Jocuri de cuvinte - buncăr
Geografie lingvistică
Buncăr
Moto: „Eu «jos războiul» -strig cu fiere!/ «Trăiască dragostea în veci!»/ Că faci un om mai cu plăcere/ Decât să spinteci douăzeci!" (Război şi dragoste, de Robert Burns din Din epigramiştii lumii, 2000, traducere de Aurel Iordache
Războiul între lumi, SUA (NATO) – Rusia, care se desfășoară în poligonul Ucraina – Marea Neagră, despre care am scris, ne obligă să scriem și despre buncăr. Știm că e o construcție, supraterană sau subterană, alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale lichide sau granulare.
Este și un compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (cărbuni). Dar noi scriem mai ales despre un adăpost blindat, o cazemată, dar uneori despre o mare construcție, de regulă subterană, destinată stocării rachetelor strategice, punctelor de comandă și control etc.
DEX '09 (2009) și celelalte dicționare ne dezvăluie etimologia: „din germ. Bunker”. Așadar, moștenirăm buncăr din germanicul Bunker, moștenit din englezescul bunker, „recipient mare sau recipient pentru depozitarea cărbunelui; pericol de groapă de nisip pe un teren de golf (prezidențial)”, de origine incertă.
Probabil o fi fost luat de britanici tot de la nemți, ca obiect servind pentru depozitare, de exemplu din proto-germanicul *bunkô, „o grămadă; o umflătură, un bulgăre, o mulțime”, poate fie din proto-indo-europeanul *bʰenǵʰ-, „gros”, fie din *bʰeg-, „a umfla, a se umfla; a arcui, îndoi, curba (?)”.
Comparați cu medievalul germanic vulgar bunge, „tobă, container”, medievalul germanic bunge, „tobă”. Sensul de „adăpost întărit conceput pentru a proteja locuitorii de căderea bombelor sau de alte atacuri” a derivat din germanicul Bunker din timpul celui de al doilea război mondial, el însuși din bunker, „recipient mare sau recipient pentru depozitarea cărbunelui”. Chiar și Hitler comanda dintr-un „Bunker”! Putin comandă uneori tot dintr-un buncăr când sosia sa e prin Dombas. Probabil că și Zelenski...
În diferite limbi îi corespund cuvintele:
ꙮ aberiâ în gallo;
ꙮ abri anti-aérien în franceză, abrigo în galiciană, ladină, portugheză, spaniolă etc. (în final eventual din latinescul târziu *abrīgāre, „a acoperi, a adăposti”, din a- + *brīgāre, din francicul *berīhanl, „a acoperi, a proteja”, din proto-germanicul *bi-, „fi-”, + *wrīhaną, „a acoperi, a îmbrăca”, din proto-indo-europeanul *werḱ-, *werǵ-, „a răsuci, a țese, a lega împreună”);
ꙮ bankā - バンカー, enpeigō - 掩蔽壕 (えんぺいごう), entaigō - 掩体壕 (えんたいごう), tōchika – トーチカ în japoneză;
ꙮ bankar - बंकर în hindusă, Bāṅkāra - বাঙ্কার în bengaleză;
Bomboubežišče - бомбоубежище
ꙮ bambashovișka - бамбасховішча în bielorusă, bomboshovișce - бомбосховище în ucraineană, bomboubežišče - бомбоубежище în rusă (din bómba -
бо́мба, “bombă”, + -о- - -o-, + ubéžišče - убе́жище, „refugiere”);
ꙮ buncair în galică scoțiană și în irlandeză, buncăr în română, bunker - բունկեր în armeană, bunḳer - בונקער în idiș, bunker – бункер în bulgară, macedoneană, rusă, sârbă, sârbo-croată și ucraineană, Bunker în germană și în luxemburgheză, bunker în afrikaans, albaneză, azeră, corsicană, croată, daneză, engleză, franceză, frizonă, galiciană, italiană, maghiară, malteză, neerlandeză, norvegiană, slovacă, slovenă, sorabă, spaniolă și suedeză, bunḳeri - ბუნკერი în gruzină, bunkeris în lituaniană, bunkerra în bască, bunkier în poloneză, búnkjer - бу́нкер în bielorusă, bunkkeri în finlandeză, bunkr în cehă, bunkro în esperanto, bunkurs în letonă, búnquer în catalană, byncer în galeză;
ꙮ casamata în catalană, portugheză și spaniolă (din italianul casamatta), casamatta în italiană, casemate în engleză și în poloneză, kazamat în turcă, kazamata în maghiară (din italienescul casamatta, probabil și prin germanicul Kasematte), cazemată în română (din franțuzescul casemate), kazemát - казема́т în rusă;
Kasematte der Festung Silberberg (cazemată a Cetății Silberberg)
ꙮ dìbǎo - 地堡, yǎntǐ - 掩體／掩体 chineză mandarină;
Cuvântul buncăr în câteva limbi
ꙮ eompyeho - 엄폐호, beongkeo – 벙커, tochika - 토치카, eomcheho – 엄체호 în coreană;
ꙮ glompa în islandeză;
ꙮ hầm în vietnameză;
ꙮ hopper în engleză;
ꙮ ikastegi în bască;
ꙮ 'jing rag - འཇིང་རག în tibetană;
ꙮ leindthaan - លេណដ្ឋាន, trɑngsee - ត្រង់សេ, bongkɔə - បុងគ័រ în khmeră;
ꙮ Luftschutzbunker în germană (din Luftschutz + Bunker, din Luft, „air”, + Schutz, „protecție”);
ꙮ maḵbaʔ – مَخْبَأ, qabw – قَبْو în arabă;
ꙮ ochyró - οχυρό, katafýgio – καταφύγιο în greacă;
ꙮ panâhgâh - پناهگاه în persană;
ꙮ pommisuoja în finlandeză;
ꙮ protiletecký în cehă;
ꙮ punker în estonă;
ꙮ refugio antiaéreo în spaniolă, rifugio antiaereo în italiană;
ꙮ schron în poloneză;
ꙮ Schutzkeller în germană (din Schutz, „protecție”, + Keller, „tare, puternică”);
ꙮ shelter (din medievalele engleze sheltron, sheldtrume, „acoperiș sau zid format de scuturi”, din vechile engleze sċildtruma, sċyldtruma, „o falangă, companie de soldați, o broască țestoasă, o acoperire, magazie, adăpost”, literal „scut pentru militari”, din sċyld, sċield, „scut”, + truma, „trupă sau soldați”, cognat cu scoțienele schilthrum, schiltrumetc.), bomb shelter, air-raid shelter în engleză;
ꙮ sığınak în turcă, sığınaq în azeră (din sığınmak în turcă, „a se adăposti în”), din azeră moștenite słnax – սղնախ, słnał - սղնաղ (în armeană, siɣnaɣi - სიღნაღი în gruzină;
ꙮ skyddsrum în suedeză;
ꙮ strehim în albaneză;
ꙮ stridsvärn în suedeză (din strids, „luptă”, + värn, „protecție”);
ꙮ varjend în estonă;
ꙮ víggirt byrgi în islandeză;
ꙮ xorgodox bajr - хоргодох байр în mongolă;
ꙮ בּוּנקֶר în ebraică;
ꙮ หลุมหลบภัย în thai.
S-au introdus puține cuvinte echivalente pentru cazemată, considerând cazemata un „buncăr mai mic” (lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene, buncăr; încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu, cuvânt moștenit din cuvântul francez casemate).
