Răsfir
printre degete
izvoarele lumii.
Apa caută în cercuri concentrice
teama luminii
de a-i reda strălucirea,
spărgând în irizări ciudate
prezentul căzut din viitor.
Clipele se țes printre
viituri de gânduri
în pânze firave
ce tremură de încordarea
iubirii.
Crepusculul vieții
curge
din ulcioare antice
întorcându-mă, în regăsirile mele,
în ancestrale oglinzi.
Sufletul meu,
prins în ele,
revine
în izvorul lumii
ce îmi răsfiră degetele
întrebând:
cine ești?...
Comentarii