la zoo

după gratii întunericul

ca o fantomă uriașă

înghite lupi și iepuri/ lei și căprioare

deopotrivă

mirosul de apocalipsă

(ne) soarbe plămânii

plouă cu cenușă în viscere

prin(tre) cadavre

râuri de smoală

nu e nevoie de puști

moartea își ia tributul

dansând în vârful gardului

pe post de paiață

rânjetul îi flutură ca un stindard

între cuști

lacrimi troznesc sub tălpi

gânduri morbide se descompun

uitarea – armă (i)reală –

se lichefiază printre sinapse

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulţumesc, Mihai Arsene, de popas şi lectură! Primăvară cu împliniri îţi doresc! Cu prietenie,

  • Mulţumesc mult, Paul Rotaru! Ai perceput foarte bine mesajul! Într-adevăr realitatea nu e mereu frumoasă, indiferent dacă e transpusă în versuri sau în proză! Dar... suntem oameni şi nu avem ce facem, trebuie să trăim cu noi înşine, aşa cum suntem... Primăvară frumoasă! Cu prietenie, 

  • Mulţumesc mult, Lenuş Lungu, mă bucur dacă v-a plăcut! Trandafirii sunt superbi! :-) Primăvară cu bucurii! Mereu cu drag,

  • Aș fi egoist să spun că această poezie este deplin pe gustul meu. Dar este excepțională. Imagistica explozivă spre a sugera teroarea. Condiția de om care se devorează pentru a nu-și dezminți natura animalică. Felicitări! 

  • Frumoase versuri!

    1246775356?profile=RESIZE_710x

Acest răspuns a fost șters.
-->