Buncărul militar
Moto: „Bărbaţii-n zile de război/ Se bat de moarte între ei,/ În timp de pace sunt eroi/ Răpuşi cu gura de femei.” (Soarta bărbaţilor, de Goethe, din Epigrama germană de cinci secole, 1999, traducere de Florea Ştefănescu)
Din punct de vedere al protecției militare sau civile, un buncăr este o construcție militară fortificată de apărare, pentru oameni și valori materiale, mai ales armamente și muniții, împotriva rachetelor, bombelor, proiectilelor sau altor atacuri. Buncărele sunt mai ales subterane.
Buncărele au fost utilizate încă în primul război mondial, război „de poziții”, dar extensiv în cel de al doilea război mondial. Cum cursa înarmărilor a continuat după 1945, mai ales după apariția NATO și a tratatului de la Varșovia, a apărut războiul rece, când s-au construit noi buncăre, mai ales pentru rachete operative și strategice, pentru punctele de comandă și control (CC sau C2). Prieteni buni cu uraganele, la americani pot fi folosite buncărele pentru protecția pe timpul tornadelor.
Când am scris despre cele două războaie mondiale am pomenit și de linia Maginot a francezilor, cu cazemate sau buncăre mici, dar care a fost ocolită de armata germană. Multe piese grele de artilerie, mai ales din artileria de coastă, se aflau și se află în sisteme de buncăre.
Cred că vă amintiți filmul Tunurile din Navarone, regizat de J. Lee Thompson în anul 1961. Scenariul a fost inspirat după romanul cu același titlu, scris de Alistair MacLean. Pe scurt, în anul 1943, 2000 de soldați aliați au rămas izolați pe insula Kheros.
Distribuția personajelor principale (The Guns of Navarone)
Operațiunile pentru salvarea lor sunt zădărnicite de două imense tunuri instalate de naziști pe insula Navarone. Pentru a elimina pericolul reprezentat de aceste tunuri, căpitanul Keith Mallory (Gregory Peck), caporalul Miller (David Niven) și colonelul Andrea Stavros (Anthony Quinn) sunt trimiși într-o misiune imposibilă: infiltrarea pe insula nazistă și distrugerea armamentului inamic. Cum noi nu povestim filme, vedeți totul cu un click pe titlul filmului de sub figura cu distribuția.
Și pe la noi au existat cazemate pe linia fortificată Focșani–Nămoloasa–Galați, cu fortificații permanente, construită între 1883-1885, având ca scop realizarea unei linii defensive puternice în „Poarta Focșanilor”, în cazul unei agresiuni externe.
Linia fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați avea 676 de guri de foc și 3 „fronturi întărite” (Focșani, Nămoloasa, Galați), incluzând grupuri de baterii cuirasate dispuse în adâncime pe 3 linii. Cele 676 de guri de foc reprezentau aproape jumătate din totalul artileriei românești (la începerea primului război mondial armata României avea 1.452 guri de foc). Linia fortificată era deservită pe timp de pace de un efectiv de peste 7.000 militari.
Dacă a fost folosită puțin în primul război mondial, n-a mai fost folosită în al doilea război mondial la înaintarea rușilor, prin trădarea armatei române la 23 august 1944 de Mihăiță și luarea ca prizonieri a peste 150.000 de militari români. Frăție curată!
Ulterior, în plin război rece, multe blocuri au fost dotate cu adăposturi antiaeriene, transformate de ingenioșii români în „buncăre pentru cartofi și murături”. Pentru conducerea statului s-au construit buncăre antiatomice, renumit fiind cel de sub Casa Poporului, acum clădirea parlamentului și a altor instituții centrale.
Cum descrierea e mai greu de citit, urmăriți întâi videoclipurile cu adrese web Buncărul Antiatomic secret de sub Casa Poporului (https://www.youtube.com/watch?v=_HzRDNiCNmg), apoi explicațiile videoclipului Colonelul Mihai Bartoş, despre secretele ascunse sub Casa Poporului (https://www.youtube.com/watch?v=TGqRU3ryk0M) sau ultimul la https://www.youtube.com/watch?v=ZehnDu9Axe8, cu titlul Ce se ascunde la subsolul Casei Poporului.
