Jocuri de cuvinte - căpușă

[Nitu Constantin]

 

Jocuri de cuvinte - căpușă

Geografie lingvistică

 

 

          Căpușă

 

          Moto: „Câmpu-i plin de căpuşele./ N-ai pe unde evada./ Victima, cu ce-o mai da/ Pentru cele-intrate-n piele?” (Căpuşiada şi insecticidele, de Sever Purcia)

 

Fiu de țăran, din comuna Livezeni, din 1950 sat al comunei Stâllpeni, fostul județ Muscel, aveam curtea plină de animale, vacă, patru sau cinci oi, o capră, păsări de toate felurile, găini, gâște, rațe, curci și bibilici, câine și pisică.

Căpușă

 

M-am familiarizat rapid și cu mersul la locurile de pășunat sau cu mersul „la pădure”, la 700 de metri de casă, cu flora și fauna specifică zonei muscelene de deal. Am cunoscut insecte și printre acarieni și căpușa, dar nu m-am speriat nibiodată de ea. Astăzi mi-a amintit de ea doctorul Marinescu, directorul Institutului Național de Boli Infecțioase „dr. Matei Balș”, invitatul lui Măruță.

Căpușele formează un gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc cu sânge (Ixodes). Dicționarele susțin etimologia albaneză ( DEX '09 (2009) – Cf. alb. këpushë, MDA2 (2010) - E: ns cf alb kepushe).

Cuvânt scris prima dată în română de Dimitrie Cantemir, pare-se că e un cuvânt de substrat, rudă sau achin cu cuvântul albanez këpushë, dar poate deriva și ca un diminutiv format din cap + -ușă. Cuvântul albanez këpushë derivă de la kap, „a prinde, apuca”, +‎ -ushë [Orel, Vladimir (1998) Albanian Etymological Dictionary, Leiden, Boston, Köln: Brill, →ISBN, page 179].

 

          În câteva limbi căpușă se traduce prin:

 

֎ a-pʼáĉʼa – а-па́ҿа în abhază;

֎ acaro în italiană, akaro în esperanto și în ido (din latinescul acarus, din grecescul antic ákari - ἄκαρι, „acarianul brânzei, căpușă”, de la akarḗs - ἀκαρής, „micuț”);

֎ akain, kapar în bască;

֎ amaku, hamak'u, jamak'u, amuku, agta în quechua;

֎ atka în maghiară;

֎ bét, ve în vietnameză;

֎ bīgū – बीगू, cīcaṛ – चीचड़ în haryanvi;

֎ blóðmaur, blóðmítill în islandeză;

֎ boschet în valonă;

֎ bosluis în afrikaans;

֎ cabarra în spaniolă, caparra în aragoneză (din cap +‎ -arra), carracha, carrapata, carraza în galiciană, carrapato, carraça în portugheză, paparra, caparra (regional) în catalană;

֎ caplak – ꦕꦥ꧀ꦭꦏ꧀ în javaneză, caplak în indoneziană;

֎ cãpushi în aromână, căpușă în română, këpushë în albaneză;

֎ carthan în manx, sceartán, ceartán în irlandeză;

֎ cečhe în friuliană;

֎ ceḷḷŭ – ചെള്ള് în malaialam;

֎ chinantec chi³mai³ în palantla;

֎ ciccaṛ – ਚਿੱਚੜ în punjabi;

֎ daghou - 打鉤 în chineză;

֎ dani - だに, gosaragi - ごさらぎ (dialect) în japoneză;

֎ dɑngkae – ដង្កែ în kmeră;

֎ djyby – джыбы în osetă;

֎ ērce în letonă, erkė în lituaniană, erke în sudoviană (din proto-balticul *erkyā-, cu er̄ > ē:r, din proto-indo-europeanul *er-, „a rupe, a străpunge”, de unde și ērkšķis, „ghimpe”, cu un plus - (e)k), în final din greaca antică, din latinescul ricinus, „căpușă”);

֎ ezigaa în ojibwe;

Ērce

 

֎ fästing în suedeză (de la fästa, „a strânge, a se atașa, a se lipi, tranzitiv și intranzitiv” cu sufix -ing);

