sursa: afas.ro
Arma radiolocaţie a cunoscut o evoluţie şi mutaţii dintre cele mai spectaculoase, Astfel, în baza legii nr. 938 din martie 1939 a luat fiinţă Serviciul general de Pândă şi Alarmă, pe teritoriul României au fost dislocate 6 staţii de radiolocaţie de producţie germană (3 FREYA şi 3 WURTZBURG), iar structura Serviciului reorganizată pe 28 zone de apărare antiaeriana, a funcţionat până la 9 mai 1945.
În continuare la 10.04.1949 a luat fiinţă în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene Secţia de Pândă Aeriană (ulterior O.I.L.A.), care ia în subordine prima campanie de radiolocaţie de la Bucureşti - Băneasa dotată cu staţii de tipurile S.C.R.-527 D (americană), AN/TPS - 53 (engleză), WURTZBURG (germană), apoi alte companii şi batalioane înfiinţate şi înzestrate cu staţii de radiolocaţie de producţie sovietică de tipul 3P-20, GP-3A, P-8 şi P-20.
Ziua care semnifică apariţia radiolocatiei ca sistem unic de supraveghere a spaţiului aerian, este 25 iulie 1955, când prin ordinul C.L.-0074 au luat fiinţă în cadrul C.A.A.T. trupele radiotehnice ca armă în armată României, având în structura 3 regimente şi 2 batalioane cu 12 noduri şi 14 posturi radiotehnice.
În continuare până în 1978 a continuat dotarea cu tehnica sovietică de tipul: P-12, P-30, P-15, P-35, P.R.V.-11, P-37, când s-a introdus în serviciu pe scară largă şi aparatură de automatizare (VP-01, VP-02, VP-04, VP-11) iar ulterior până în 1989 datorită necesităţii îmbunătăţirii parametrilor zonei de cercetare a spaţiului aerian numărul subunităţilor a crescut la 56 şi al mijloacelor la 234, apărând noi tipuri: P-18, PRV-13, P-14, PRV-17, START-1M, ST-68.
Structurile de comandă şi învăţământ au evaluat de asemenea. Astfel în 1960 Şcoala Militară de ofiţeri activi de radiolocaţie, înfiinţată în 1952 la Sibiu, a fost mutată la Braşov, unde fiinţează şi astăzi, iar în 1998 Brigada 46 Radiotehnică- Ploieşti (înfiinţată în 1965) şi Brigada 41 Radiotehnică- Timişoara (înfiinţată în 1966) au fost desfiinţate, în locul lor apărând Centrele de radiolocaţie (similar regimente) fapt ce a condus la creşterea operativităţii, supleţei şi eficienţei actului de decizie, la optimizarea fluxului informaţional despre situaţia aeriană şi la crearea condiţiilor pentru realizarea sistemului integrat-militar şi civil- de gestionare a spaţiului aerian.
Introducerea în dotarea subunităţilor de radiolocaţie a sistemelor radar moderne 3D cu rază lungă de acţiune (FPS-117) cu rază mică de acţiune (Gap Filler) şi operaţionalizarea ASOC (Centrul de operaţii pentru suveranitate aeriană) au creat bazele modernizării, ale trecerii de la radiolocaţia analogica la cea digitală cu o bună protecţie la toate categoriile de bruiaj, precum şi la posibilitatea lucrului compatibil cu sistemele aviaţiei militare şi civile.
Aderarea României la NATO a impus ca procesul de înzestrare cu mijloace radar moderne şi informatizarea conducerii activităţilor specifice să determine adoptarea unor noi structuri coerente şi ierarhizate astfel încât să pună în valoare performanţele tehnicii în cadrul unui sistem de supraveghere a spaţiului aerian integrabil în NATINEADS.
-->
Comentarii