Pe acolo sunt și tuneluri, chiar și o linie de metrou, depozite de alimente, depozite de materiale, depozite de armament și muniții, sisteme de purificare a aerului. Grosimea zidurilor de beton armat și a ușilor e calculată pentru a rezista la efectele exploziei atomice, în special contra undei de șoc și radiațiilor. Ușile sunt închise perfect, în mod automat.
Asemenea buncăre au fost constrite și în alte locuri. Despre unul din cele mai moderne buncăre, puteți citi cătine-cătinel în Adevărul online (https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/buncarul-invincibil-de-la-granita-estica-a-uniunii-2157478.html), în buncăr intrându-se cu parolă. Construit în regimul trecut, punctul de comandă şi-a păstrat şi astăzi rolul, fiind administrat de municipalitate şi păstrat în funcţiune. Aici este concetrată toată logistica sistemului de apărare civilă a Botoşaniului.
La https://de.wikipedia.org/wiki/F%C3%BChrerbunker citiți și despre Führerbunker, buncăr împotriva bombelor de aviație, lângă Cancelaria Reichului din Berlin, Germania. Făcea parte din rețeaua complexă de buncăre subterane construite în două faze, în 1936 și în 1944. A fost ultimul loc de dispunere a cartierului general (Führer Headquarters) al lui Adolf Hitler (în germană Führerhauptquartiere) folosit în al doilea război mondial.
Hitler s-a mutat aici la 16 ianuarie 1945, Führerbunker devenind centrul regimului nazist până la sfârșitul războiului în Europa. Hitler s-a căsătorit acolo cu Eva Braun la 29 aprilie 1945, cu circa 40 de ore înainte de a se sinucide prin otrăvire.
Ultimii apărători ai complexului de buncăre au fost francezi care făceau parte din Divizia 33 Waffen Grenadier din SS Charlemagne, alții fiind Waffen-SS care au rămas din divizia 11 de voluntari (11 SS Volunteer Panzergrenadier Division Nordland), cu subunități SS letone și spaniole. Un grup de francezi SS au rămas în zona buncherului până în dimineața zilei de 2 mai 1945.
Și americanii au buncăre: intrarea de nord în buncărele Cheyenne Mountain Complex, în Colorado, SUA
La 2 mai totul a fost ocupat de armata rusă. Complexul de buncăre subterane a rămas intact până în anii 1988–89, cu toate că au existat câteva încercări de demolare. Secțiunile escavate ale complexului de buncăre au dispărut la reconstrucția zonei din Berlin. În anul 2006, a fost montată o mică placă cu o schemă a complexului de buncăre. Mai există câteva coridoare ce pot fi vizitate de public și turiști.
Localizarea și centrul de comandă al sistemului de buncăre Cheyenne Mountain Complex al forțelor spațiale, ale SUA
Punct de comandă fix protejat
Moto: „Nu sunt pusă pe război/ Dar de-atâtea generaţii,/ Carul vieţii-l tragem noi/ Şi, din bici, pocnesc bărbaţii!” (Echitate, de Otilia Morţun din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu, 2001)
Punctul de comandă este construcția fixă sau vehiculul special amenajat unde se află comandantul și statul major ale unei unități sau mari unități, unde se pregătesc acțiunile de luptă ale unităților și subunităților subordonate, unde se primesc rapoartele de cercetare și de luptă, unde se iau deciziile (hotărârile) de către comandant, de unde se transmit subordonaților deciziile luate.
Embraer R-99 MULTI INTEL, un exemplu de aeronavă cu capabilități C3I
Complexitatea punctului de comandă crește odată cu creșterea nivelului forțelor componente (batalion, brigadă, divizie, corp de armată, armată, front, grup de armate, nivel național, zonal, continental sau internațional). Analizând funcțiile punctului de comandă vă dați seama rapid de forțele dispuse în punctul de comandă și de echipamentele tehnice ale acestor forțe.
