Blog

            (postarea precedentă)

            De la car la căruță

Moto: „Decât un car de frumuseţe, mai bine o căruţă de minte.” (proverbe româneşti)

            Puțini oameni din cei de acum au mers cu un car sau cu o căruță, dar cei trecuți de

„Pot rupe toate florile, dar nu pot opri primăvara.”- Pablo Neruda

În anotimpul reînnoirii, cuvântul ar vrea să facă un prim pas, însă se împiedică de sintagma „un nou început”. Ce poate înfăptui? Se poate șterge de praful silabelor și apoi să alerg

se mai resoarbe o zi din buboiul acesta urât

denumit  viață

colcăie de puroi și se scurge în noapte

sufletul stă înghesuit într-o scorbură părăsită

abia respirând

îi simt lacrimile pe inimă

la ce bun acest chin

mă întreb

să-ți trăești viața ca o viperă

cu sân

Primiți dragi doamne, domnișoare,

Câte o mică, dar frumoasă, floare.

Iar pe pieptul vostru mic și fin

Mărțișoarele vor străluci… divin!

Herman Victorov- Sub aripa neagra a razboiului- Refugiul la Bacău

Pe fondul atmosferei general antisemite, viața familiei lui Herman Victorov continuă la Bacău, unde băiatul este înscris la școală. Are prilejul să cunoască figuri ale mișcării sioniste

Mărțișor

De când eram elev,
auzisem din bătrâni,
că simbol al primăverii
e-o floare, un ac și două fire:
unul roșu, altul alb.

Mărțișor; Simbol milenar
al dragostei; mi-i drag să aleg,
să ți-l pun la mână
sau să-l agăț în piept.

Era în mintea mea naivă

  -, , nu trebuie să fiţi judecătorii mei şi , cu atât mai mult călăii mei. Totuşi, eu cred că mă confundaţi…
-Grijania mă-tii de pui de târfă…ce bă, ai uitat când la Piaţa Rahova te-ai băgat tu să scoţi din ştremeleagu’ meu o târfă pă care o plătise

Am pornit într-o călătorie
Din portul Tinereții
demult...
Cu toate pânzele sus.
Pe catargul corăbiei mele
Arboram insemnele
Primelor primăveri.
Îmi curgea prin vene atunci
Un vis îmbobocit de iubire
Timid ca o briză călduță.
Prinsese rădăcini sub

mereu ocolesc poiana cu narcise sălbatice

în luna lui Marte

și depăn cu ochii firul pașilor tăi

te-mbrățișez în gând cu îndârjirea iasomiei de iarnă

a magnoliei galbene

între două bătăi de inimă și un zâmbet nostalgic

în singurătatea clipei

la geamul tău ză

 A fost doar menire
 când pietrele
 numai ele știau 
 cum să deschidă
 ușile porilor -
 doar o secundă
 de carne prefăcută.

 S-au înfierbântat
 cu nostalgie rece -
 curgând imprevizibil
 ideile obscure
 ale relativității.
 
 A fost doar

Se plimbă în soare floarea de cireș

Șoptind spre luciul apei o baladă

Când primăvara a adormit pe preș.

O pitulice, ca o iscoadă,

Interogează dur petalele

Cu triluri ce lunecă-n cascadă.

Doar apa, umezindu-și buzele,

Privește spre explozia de roz

Și-o-asim

Rămâi cu mine

în ziua care ninge

să privim fulgii,

ce lin coboară

timpul este scurt și repede va trece

iar clipele se duc

nevăzute în zbor

să-mi amintesc

de anii tinereții

să aud cântecul inimii ce strigă

te privesc fără

să-mi fie frică

tu să rămâi cu mine,

sau

am crezut mereu în predicțiile lui Nostradamus

neîmplinite

la naiba

trebuie să crezi în ceva

nu poți sta toată viața indiferent

pe marginea șanțului

să numeri stelele

sau găurile negre din Univers

ca și când ai trăi veșnic

legile fizicii ne spun altceva

într-o

Îmi clocotește valul

   Când raza-l cucereşte,

Dispare încet malul

    Atomul ameţeşte.

Mă învinge secunda

     Timpul brusc s-a ofilit,

Plutind buimac pe unda

     Caimacului risipit.

Efemeride (60)
de Gabriela Mimi Boroianu
25.02.2017

Te rupeai ca o umbră
din noapte
și toate zidurile ți se supuneau
deschizându-se în calea ta
iar vântul își împletea șoaptele
cu tine
tremurând frunzele plopului
ce suspinau înfiorate

Și-ți simțeam atinge

De ce ți-aș fi eu ție dragă,
Eu cea cu buza ca de fragă,
Norocul prins din păpădie,
Așa cum numai tu-mi spui mie?

Cu umerii mărunți cât nuca
Ți-alerg prin gânduri ca năluca.
Cu trup subțire de zvârlugă
Poveste-ți sunt cât noaptea-i lungă.

Iar când dă

Unde ești, odorul meu?

Rog să vii la mine.

Unde ești, iubitul meu?

Nu pot fără tine.

Stau la geam și te aștept,

Zile  lungi cu dor.

Strâng cu dragoste la piept,

poza ta, uşor...

Cât pe ce să ațipesc,

De parfum de floare.

Auzit-am «te iubesc»...

Inima mă doar

în spatele oricărei trăiri ratate exist-o speranță

cel puțin una

nu mai e niciun secret pentru nimeni în acest joc

de-a v-ați asunselea

pierzi tramvaiul în drum spre servici

nu moare nimeni

vine altul

te-mpedici în mărăcinii stufoși ai gândului

te ridici în

 Cartierul meu se afla în zona Dosul Morii, între cârciuma lui Bobocică, Alimentara lui Ouate, grădinile de zarzavat ale bulgarilor ciopleni și biserica lor catolică. Un capăt al străzii ducea spre groapa de nisip, vecină acum cu Centrala Termoelectr

 în noaptea asta, păru-ți este colorat 
 cu rime l-am împodobit, intenționat -
 metafore, ce-mi ies din sufletu-mi tăcut 
 când eu pe tine te doresc, desigur mult. 
 
 în noaptea asta-mi este tare dor de tine 
 nici eu nu știu, nu știu prea