25. (poezie, cybersonet)
ochii dimineţilor (cybersonet CIX)
o pasăre sacră țese raze-n dor
piatra veche țipă în colțuri de fum
în aer plutește o umbră de scrum
timpul se frânge iar cerul e-un nor
o bătrână vibrează în noaptea din drum
mâinile-i sfâșie pielea din stele în cor
lăsând în urmă formele de condor
și totuși ea zâmbește-nainte de zori antum
călători în colțuri de visuri de aur
ochii ei se scurg în nori spălăciți
pe buzele-i vâscoase vorbindu-și chipul
lumină subțire arde în paharul faur
privind cum o pisică trăiește visul cu meteoriţi
când totul e spart și iarăși-i doar timpul
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii