Să-ţi spună atât de multe
Că trebuie repede să-şi mute,
Paşii în altă parte
Şi tot aşa mai departe.
N-are timp să zăbovească,
Are multe să vorbească,
Că mai sunt şi-alţii care-l caută
Pe această mare planetă,
Şi aşa pleacă înainte
Pe-ale vieţii trepte.
Şi mă bucur că l-am găsit
Chiar dacă, apoi el a fugit
În alte locuri îndepărtate,
De el căutate.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Promi ca am sa incerc in momentul cand voi avea din nou inspiratie, poate am sa reusesc sa-i dau acest ,,plus de fior poetic.'' Multumescr frumos Delia.
Idee foarte frumoasă Mihaela poate mai trebuie puţin lucrată poezia pentru un plus de fior poetic.
Multumesc frumos ptr. apreciere si ptr. lectura Any.
Ma bucur daca am reusit acest lucru, si-ti multumesc frumos pentru lectura, Patricia.
Nu stiam, dar chiar daca am gasit, a plecat la fel de repede cum a venit. Merci ptr. intrebare, Mircea.
Fără chip, fără nume,
dar știi ce cauți,...anume?!