Există o întreagă teorie a comenzii în unitățile economice și militare, ca C2 (C2 și uneori ca C&C, comandă și control), C2I (comandă, control și informații), C3 (comandă, control și comunicare), C3I (comandă, control, comunicare și informații), C4I (C3I plus calculatorul), C4I2 (comandă, control, comunicații, calculatoare, informații și interoperabilitate) etc. Denumirea sistemului de comandă dă complexitatea sa.
Ca să înțelegem între cine se desfășoară acest război, vedeți doar cine execută aceste funcții din punctele de comandă ale unităților și marilor unități ucrainene, că așa înțelegem rostul dronelor americane deasupra Mării Negre, al avioanelor AWACS de cercetare cu radare aduse și în România. Comunicațiile și informațiile strategice sunt asigurate de SUA!
Racheta Kh - 47M2 „Kinjal”
Moto: „De lup ne apărăm cu toporul. De semeni - cu racheta.” (Vasile Ghica)
Racheta rusească Kh - 47M2 „Kinjal” [Х-47М2 „Кинжал” (pumnal)] este o rachetă hipersonică de aviație. Rachetele hipersonice (Гиперзвуковые ракеты 9-С-7760), denumite pompos ca sistem (российский гиперзвуковой авиационный ракетный комплекс) au viteza de zece ori mai mare ca viteza sunetului (10 М, respectiv 12.000 km/oră). Distanța maximă de zbor este 2.000 km.
Racheta montată sub avionul MIG-31K
Rachetele sunt destinate să lovească ținte sau obiecte importante, ca nave de suprafață (надводные корабли), portavioane (авианосцы), crucișătoare (крейсеры), distrugătoare (эсминцы) și fregate (фрегаты). Racheta poate transporta muniție clasică sau nucleară.
Racheta balistică operativ-tactică poate lovi și obiective staționare, ca puncte de comandă importante, poziții de lansare a rachetelor, concentrări de tancuri sau transportoare blindate, baterii de artilerie, fiind de fapt o modernizare a rachetelor balistice operativ-tactice Iskander (Искандер) [vezi ce scriu experții - Эксперты: ракета «Кинжал» — результат модернизации «Искандера», Русская служба BBC (11 марта 2018). Архивировано 13 мая 2018 года. Дата обращения: 11 мая 2018. «После выступления Путина «Ведомости» со ссылкой на источник в Объединённой авиастроительной корпорации сообщили, что эта ракета — результат глубокой модернизации оперативно-тактической аэробаллистической ракеты «Искандер», в результате которой её намеревались запускать с истребителя МиГ-31.»]. Dacă citiți mai jos vedeți de ce am descris racheta. CNN: (Hypersonic missiles: What to know about Russian weapon fired at Ukraine | CNN).
Avionul MIG-31K (МиГ-31К) la parada din 9 mai 2022 cu macheta rachetei
Buncăr NATO în Ucraina
Moto: „Cu socrul meu am încheiat/ Un fel de parteneriat,/ Dar cu soacra-am încurcat-o:/ Ea cu Rusia, eu cu NATO.” (Parteneriat, de Nicolae Dărăbanţ, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2005)
Prezentăm un buncăr sau un mare adăpost blindat din Ucraina, de lângă Lviv, buncăr secret cu 200 de oameni, ofițeri N.A.T.O. și elemente ale forțelor armate ucrainene. Buncărul era din timpul Uniunii Sovietice. Aici se afla un punct de comandă de rezervă al fostului district militar din Carpați, nu departe de România.
Iată că buncărului „socialist” i s-a găsit un nou rol (https://www.youtube.com/watch?v=KoLNPlxDccY), ceva mai „capitalist”. A devenit buncărul ofițerilor N.A.T.O. de lângă Lviv (Lvov), care se afla la aproximativ o sută de metri adâncime. Acest obiectiv secret, bine protejat și dotat cu sisteme moderne de comunicații, a fost ales de generalii și coloneii N.A.T.O. când, odată cu izbucnirea ostilităților armatei ucrainene din Donbass (2014), au decis să se mute în spatele ucrainenilor, unde a fost mai convenabil pentru aliații Kievului să elaboreze planuri de operațiuni. Acum înțelegeți între cine e conflictul. Generalii și coloneii români analiști nu suflă vreo vorbă despre acest punct de comandă.
Poziția orașului Lvov (L'viv – Львів în ucraineană, Lwów în poloneză, Lemberg în germană, L'vov – Львов, în rusă)
Punctul de comandă secret subteran a insuflat și un sentiment de securitate „consultanților” chiar și după ce Moscova, odată cu începerea operațiunii sale militare speciale, a promis că va lovi în punctele de luare a deciziilor, puncte de comandă.
De fapt, era un cartier general comun de comandă și control, compus din reprezentanți N.A.T.O., precum și ofițeri ai ministerului apărării ucrainean și statului major al forțelor sale armate. Acest sediu, aproape de România, era foarte bine acoperit de sisteme de apărare aeriană, ceea ce a întărit și mai mult încrederea „locatarilor” săi în siguranța poziției lor.
Marea lovitură
Moto: „Armata am subţiat-o,/ Tehnica am demolat-o,/ Pensia am micşorat-o.../ Am rămas... "«Trăsniţi în NATO»...” (Armata e cu noi, de Constantin Enescu, 2011)
Știind bine rușii de acest buncăr, au atacat cu rachete (vezi https://www.art-emis.ro/jurnalistica/atac-rusesc-cu-rachete-kh-47m2-kinjal-asupra-unui-buncar-n-a-t-o-din-lvov) Kh - 47M2 Kinjal, după cum ne comunica și Bruno Bertez în revista online Art-EMIS, despre care m-a informat un fost coleg de școală militară din Canada (A.E.).
Certific și eu că ziarul rus Komsomolskaya Pravda („Kомсомольская правда”) a postat o știre aparte mai deosebită (https://www.kp.ru/daily/27378.5/4560839/), destul de importantă, despre atacul cu rachete Kh - 47M2 Kinjal [Х-47М2 „Кинжал” (Pumnal)] din luna martie 2023 asupra buncărului N.A.T.O.descris mai sus, unde se pare că au fost uciși 200 de ofițeri N.A.T.O. și ucraineni.
Racheta Kinjal lansată din avionul MIG-31K (МиГ-31К)
Rusia a întârziat contraofensiva forțelor armate ucrainene cu o „înjunghiere” în acest buncăr secret. Rachetele hipersonice rusești Kinjal - Кинжал (Pumnal) au distrus buncărul secret descris. Departamentele militare ale Statelor Unite, Marii Britanii, Poloniei și ale altor țări N.A.T.O. preferă să nu scoată o vorbă despre ceea ce s-a întâmplat la începutul lunii martie 2023 lângă Lvov. Când reporterii insistenți, care au auzit de „chestie”, îi întreabă pe generali și politicieni despre problemă, primesc fie „no comment”, fie răspund că „nu se știe” ce s-a întâmplat.
În presa occidentală și ucraineană și în rețelele de socializare se scurg din ce în ce mai mule informații despre tragedie. La începutul lunii martie, statul major rus știa deja că în „subteran” și la Kiev, era în plină desfășurare elaborarea unui plan ofensiv pentru forțele armate ucrainene. Lângă buncărul știut de ruși veneau și plecau prea multe coloane „importante” de mașini, vizibile de cercetașii de la sol, dar și din sateliții de cercetare și de teledetecție.
