15. (poezie, cybersonet)
~ ciclul Calendar ~
către dimineaţa de mâine (cybersonet CXCIV)
mi-e dor de diminețile noastre ușoare
de zâmbetele tale mai calde decât soarele
de glasul tău pierdut în trei cafele
când ridicându-ne eram doar un soare
viața simplă fără griji sau dureri
îmi lipsesc diminețile cu vorbele clare
când timpul era acolo stând să zboare
zâmbind pentru toate momentele de ieri
poate că-n viitor ne vom regăsi
într-o lume plină de iubire și regrete
magia ce ne lega pierdută-n aer
căci între galaxii ce se apropie vom găsi
destinul ne-a învățat să iubim cu sete
poate ne vom regăsi din nou în cer
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii