Jocuri de cuvinte – apă
Geografie lingvistică
Prima parte la: https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-apa-1
Apa în expresii (pamflet)
Moto: „Din greşeală calcă-n groapă/ Toată plină ochi cu apă,/ Dar cum talpa-i foarte lată/ Apa a făcut-o plată!” („Inventatorul apei plate”, de Vasile Manole din Dunărea de Jos, octombrie 2015)
Apa este absolut indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, indiferent dacă la putere sunt cei de cea sau cei de hăis, fiind unul dintre cei mai universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului, cu formula chimică H2O. Oamenii au avut nevoie mereu de apă, dar au creat și expresii metaforice cu prețiosul lichid. Există „apa neagră”, fie denumirea populară a glaucomului, fie apa murdară datorită poluării cu anumite substanțe sau cu recipiente de plastic și alte gunoaie.
„Apă de ploaie” semnifică vorbe fără conținut, vorbe goale, spuse aproape zilnic de președintele meu de bloc, de Ciucă al lor sau de Ciolacu al primarilor, dar și lucruri fără valoare, ca admiterea la treaptă sau ratarea admiterii de două ori la ASE de către matrafoxatul penal Cîțu, vorbele în vânt despre Schengen și Austria etc.
Gând ardelenesc
Destui politicieni, ca fosta sinistră și actualul sinistru de la muncă, ca alde Cîțu, alde Orban ș.a. sau unii (n)europarlamentari care „bat apa în piuă”, adică vorbesc mult și fără rost, mai ales copiilor, profesorilor și pensionarilor. Sunt sigur că se bazează pe lozinca „decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost”!
Voiam să le spun membrilor noii coaliții că „sunt to(n)ți o apă și-un pământ”, adică la fel. Vom vedea. Vorba președintelui de bloc: „PeSeDeeee!” Și am văzut! Au peste 200 de secretari de stat, peste 1000 de consilieri, că fură mulți lipitori de afișe...
„A intra la apă” înseamnă a ajunge într-o situație grea, neplăcută, cam ca Trăienică, cel ce a cam rărit aparițiile pe la TV după ce cele două orfeline fură condamnate în primă instanță, și el cu verdictul în calitate de Petrov.
„A băga pe cineva la apă” înseamnă a face cuiva un mare neajuns, cam cum s-a procedat cu Dragnea, 3 ani pentru 200.000 de lei, achitați de altineva și ăia, și anii ăia precedenți cu suspendare pentru că a scos oamenii la vot. De Vâlvov, achitatul, nimic! S-a prescris ceva! Fu condamnat! Fugi ca toți în mafiota Italie...
Tot i se amintea Ralucăi și îstuia de acum că unii pensionari, cu pensii nemărite sau acum mărite în batjocură, „nu aveau nici după ce bea apă”, că ei respectă politica de nemărire sau mărire în batjocură a pensiilor, nici măcar cu rata inflației. Și îi tot dă Budăi cu „bunicii noștri” și canci!
Vă dați seama că Cîțu (cacofonie intenționată) știa lecțiile la școala profesională „ca pe apă”, de l-au transferat ăia la liceu. Directorul ăla și inspectorul care au decis transferul ce or fi primit? Că acum, văzând inspectoratul „în ce ape se scaldă ziariștii”, a declarat dosarul școlar al Cîțului strict secret!
Oricum, să-l lăsăm pe Cîțu „în apele lui”, să nu-l deranjăm, să-l lăsăm în pace, că altfel „nu-i în apele lui”, adică e abătut sau prost dispus. Precis „ne-o veni și nouă apa la moară”, dar doar din patru în patru ani. Dar veni mai repede, că-i luă Ion de Poplaca fostei coaliții „apa de la moară”, că făcea totul în ciuda românilor!
Dar vai de fostul sinistru userist constănțean al justiției, că lua pe lună 11.000 lei ca parlamentar, 13.000 ca sinistru al justiției și 24.000 ca „membru” al CSM! Și voia să numească el procurorii șefi... Ion de Poplaca zise nein! Cât o câștiga justițiarul de acum?
