Minune care porţi a vieţii taină
Te zbaţi întruna, poate-ncerci să fugi…
Dar, eşti şi tu, închisă întro haină
Ce te opreşte cerul să atingi…
Eşti osândită să trudeşti din greu
Oprirea ta de-o clipă-nseamnă moarte!
Văpaia vieţii stăpâneşti mereu
Hrănind flămândele dorinţi deşarte…
Şi, eşti precum ocnaşul pedepsit
Să spargă piatra, pulbere s-o facă,
Pisând a clipei pulbere, eşti mit
Ce cheamă la speranţă cu-a sa toacă…
Tu, n-ai nicicând o clipă de hodină
Eşti leagăn şi dorinţei şi visării!
De te opreşti, din dor rămâne tină
Iar visu-i un nimic în largul zării…
Eşti...temniţa durerii omeneşti
Şi colivia păsării măiastre,
Ce-şi cântă cântecul pe corzi cereşti
În adâncimea peşterii sihastre…
.
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos toturor, pentru comentariile minunate!
Vă mai aştept, cu drag, Lucia
Morala:
Chiar de are-n cuib un maur,
De o ţine-ntr-o colivie de aur
Libertăţii îi duce dorul
Şi măiastra... îşi ia zborul
minune dacă poţi să fii o noapte
închide-mă cu tine tine în labirint
sub cerul un acoperiş de fapte
mă învati ca să iubesc fără să mint.
Cu prietenie Lenuş