֎ flåt, skovflåt în daneză, flått în norvegiană (legat de flå, „a jupui”);

֎ garrapata în spaniolă (după Per Roberts, probabil o metateză a lui *gacaparrata, din vechiul spaniol caparra, de origine preromană, comparați cu bascele gaparra, kaparra, „mărăcini”; din garrapata au derivat garapata în bikol central, garapata, kalapata în hiligaynon, carrapato în portugheză, garapata în tagalogă [vezi „garrapata”, in Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014]);

֎ gartan în galică scoțiană;

֎ gene – گەنە în ‎kurdă centrală, gənə în azeră (din turcescul *kēne, „căpușă”, alternativ, din persanul کنه‎, cu excepția cazului în care acesta din urmă este el însuși un împrumut turcesc);

֎ girǯɣibe - გირჯღიბე, bač̣a – ბაჭა în mingreliană;

֎ gocīḍ – गोचीड în marathi;

֎ gubu – губу în karachai-balkară, gӕby – гӕбы în osetă;

֎ gugu – ᎫᎫ în cherokee;

֎ ɣəǯg – ღჷჯგ în svan;

֎ hèp – เห็บ în thai, herp – ເຫັບ în laoțiană;

֎ hmwa: - မွှား în birmaneză;

֎ iksodo în esperanto, Ixodidae (wikispecii) în convenții internaționale;

֎ jamak’u în aimară;

֎ jatevu în guaraní;

֎ jindeugi – 진드기 în coreană;

֎ joʻlak în uzbecă:

֎ kana – кана în tadjică, kana în uzbecă, kane – کنه‏ în persană, kene – кене în cazahă și în kârgâză, kene în turcă;

֎ kapa în uzbecă;

֎ ḳärad – ቀራድ în tigre;

֎ kărlež - кърлеж în bulgară, krlež – крлеж în macedoneană;

֎ kartsiyá - קַרְצִיָּה în ebraică;

֎ kasartkı – касарткы în nogaï;

֎ kato, garapata în tagalogă;

֎ kilnī – کلنی ‎în urdu, kilnī – किलनी în hindusă;

֎ kiṇitull- ō කිණිතුල්ලෝ în singaleză;

֎ klešč – клещ în iakută și în rusă (klěšč - клѣщъ până la pre-reforma ortografiei din 1918), klěšć în sorabă de jos și în sorabă de sus, kleszcz în poloneză, kliešť în slovacă, klišč – кліщ în ucraineană, klíště în cehă, klješč – клешч în bielorusă, klošč în slovenă (din proto-slavicul *klěščь);

֎ klop în slovenă;

֎ klyeshtsh – קליעשטש ‎în idiș;

֎ koːʈo în oirata;

Cuvântul căpușă în câteva limbi

 

֎ kongona în malgașă;

֎ kóβá în myènè;

֎ krotṓn – κροτών în greacă antică;

֎ krpelj - крпељ în sârbo-croată și în sârbă;

֎ kŭasartgŭy – къасартгъы în kumucă;

֎ kullancs în maghiară;

Kullancs

 

֎ kupe în swahili;

֎ ḳurdud – ቁርዱድ în harari, ḳʷərdid – ቍርዲድ în tigrină;

֎ lâque în normandă (Jersey);

֎ ľemtej – лемтэй în udmurtă;

֎ lutu în warlpiri;

֎ mɛlḥɛpʼacʼɛ – мэлхьэпӏацӏэ în adige;

֎ Milbe în germană, milbo în ido (din medievalele germanice milwe, milewe, din vechiul germanic miliwa, înrudit cu olandezul arhaic meluw, „păduche”, medievalul germanic vulgar mēle, „acarian”; legat mai mult de germanicele mahlen, „a măcina”, Mehl, „făină”, englezescul meal, „făină grosieră”);

֎ mütrük în turcmenă;

֎ ngũkũma, ngũha în kikuyu;

֎ nkanji în songhaï koyraboro senni;

֎ omanichooshimi în severn ojibwa;

֎ pachíto în machiguenga;

֎ pech în maya yucatecă;

֎ pei4 – 蜱 în chineză cantoneză, pi – 蜱 în chineză mandarină;