De „apă grea”, combinație a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare, nu mai zicem nimic, că n-o mai fabricăm, doar o importăm, adică depindem de alții. E ca în bancul ăla lozincard „cumpărați numai produse românești”, nespecificându-se dacă produsele agricole din Insula Mare a Brăilei sunt arăbești sau românești (vezi „Jocuri de cuvinte - socoteli funciare”).
Apă sub formă lichidă și sub formă solidă
„Îmi lasă gura apă” după produsele agricole făcute din semințe create pe la Buzău, dar ăștia nu mai acordă fonduri pentru ele, că mă uit la ei că „sunt numai o apă”, adică transpiră mult de atâta muncă, dar numai sub limbă.
Uite-așa mai avem cuvinte compuse și expresii, precum „apă dulce”, „pești de apă dulce”, „apă minerală”, „apă de Căciulata”, „apă de Slănic”, „apă de Vichy”, „apă moale” (cu foarte puțin calcar, de exemplu apa de ploaie), „a îmbăta poporul român cu apă rece” (cum ne încântă toți cu vorbe goale, cu făgăduieli), „a fierbe pe români fără apă” (de parlament, guvernul „Ăăăăăăă...” și președinte), „a fi toți demnitarii o apă” (cu cei 200 de secretari de stat și peste 1000 de consilieri și multe altele.
Și mai avem „a scoate apă din piatră seacă”, adică a reuși într-o întreprindere grea, a dovedi ingeniozitate, precum eroul lui Delavrancea („Cu una cu alta, mai cu ce avea de la părinți, scoase apă din piatră și ajunse a fi jinduit de multe fete în sat.”).
Mă gândesc la (n)europarlamentari, „cară apă cu ciurul” sau „cară apă la puț”, acelaș lucru făcându-l și noua televiziune americană care tot laudă flancul estic NATO al poligonului Cincu sau al altui poligon dobrogean sau dronele americane de cercetare.
Până la urmă am văzut „în ce apă ape se scaldă” coaliția asta de resuscitare a PNL, dar un lucru e sigur după numirea premierului și decorarea lui de yanchei, că continuă și va continua vărsarea de bani spre trezoreria americană prin cheltuirea celor 2,5% din PIB fără nicio licitație și fără readucerea în sistemul industriei noastre de apărare a vreunui sfanț.
Tot mă gândesc că n-are cine să îi taie coaliției ăsteia „apa de la moară”, că parcă ar continua politica Cîțului de a cheltui bani, că, sanchi, acum nici automatul Kalașnikov nu mai e bun! Ăla pe care îl produceam și l-am vândut peste tot! Ba pentru el știam să fabricăm și muniția, cartușele. Cum care muniție? Aia despre care am scris (vezi la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-munitie, în „Jocuri de cuvinte – muniție”).
E aia pe care batalioanele și regimentele, comandate de maiori, locotenenți colonei sau colonei, au consumat-o în câteva zile de la îngrămădeala din decembrie 1989. Se trăgea ca la balamuc aiurea, sanchi, în teroriștii inventați, imediat ce păcăneau niște simulatoare. Și pentru aceste merite fură făcuți unii ulterior generali! Acum sunt comentatori pe la CNN. Poate-i tratăm cu apă de clor, apă de var, apă tare, apă regală, apă oxigenată și ce apă mai e...
Aaa, am uitat de „a fi (numai) apă (sau o apă)”, adică a fi foarte transpirat, cam cum era robotul Ion de la guvernul „Ăăăăăăăăăă...”, când l-a întrebat un ziarist care e viitorul României. Ion, după o meditație profundă cu a lui inteligență artificială a zis să stăm liniștiți, că după Ion umează Răscoala și Pădurea spânzuraților....
Doar niște romane
Ajunserăm rapid la „apa dacilor”, unica in lume, stabilizată în mod natural cu aur şi argint și care se vinde in toata lumea cu 25 Euro sticla. Cât sunt redevențele? Mici, oricum. „Apa dacilor” e un lux apreciat din Franța până în China.
La Ocna de Fier, în Caraş-Severin câţiva oameni de afaceri vând... apă cu aur şi argint. Comenzile curg din toate colţurile lumii, de la staţiunile de lux din Europa şi până la hotelurile de cinci stele din Dubai ori la magnaţii chinezi. Iar dacă aveţi vreo îndoială..., localnicii sunt convinşi de puterile ei miraculoase: mai toţi bătrânii din sat ar avea peste 90 de ani. Mă mut acolo!
Lichidul preţios izvorăşte din Munţii Dognecei din Caraş şi ajunge în recipiente în nici zece minute. Bogăţia curge din munţi încă de pe vremea dacilor şi între timp şi-a schimbat traseul. De pe versant ajunge acum în fabrica de la Ocna de Fier printr-o conductă şi este filtrată. Sticlele în care va fi turnată sunt spălate tot cu apă cu aur şi argint!
Horaţiu Rada, administrator și asociat al fabricii se laudă: „Apa iese din munte în stare naturală microbiologic pură, stabilizată în mod natural cu aur şi argint. Nu avem decât două filtre: un filtru de un micron şi un filtru de 0,2 microni din hârtie. Deci sunt singurele intervenţii asupra acestui produs. Pentru a avea acest produs în stare naturală, în stare pură este de-a dreptul un miracol. I-am făcut analizele. Surpriză! A venit o apă cu parametrii unici în lume.”
Apa a fost testată de Institutul Internațional pentru Gust şi Calitate Bruxelles care a notat-o cu cea mai înaltă distincţie: trei stele de aur. Într-o singură oră în fabrica de la Ocna de Fier sunt îmbuteliate trei mii de sticle, iar apa ajunge în toate colţurile lumii. Concentraţia de argint este mai mare decât concentraţia de aur. Păcat ca nu o pot aprecia si românii!!!!
Apa în natură
Moto: „„Apă-i bună, zice-un unchi,/ Ca oricare dar divin,/ Dar să n-o ai la genunchi/ Sau mai rău ... s-o bei cu vin!” (Axiomă, de Stelică Romaniuc)
După cum m-au lămurit foștii mei colegi de la metereologie și hidrologie, apa se găsește sub diverse forme în natură, vapori de apă și nori în atmosferă, valuri și aisberguri în oceane, ghețari la latitudini polare sau altitudini mari, acvifere sub pământ, pâraie, râuri, fluvii sau lacuri. Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o formă într-alta, prin evaporare, precipitații și scurgeri de suprafață.
Datorită importanței pe care o are, apei i s-au dat diverse nume în funcție de formele pe care le ia. Ploaia, grindina, zăpada, ceața, roua sau chiciura nu sunt prezente peste tot.
Apa de la suprafața globului joacă roluri importante în evoluția umană; râurile și irigațiile asigură aportul de apă pentru agricultură, sunt suport pentru transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. Dar Iliescu și Roman, „profesori de ape”, au renunțat la canalul București-Dunăre, finalizat 75-80% (vezi „Jocuri de cuvinte – canal”, https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-canal-1).
Scurgerea apei pe suprafața terestră este mecanismul prin care eroziunea sculptează mediul natural, duce la crearea văilor și deltelor cu suprafețe fertile favorabile dezvoltării de centre umane.
Apa se infiltrează în sol, ajungând în pânza de apă freatică. Această apă freatică ajunge din nou la suprafață sub forma izvoarelor. Sunt și izvoare termale și gheizere. Apa freatică este de asemenea extrasă artificial prin puțuri și fântâni. Nu pot să uit „Puțul lui Ghețaru” de la capătul unei parcele, Ghețaru fiind porecla bunicului matern, dogar, dar care și conserva ghiața și o vindea vara (vezi „Jocuri de cuvinte - fântână”).
Așadar, apa este extrem de importantă din punct de vedere fiziologic, economic și industrial. Transportul pe apă este coloana vertebrală a comerțului și a economiei. Navele merg pe oceane și mări, pe fluvii, trec prin canale. Noi am scris despre canale și rolul lor (vezi „Jocuri de cuvinte - canal”). Noi mai navigăm pe Dunăre?
Volumul de pește capturat în 2017 din apele naturale și acvacultură a depășit 170 de milioane de tone. Dar nu de către noi, că Petrov a vândut pe nimic flota, inclusiv cea de pescuit. Centralele hidroenergetice reprezintă o piatră de temelie importantă a dezvoltării durabile, capacitatea totală hidroenergetică a lumii în 2015 fiind de 1.212 GW (vezi „Jocuri de cuvinte – baraj”). Acum carnea de porc sau de vită e mai ieftină ca peștele, fostă mâncarea săracului când eram mic...
Apa este utilizată în sistemele de răcire, încălzire și centralele termoelectrice. Aplicațiile apei în industria chimică și farmaceutică sunt foarte diverse, apa fiind mediu de reacție în sinteze anorganice și organice, dar și reactiv.
În istorie, civilizațiile s-au dezvoltat cu precădere pe malurile râurilor sau mărilor. Mesopotamia, așa-numitul leagăn al civilizației este situată între două râuri, Egiptul antic a înflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum Londra, Paris, New York și Tokio își datorează succesul în parte accesibilității oferite de situarea lângă o apă, și înflorirea comercială rezultată.
Insulele cu porturi sigure, precum Singapore și Hong Kong, s-au dezvoltat tocmai din acest motiv. În locuri precum Africa de Nord și Orientul Mijlociu, unde apa nu se găsește în abundență, accesul la apă potabilă a fost și este o mare problemă în dezvoltarea comunităților umane.
Apa în corpul uman
Moto: „„La dive - numele îmi scapă -/ Cu sânii mari şi fund beton,/ Găsești în corp trei sferturi apă/ Și-n rest ... doar pungi cu silicon.” (Compoziție, de Stelică Romaniuc)
Să ținem seama că apa e un factotum pentru organismul uman. Ea dă naștere tuturor lucrurilor, ea păstrează informația. Toate animalele, toate plantele, tot „viul”, suntem în majoritate apă. Copilul la naștere este peste 80 la sută apă, apoi 70 la sută apă, și tot în scădere. Nu putem trăi fără apă, deoarece apa transformă energia, păstrează și distribuie informația.
Apa reproduce formele emoționale ale alimentelor pe care le „integrăm și le procesăm”. Unde ajunge apa procesată? În diferitele organe ale corpului, în celule, în sânge.
„Computerul” central, creierul, dar și toți neurotransmițătorii de mesaje au în componența lor 90 la sută apă, ceea ce explică într-un fel capacitatea lor de a transmite mesajele cu viteze uluitoare către toate organele, analizând corect mesajul „mi-e sete", așa încât setea incepe să mistuie efemerul corp.
Surprinde-ți ficatul!
După Ralph Vornehm, „celulele corpului nu se ating intre ele, pentru că «înoată» in apă, la fel ca nervii". Când apa din corp este „murdară”, prin schimbul de informații între apa din interiorul celulei și apa din afara ei, se purifică celula și va funcționa corect. Dacă nu bem apă regulat, celulele se intoxică (dacă bem țuică „se îmbată”).
Se spune că trebuie să bem o cană de apă cu o jumătate de oră înainte de masă și nu trebuie să bem apă în timpul mesei. Apa e transferată și în sânge, sângele având 80 la sută apă. Pentru a se efectua corect procesul de digestie, sângele trebuie sa fie hidratat corect înainte de masă, nu „îmbătat”. Dar omul mai uită....
Apa în (c)arte
Moto: „„Lucrul care ține viața/ Este apa din izvor,/ Folosită dimineața/ Numai pe exterior.” (Taină, de Stelica Romaniuc)
Scriitorii români au amintit de toate felurile de ape. Constantin Sandu-Aldea scria despre fata morgana sau apa morților („Peste întinderile de la hotarul vederilor jucau valurile apei morților, această fermecătoare și amăgitoare arătare.”).
Apa este prezentă și în basme. Ispirescu scria despre spălatul de dimineață al lui Făt Frumos cu apă proaspătă („Să mă spele în toate zilele cu apă neîncepută, să-mi dea orzul fiert în lapte dulce.”). Creangă prezintă dorința nașpa a unui falnic împărat („Să-mi aducă trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă, de unde se bat munții în capete.”). Tot Ispirescu ne dă secretul apei moarte („Turnă apă moartă peste toate ranele și se închegă carnea.”). Creangă e cel care prezintă apa și ca obstacol („Trecând peste nouă mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari...”).
Petru Dumitriu introduce apa în comparație („Se simțea rece, curat, ușor ca o apă de munte, ca un vânt de martie.”). Coșbuc descrie poetic „îngroparea în valuri” („Am mers pe malul apei,/ în valuri să-mi îngrop/ Și cântecul și-amarul.”), dar și sunetul apei („Sub plopii rari apele sună/ Și plopii rari vâjâie-n vânt.”).
Vlahuță descria ropotul apelor („Numai apele în ropot s-aud din munte coborând.”), pe când Eminescu se referea la „apa de băut”, dar și la „întinderi de apă” („Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă/ Au venit și-n țara noastră de-au cerut pământ și apă.”).
Alți scriitori au scris despre râuri, precum Sadoveanu („Abia cătră amiază ajunseră la apa Bistriței.”), despre fluvii, precum Golescu („Pe la poalele acestor munți curge apa Dunării.”) sau despre pește, bogăția apelor curate atunci, precum Alecsandri („Pești de apă curgătoare/ Și de apă stătătoare,/ Cu năvodul pescuiți/ Și cu undița undiți.”). Că de, atunci nu existau recipientele din plastic și alte gunoaie aruncate peste tot!
Eminescu folosea apa în multe moduri, de exenplu pentru stingerea focului interior („Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării”), dar și observând sclipitul apelor de podiș și de munte („Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri... Ș-ale râurilor ape ce sclipesc fugind în ropot.”).
Contemporanul, reorientat, o dădea pe conștiința proletară în S. II, 1949, nr. 156, 4/5 („Apele limpezi ale conștiinței.”). Apa poate fi metaforă, demonstrație a lui Dan U. („Lumina lunii străbătea apa geamului și, căzând pieziș în luciul oglinzii, se revărsa în negrul din odaie.”), a lui Dumitriu („Lua fiecare inel, fiecare pereche de cercei, le ridica în fața ochilor, le făcea să-și joace apele și sclipirile în lumina blândă a flăcării de petrol.”) sau a lui Sadoveanu („Pe pajiștea verde... se învârtea hora. Fetele erau în catrințe de lână, vrâstate în fel de fel de ape.”).
Francezii au cuvântul eau pentru apă, din secolul al XVI-lea, moștenit din medievalele franceze eau, eaue apărute în secolul al XIII-lea, derivate din vechiul francez eaue în secolul al XIII-lea, din precedentele aigue, aive , eve din secolul al XI-lea, în final din latinescul aqua, „apă”. În franceză, aqua se regăsește ca prefix în cuvinte compuse: aqu-, aqui- (ca la noi acvi-).
Despre apa necesară omului scria Octav Mirbeau în 1885, în Scrisori din cabana mea: „Degeaba căutasem un pârâu, a cărui apă dulce cântă sub frunze, sau un izvor, căci sunt totuși multe la țară […]” (En vain, j’avais cherché un ru, dont l’eau fraîche chante sous les feuilles, ou bien une source, comme il s’en trouve pourtant beaucoup dans le pays […] [Octave Mirbeau, Le Père Nicolas, dans Lettres de ma chaumière, 1885]).
Despre apa ca ploaie se scria în Cronica religioșilor din Saint-Denys, cuprinzând domnia lui Carol al VI-lea, din 1380 până în 1422: „Când vântul s-a calmat, apa cădea din cer din belșug, de parcă Dumnezeu ar fi vrut să inunde pământul cu un nou potop; torenții de ploaie au fost așa de mari încât mâncarea și îmbrăcămintea soldaților au putrezit, […]. (Lorsque le vent venait à s’apaiser, l’eau tombait du ciel avec abondance, comme si Dieu eût voulu inonder la terre d’un délugenouveau ; les torrents de pluie étaient tels, que les vivres et les vêtements des gens de guerre se pourrissaient, […]. — (Chronique du Religieux de Saint-Denys, contenant le règne de Charles VI, de 1380 à 1422, publiée en latin pour la première fois et traduite par M. Louis-François Bellaguet, tome 1, Paris: Imprimerie de Crapelet, 1839, p. 459).
Nemții zic apei Wasser, ca și în alemanică alsaciană și în germană pensilvană. Cuvinte înrudite sunt și vaser - וואסער 絜 în idiș, Waasser în luxemburggheză, Wossa în bavareză, wæter în engleza veche, watar în saxonă veche, water în engleză, afrikaans, limburgheză și neerlandeză, woater în flamandă occidentală, watō - 𐍅𐌰𐍄𐍉 în gotică (în final toate din proto-germanicul *watōr, din proto-indo-europeanul *wr̥, „apă”).
Loriot, într-o Scrisoare foarte deschisă, scria în 2014: „Utilizarea suplimentară a apei și a săpunului ar trebui să fie considerată o exagerare de lux.” (Der zusätzliche Gebrauch von Wasser und Seife müsste als grobe luxuriöse Übertreibung angesehen werden. [Loriot (autor); Susanne von Bülow, Peter Geyer, OA Krimmel (editori): Der ganz offene Brief. Hoffmann und Campe, Hamburg 2014, ISBN 978-3-455-40514-9, Seite 191]). Asta e!
- Într-o traducere de Heinz von Sauter a Istoriei vieții mele de Giacomo Casanova se scria: „Au pus repede trei scaune, au adus pâine, parmezan și apă, iar în mijlocul râsului au mâncat și au băut cu mine vinul de Cipru foarte necunoscut, care le-a ajuns curând la cap.” (Sie legten rasch drei Gedecke auf, brachten Brot, Parmesankäse und Wasser, und unter Gelächter aßen sie und tranken mit mir den ihnen ganz ungewohnten Zyperwein, der ihnen bald in den Kopf stieg. [Giacomo Casanova: Geschichte meines Lebens, herausgegeben und eingeleitet von Erich Loos, Band 1. Propyläen, Berlin 1985, Neuausgabe, übersetzt von Heinz von Sauter, Seite 180 f.]).
Eine Handvoll Wasser (apă pentru mâini)
- În rusă apei i se zice voda - вода, ca și în bulgară, macedoneană, sârbă, slovio și ucraineană, voda în bosniacă, cehă, croată, slovacă și slovenă. Etimologic, cuvântul e moștenit din proto-slavicul *voda, moștenit din proto-balto-slavicul *wandō, derivat din proto-indo-europeanul *wódr̥, „apă”.
- Zagoskin, în Moscova și moscoviții, scria: „Un naturalist grijuliu, un german încet și plin de resurse, i-a transmis proprietarului că apa din fântâna lui era minerală, deoarece, spun ei, conținea particule de calcar, fier și diverse altele și că, deși apa obișnuită nu conține impurități, apa din fântână are o putere specială de vindecare.” (Один глубокомысленный испытатель естества, досужий и оборотливый немец, заметил хозяину, что в его колодце вода минеральная, потому, дескать, что в ней есть частицы известковые, железные и разные другие, и что хотя и в обыкновенной воде бывает не без примеси, но его колодезная вода имеет особенную целебную силу. [М. Н. Загоскин, «Москва и москвичи», 1842–1850 гг., НКРЯ]).
- Бутылка минеральной воды на фоне морской воды (sticlă cu apă minerală pe fondul apei mării)
- Un comunicat din 20 iulie 2004 preciza despre apele mării: „Potrivit meteorologilor, direcția vântului nu a permis petei de petrol să se apropie de coastă, în prezent fiind dusă în ape neutre.” (По информации метеорологов, направление ветра не позволило масляному пятну продвинуться ближе к берегу, в настоящее время его отнесло в нейтральные во́ды. [«Итоговый выпуск вечерний», „Ediția finală a serii” // «Новый регион 2», 20 июля 2004 г., НКРЯ]).
- Apa în onomastică
- Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele, definiţie epigramatică de A.C. Dragodan din Dicţionar de epigrame, 1981)
- Apa nu putea lipsi din onomastică, din nume și toponime. Toponimele referitoare la ape se numesc hidronime. Și sunt destule toponime care au în ele cuvântul apă. Și cum prin Franța am studiat și toponimia franceză, aș putea da exemple chiar de oiconime, nume de comune, ca Saint-Alban-les-Eaux, Saint-Amand-les-Eaux, Saint-André-des-Eaux, Saint-Martin-les-Eaux, chiar și din cosmos, Verseau (constelație australă, Vărsătorul).
Scriam eu în revista Lucefărul, în „Jocuri de cuvinte! Imprumutate sau ale noastre, tradiționale?” (la adresa web https://luceafarul.net/jocuri-de-cuvinte-imprumutate-sau-ale-noastre-traditionale?fbclid=IwAR1GaLnEAofOqcR74e8UW6QbJm253iQgZCC9Np7nBwV61yrZ6WjK_qj4gKw) despre toponimele vlahe din Cehia, Slovacia și Polonia.
Slovacii au dat numele de vlah, Vlachovo, unei localități căreia ungurii îi ziceau Oláhpatak, (în germană Lambsdorf, acum în districtul Rožňava, Slovacia). Și știți ce înseamnă în română Oláhpatak? „Pârâul valah(ului)”! Iar Lambsdorf înseamnă „Satul Mieilor”. Cuvântul „Vlachovo” traduceți-l cum vreți, că eu îi zic „Al Vlahului”!
Ah, ce bună e! Apa!
Când or fi viețuit pe acolo ciobanii valahi? Așa că ne puneți la îndoială continuitatea? Am mai scris noi că și în Polonia, care a fost vecina României, sunt destule toponime românești! Citiți „Călătorii geodezice, Polonia – 1986, 1988, 1990, toponimia poloneză” și nu mai fiți cârcotași.
Adică la granița de sud-est a Poloniei (la est de Poprad), ca rezultat al migrației numelor pastorale care au fost bogate în elemente valahe, există sufixul –apa, fiți mândri fii de ciobani, în hidronime precum Grapa. Dar mai există și Strunz de la strungă (pârâu ce trece printr-o stână).
Scriam eu că prietena Anna Oczko, de la Universitatea Jagelonă din Cracovia, găsește numeroase urme ale trecerii păstorilor vlahi în cadrul transhumanței (de ce doar al transhumanței?), studiind doar zona Podtatrza. Autoarea crede că migrația vlahilor spre nord ar fi început în secolul al XIII-lea. Găsește numele Rzepiedź al unui sat din districtul Sanok, prin care trece pârâul Rzepedka (de la cuvântul românesc „repede”, așa cum avem noi Bistrița de la slavi! Și polonezii se trag din slavii polabi!).
Apa necesară pentru cafea
Despre proverbele cu apa ale diferitelor popoare nu mai amintim. Despre muzica de orice fel despre apă, găsiți dacă știți să căutați. Noi vă recomandăm Apa cu Loredana Groza (https://www.youtube.com/watch?v=R-PGMgy5nds) sau (https://www.youtube.com/watch?v=EijNGyZpcW8), Dunărea Albastră, de Johann Strauss II și Valurile Dunării (https://www.youtube.com/watch?v=g2UfwkUDAJE), ca fundal sonor al unei imagini a fluviului Dunărea.
Valurile Dunării este un vals compus de românul Iosif Ivanovici (1845-1902) și publicat pentru prima oară în 1880. Compoziția s-a bucurat de-a lungul timpului de un succes enorm, începând cu prima audiție, la Expoziția Universală din Paris, din 1889. Versurile inițiale ale piesei aparțin poetului român Carol Scrob. Mai târziu, pentru interpretare s-au folosit texte modificate în parte sau total.
Întregul fișier în format pdf la: Jocuri de cuvinte – apă.pdf
Amatori sau nu de apă de orice fel, să fiți iubiți!
CN
-->
Comentarii
Mulțumesc! Îmbrățișări!
Mulțumesc! Izvorul în curtând, separat!