Trebuia doar să se aleagă printr-o analiză amănunțită momentul cel mai avantajos pentru a lovi bârlogul „filialei” N.A.T.O. din regiunea Lvov și a rezolva cu precizie sarcinile de zbor ale rachetei hipersonice Kinjal. S-a calculat cu precizia de un minut de timp momentul de decolare a avioanelor de vânătoare MiG-31K de pe portavioane și pozițiile avioanelor în momentele de lansare a rachetelor Kinjal care au finalizat misiunea. Au fost alese rachetele hipersonice Kinjal deoarece un astfel de buncăr este invulnerabil la rachetele și bombele convenționale.
Nu avea niciun rost să trimiți bombardiere pentru lovituri chiar și cu bombe de 1,5 tone sau 5 tone, pentru că ucrainenii puteau doborî avioanele, iar lovirea țintei ar fi fost dificil de realizat de la o distanță de 2.000 de kilometri! Cu Kinjal, cele 500 kg de explozibil al focosului se îndreaptă spre țintă cu o viteză de 10 ori mai rapidă decât cea a sunetului și încă nu există în lume sisteme de apărare aeriană care ar putea intercepta racheta.
Cei peste 200 de „profesori americani, britanici sau polonezi și învățăceii lor ucraineni” care se aflau în buncăr nu au supraviețuit. Asta o spun unii jurnaliști occidentali „informați”. Portalul grec Pronews, de pe lângă ministerul apărării grec, a susținut efectele atacului cu rachetele Kinjal (vezi https://www.pronews.gr/tag/kinzhal/), că „rachetele au lovit centrul comun de comandă și comunicații Ucrainean-N.A.T.O.” A fost „un dezastru pentru forțele N.A.T.O. din Ucraina”.
Și unele site-uri de la Kiev au relatat că reprezentanții ministerului apărării și ai statului major al Forțelor Armate ale Ucrainei au fost chemați la ambasada S.U.A., unde au fost mustrați „pentru securitatea precară a punctelor de comandă și control”. Ambasada S.U.A. a predat o listă a ofițerilor superiori americani morți și a ordonat „să-i recupereze măcar din subteran”. Cadavrele celor care au murit în urma exploziilor și s-au sufocat în catastrofă erau încă nedezgropate...
Până acum, potrivit „scurgerii” de date din rețelele de socializare ucrainene, se estimează că au fost recuperate doar 40 de cadavre de sub ruine. Restul morților se afla încă sub dărâmături. Oficial, este imposibil să nu ne amintim că, pe 9 martie, ministerul rus al apărării a postat un mesaj modest pe canalul său oficial Telegram în care afirmă că a răspuns la acțiunile teroriste organizate de regimul de la Kiev în regiunea Bryansk pe 2 martie: „Armata rusă a lansat o «lovitură de răzbunare» masivă”. Urmează altă răzbunare după atacul cu drone asupra unor depozite de combustibil din Crimeea?
Ministerul rus a subliniat că a fost folosit sistemul de rachete hipersonice Kinjal. Potrivit directorului Institutului pentru Studierea Crizelor Naționale, Nikolai Sorokin, această „operațiune de răzbunare”, a avut și alte consecințe. El crede că distrugerea „think tank-ului” va contribui la încetinirea viitoarei ofensive ucrainene planificate.
Această versiune se justifică și prin faptul că deocamdată ofensiva este amânată. Poate că ei, conform ritualului obișnuit, așteaptă 40 de zile de la data morții?… Dar de ce tac capitalele țărilor N.A.T.O. despre teribila situație? Probabil pentru că le este „rușine” să recunoască prea ușor palma primită din partea Moscovei sau pentru că ar putea fi o recunoaștere oficială a participării active a trupelor N.A.T.O. la ostilitățile împotriva Rusiei. Așadar, între cine e războiul? Ghiciți ușor...
Să fiți iubiți!
Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - buncăr.pdf
CN
-->
Comentarii
Mulțumesc! Îmbrățișări!