֎ punkki în finlandeză (o variantă a dialectalului puukki, rudă cu estonianul puuk, ingrianul puukki și voticul puukki și derivat din puu +‎ -kki), puuk în estonă, puutäi în võro, puutiainen în finlandeză;

֎ qardā, qerdā – ܩܪܕܐ în ‎aramaică clasică siriacă, qurāda – قُرَادَة în arabă, qurdiena în malteză (din arabicul qirdān - قِرْدَان‎, plural al lui qurād - قُراد‎);

֎ raischen în romanșă,

֎ rezno în spaniolă (din vechiul spaniol rezno, din latinescul ricinus; potrivit lui Coromines și Pascual, atestat pentru prima dată în Nebrija în secolul al XV-lea, este înrudit cu asturienele rendu, rédinu, dalmatul drecno, sardul nuorez errichìna), ricinus în latină (diminutiv al proto-indo-europeanului *Horegʰ-), rriqër în albaneză (din latinescul ricinus);

֎ sakırga în turcă, sakyrtga în turcmenă;

֎ sargy – саргы în tuvenă;

֎ satani în alabama;

֎ sengkenit în malai;

֎ shaki'su în chamicuro;

֎ shilmii, silmii în oromo;

֎ sib - ⲥⲓⲃ (sahidică), sip - ⲥⲓⲡ (bohairică) în coptică;

֎ sikora – চিকৰা în assameză;

֎ sucʼ – суцӏ în lak;

֎ tallan – талпан în tătară, talpan – талпан în bașchiră;

֎ taragg în gallo, torogen în galeză;

֎ tarlask, teureug în bretonă;

֎ Teek în germană vulgară și în saxonă de jos, teek în neerlandeză, tick în engleză (din medievalele engleze tyke, teke, din vechiul englez tician, „animal parazit, căpușă”, din proto-germanicul *tīkkô, variantă cu sufix a proto-germanicului *tīgô, vezi Zecke în germană), tieëk în limburgheză, ṭik – ٹک‏ în urdu, ṭik – टिक în hindusă, țiṅkô – ଟିଙ୍କ în orija, tique în franceză (din medievalul francez tique, din medievalul englez tyke, din vechiul englez ticia, din proto-vest-germanicul *tīk(k)ō, din proto-germanicul *tīgô, rudă sau cognat cu englezescul tick, olandezul teek, germanicul Zecke);

Une tique accrochée à une feuille, attendant sa proie (o căpușă care se lipește de o frunză și își așteaptă prada)

 

֎ tiz – տիզ în armeană (din medievalul armean tiz - տիզ, din *diǵʰ-, parte a proto-indo-europeanului *deyǵʰ-);

֎ ṭḳiṗa – ტკიპა în gruzină;

֎ toróoshanat în juaneño și în luiseño;

֎ tsimpoúri – τσιμπούρι în greacă;

֎ ttáðazáppa în omaha-ponca, ttádazíppa în quapaw;

֎ uṇṇi – உண்ணி în tamilă;

֎ uta în pitjantjatjara;

֎ veççalg - веччалг în cecenă;

֎ weteñ în wolof;

֎ xačig – хачиг în mongolă;

֎ yaaʼ în navajo;

֎ yanan în cashinahua;

֎ zecca în corsicană, italiană și romanșă (din zekka în lombardă), Zëche în alemannică germană, Zeck în germană (Germania de Sud, Austria), Zéck în luxemburgheză, Zecke în germană (din medievalul germanic zecke, din vechiul germanic cecho, din proto-vest-germanicul *tīk(k)ō, din proto-germanicul *tīkkô, variantă cu sufix a lui *tīgô), Zegg în bavareză, zeko în ido;

֎ ǃobosi înm nǀu;

֎ ਚਿੱਚੜ în pendjabi.

 

 

 

 

          Căpușa în viață

 

        Moto: „[....]Stând cuminți la mine-acasă. Iar de neamuri ce să spun?/ De le strâng pe cele proaste, cinșpe milioane-adun./ Iar de nu pot să ne scape de tâmpiți și de căpușe,/ Motivația e simplă: n-au atâtea-n stoc, cartușe.” (Armata Română, de Florian Abel)

 

Căpușele sau ixodidele (Ixodida) sunt un  ordin  de  acarieni ectoparaziți ai reptilelor, păsărilor și mamiferelor, cu mod de hrănire obligatoriu hematofag (înțeapă și sug sânge) și intermitent, și cu un pericol deosebit din punct de vedere medical și veterinar.

Înțepătura căpușelor poate determina leziuni grave ale tegumentului, unele specii pot provoca paralizii, iar alte specii servesc ca vectori pentru diverse microorganisme transmițând tifosul, boala Lyme, febra recurentă etc.

Ordinul ixodidelor cuprinde 896 de specii clasificate în trei familii: ֎ argasidele sau căpușele moi (Argasidae); ֎ ixodidele sau căpușe tari (Ixodidae); ֎ nutalielidele (Nuttalliellidae). În România au fost identificate 27 specii de căpușe, cea mai frecventă specie fiind Ixodes ricinus .

Căpușa (Ixodes scapularis)

 

Corpul femelei (după Wikipedia)

 

Căpușele au un corp tipic acarian, turtit dorso-ventral, dar care a fost adaptat la viața ectoparazitară. Spre deosebire de insecte, căpușele nu au cap, antene, torace sau abdomen. Corpul este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul sau gnatosoma, și o regiune posterioară, idiosoma, care constituie restul corpului.

Căpușele sunt cei mai mari acarieni, având o lungime de 2–30 mm, în funcție de specie și stadiul de viață. Dimorfismul sexual este bine dezvoltat la căpușele tari, masculii fiind de obicei mai mici decât femelele.

Căpușele depun la suprafața pământului ouă din care ies larvele parazitare care se urcă pe diferite animale mici din pădure (șopârle, păsări, mamifere). După metamorfoză, se urcă pe plante și atacă animalele mari și oamenii. Mai multe detalii aveți la https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83pu%C8%99%C4%83.

În România sunt răspândite 27 specii de căpușe (25 specii aparțin familiei Ixodidae și 2 specii familiei  Argasidae). Bolile transmise prin căpușe au fost documentate în România încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Au fost raportate la noi cazuri de infecție la om cu virusul encefalitei de căpușă, virusul febrei hemoragice de Crimeea-Congo, Francisella tularensis  (Tularemia),  Rickettsia conorii (Febra butunoasă), Coxiella burnetti  (Febră Q), Borrelia burgdorferi (Borrelioza Lyme).

Unii dintre acești patogeni au fost identificați și la căpușe: Borrelia burgdorferi și Francisella tularensis. La om au fost identificate 4 specii de căpușe: Ixodes ricinus (cea mai frecventă), Dermacentor marginatus, Hyalomma marginatum marginatum și Rhipicephalus sanguineus.

Vitele sunt gazdele a 13 căpușe: Dermacentor marginatus, Dermacentor reticulatus, Haemaphysalis concinna, Haemaphysalis inermis, Haemaphysalis parva,  Haemaphysalis punctata, Haemaphysalis sulcata,  Hyalomma detritum scupense, Hyalomma marginatum marginatum, Ixodes ricinus, Rhipicephalus annulatus,  Rhipicephalus bursa, Rhipicephalus sanguineus. Dintre vite  oile sunt cele mai comune gazde, urmate de vaci și capre.

 

 

          Căpușa în expresii

 

        Moto: „Unul strigă-n gura mare:/ „Vrem corupţii la-nchisoare“./ Altul urlă precum fiara:/ „Cine mai conduce ţara?“ (Contradicție, de Gheorghe I. Gheorghe)

 

Expresia „ce-i în gușă, și-n căpușă” i se poate atribui unui om sincer, care spune tot ce gândește, în niciun caz președintelui meu de bloc, lui Ciucă al lor, al celor care l-au decorat, lui Ciolacu al primarilor, lui Orban și Cîțu ai nu știu cui.

Starea de acum a economiei se datorează și noilor directori de după revoluție sau de după îngrămădeala din decembrie, care și-au creat „firme-căpușă”, adică firme parazitare pe lângă o instituție sau o întreprindere mai mare, care intermediază controale, afaceri etc. în scopul obținerii unor avantaje financiare directe sau rapide. Mărfurile se vindeau acestor firme fantomă, acestea vindeau altor firme, grosul luându-l cei ce patronau aceste firme, nu întreprinderile mari edin economia națională, care erau „căpușate”!

Popular, „a se face căpușă” înseamnă a fi sătul peste măsură după o masă cu toate cele, iar „a fi ca o căpușă” înseamnă a fi umflat, de exemplu după o cură „serioasă” de bere rece, „bună rău”!

 

 

          Căpușa în (c)arte

 

          Moto: „Mă-ntreb, pierzându-mi din elan,/ Ce simte domnul Căpușan/ Văzând la POARTA lui, la ușe,/ Aproape-o sută de căpușe!” (La sosirea epigramiștilor la Poarta de su’ feleac, de Petru-Ioan Gârda)

 

Scris prima dată în română de Dimitrie Caltemir, cuvântul a intrat rapid și în vocabularul scriitorilor români. Doar I Ionescu a scris despre căpușă, dar de fapt despre mugurul de viță, din care se dezvoltă coarda și rodul, numit și ochi („Incorditul și săpatul [viei] trebuie a se face mai nainte de a crăpa ochii sau căpușa.”).

Ca să știți să vă feriți de căpușe, noi vă invităm să citiți

„Doru Panaitescu. Totul despre căpușe: cum ne ferim de ele în sezonul cald” și să urmăriți videoclipul „Iată mecanismul misterios prin care se hrănește o căpușă (VIDEO)”. Puteți citi și „Boala Lyme”, boală generată de căpușă.

Francezii folosesc pentru căpușă de prin anul 1464, în timpul războiului de 30 de ani, cuvântul tique, moștenit din medievalul englez tike, din care a derivat în engleză cuvântul tick, „căpușă”. Cum pe la francezi a fost documentată boala Lyme, citiți online niște sfaturi.

În 2019, Ameli, în Mușcătura de căpușă și prevenirea bolii Lyme explică ce să facem: „ Dacă nu ați reușit să îndepărtați de prima dată întregul cap al căpușei, nu încercați din nou să finalizați extracția. Un mic nodul poate persista câteva săptămâni, dar în cele din urmă va dispărea.” (Si vous n’avez pas réussi à retirer toute la tête et le rostre du tique du premier coup, ne recommencez pas et ne cherchez pas à compléter l'extraction. Une petite grosseur pourra persister pendant plusieurs semaines mais elle finira par disparaître. [Ameli, Morsure de tique et prévention de la maladie de Lyme : que faire?, 14 novembre 2019 → lire en ligne, citiți online]).

Dacă ați citit mai sus în română despre boala Lyme, vă invit să citiți și în franceză despre această boală și dacă doriți puteți încerca traducerea în română: click pe „Les tiques (ixodidae). Maladies liées à la morsure des tiques en France” (Căpușele. Boli legate de mușcătura de căpușe în Franța) sau pe „Charles Haiech. Tiques et maladie de Lyme. Mycologie et Lichénologie en Catalogne Nord! (Charles Haiech. Căpușele și boala Lyme. Micologie și lichenologie în Catalonia de Nord!).

Nemții numesc căpușa în multe feluri, în primul rând Milbe în general pentru acarieni (din medievalele germanice milwe, milewe, din vechiul germanic miliwa, înrudit cu olandezul arhaic meluw, „păduche”, medievalul germanic vulgar mēle, „acarian”; legat mai mult de germanicele mahlen, „a măcina”, Mehl, „făină”, englezescul meal, „făină grosieră”).

Elektonenmikroskopaufnahme einer Milbe (Imaginea la microscop electronic a unui acarian)

 

Căpușei i se zice Teek în germană vulgară și în saxonă de jos, Zëche în alemannică germană, Zeck în germană (Germania de Sud, Austria), Zecke în germană (din medievalul germanic zecke, din vechiul germanic cecho, din proto-vest-germanicul *tīk(k)ō, din proto-germanicul *tīkkô, variantă cu sufix a lui *tīgô) sau Zegg în bavareză.

Gerhard Henschel, în Romanul copilăriei, scria: „După călătorie, Renate avea o căpușă pe coapsă.” (Nach dem Ausflug hatte Renate eine Zecke im Oberschenkel.“[Gerhard Henschel:  Kindheitsroman. Hoffmann und Campe, Hamburg 2004, ISBN 3-455-03171-4, Seite 146]).

Kaya Yanar, în Fabricat în Germania, scria: „Nu e de mirare că căpușele sunt atât de nepopulare.” (Kein Wunder, dass  Zecken  so unbeliebt sind. [Kaya Yanar: Made in Germany. 3. Auflage. Wilhelm Heyne, München 2011, ISBN 978-3-453-60204-5, Seite  221]).

Björn Kuhligk și Tom Schulz, în Călătorie pe Rin, scriau: „Apoi, după aperitiv, s-a întors brusc în fața mesei și spune că are o căpușă mare și plină de sânge pe picior și că nu poate ieși și că va lua un taxi spre spital, chemat de la barca cu Kehl.” (Dann, nach der Vorspeise, steht er plötzlich wieder vor dem Tisch und sagt, er habe eine dicke, mit Blut vollgesogene Zecke im Bein, die er nicht rausbekäme, und er würde jetzt mit einem Taxi, das vom Boot aus gerufen wurde, nach Kehl ins Krankenhaus fahren. [Björn Kuhligk, Tom Schulz: Rheinfahrt. Ein Fluss. Seine Menschen. Seine Geschichten. Orell Füssli, Zürich 2017, ISBN 978-3-280-05630-1, Seite 177]). Da, ați întâlnit aici și cuvântul Tisch! Bogată limba asta germamă, că e și masă și altceva!

Rușii zic ploșniței klešč – клещ (klěšč - клѣщъ până la pre-reforma ortografiei din 1918), cuvânt moștenit din proto-slavicul *klěščь, din care au mai derivat cuvinte și în alte limbi slave, precum klěšć în sorabă de jos și în sorabă de sus, kleszcz în poloneză, kliešť în slovacă, klišč – кліщ în ucraineană, klíště în cehă, klješč – клешч în bielorusă, klošč în slovenă etc.

Cuvântul e explicat ca „zoologic o arahnidă mică din ordinul Acarina” (зоол. мелкое паукообразное отряда Acarina). Vadim Mesiaț (adică Vadim Lună), în Tratamentul cu electricitate, scria în 2002: „A fost supranumit Tickman (tick – căpușă, man – om, bărbat) pentru că a fost mușcat de o căpușă de trei ori în această primăvară.” (Его прозвали Тикмэном из-за того, что его три раза за эту весну укусил клещ. [Вадим Месяц, «Лечение электричеством», 2002 г., НКРЯ]).

Așa că nu trebuie să ne speriem de renumita căpușă, specie de aracnidă ce se lipește de bărbia vitelor (Melophgus ovinus), despre care Scriban scria „din română vine albanezul kápuša, sârbescul krpuša, bulgărescul kapuš” [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura „Presa Bună", Iași, 1939]. Consultând prietenii din aceste țări, am constatat că aceste cuvintele înșirate nu se confirmă în aceste limbi balcanice… Cu frică sau fără frică de căpușe, fiți, totuși, precauți!

Fișierul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - căpușă.pdf

CN

[Ioan Muntean]

Ce-i în gușă și-n căpușă – se zice despre o persoană sinceră, care nu vorbește cu ocolișuri și-ți spune în față tot ce are de spus. La prima vedere, această expresie românească pare simplă și n-ar solicita explicații, dacă prin „gușă” se înțelege că-i vorba de gură, iar prin „căpușă”, că-i vorba de cap. Adică: ce-i în cap, e și în gură; ce-i în minte, e și pe buze! luliu Zanne, însă, în Proverbele românilor, consideră că această expresie s-a născut din comparația cu mugurul viței de vie, care se numește căpușă și începe a se deschide de cum se dezgroapă vița. Gura omului care și ea se deschide sinceră, la lumină, se aseamănă deci cu căpușa viței de vie. Un înveliș poetic pentru o deprindere destul de prozaică! FOL.

• sursa: CECC (1968)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a suge pe cineva ca o căpușă expr. a tapa de bani (pe cineva).

• sursa: Argou (2007)

căpușă, căpușe s. f. 1. (peior.) parazit social. 2. (er.) vagin.

• sursa: Argou (2007)

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]