Blog

Din floarea de salcâm a curs nectarul,

Albine-l sorb și-ar mulțumi pădurii

Purtate de renașterea naturii,

Aroma lui învăluie hotarul.

Căzute în săgețile căldurii

Întinse pajiști arse-și plâng amarul

Că-n loc de codru a rămas vlăstarul

Și-ntinse-s rădăcini

strigătul fricii

reverberează lugubru

alergi și simți cum plumbul ți se topește-n picioare

nu-ți mai auzi bătăile inimii

te-apuci cu mâinile de ultimul gând

care te-ndemnase

cu puțin înainte

diabolic

să fugi

fără să înțelegi de ce

și

mai ales

fără să știi cine

a

Privesc în zare 
Mireasma de fericire
Aș vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineața împlinirii
Pe aripi de vânt eu ți-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt

 imagine abstractă... numai Îngerii știu
 de ce apar mâini din spatele gardurilor -
 un fel de limbaj al slabei pregătiri
 în fata unui gest premeditat...
 
 anonimat total fără poartă de intrare 
 o deschidere de la mansarda gândului
 coborât

Codrul verde când zăresc,

Să-l cutreier îmi doresc.

Stau sub pomi adeseori,

Gândul se ridică în nori.

Și privesc departe-n zare,

Cum răsare Sfântul Soare.

Păsările, cântă ușor,

Mi se pare, că eu zbor.

Vântul gingaș mă alină,

Inima de viață-i plină.

Flori mă-nv

Prin noaptea albastră ne-am rătăcit,

Se aude muzica valurilor înspumate,

În fiecare zi de soare bine bronzate.

Când luna se scaldă printre valuri,

Acoperiți de a cerului senine șaluri,

În liniștea nopții, o stea la noi a venit.

Sclipirea stelelor, îmbrățiș

la început erai vie

alergai fericită printre zilele însorite din viața mea

în rochia ta roșie cu cercuri albe

ca un fluture

apoi

nu știu ce s-a întâmplat

într-o dimineață somnoroasă de Mai

îmbrăcată în verdele cel mai crud

al ierbii și mușchiului

ai devenit u

am încercat să gândesc cât mai puțin

despre ce mi se întâmplă în fiecare zi

când deschid ochii

și când primesc toată lumina orbitoare a dimineții

în inimă

fără să am destul loc pentru atâtea lucruri matinale

începând cu sufletul

izgonit de acolo în ochii so

 

 Ce dor îmi este
 dor de cuvântul lăsat
 omului cu chitara
 ce atinge
 trupurile sunetelor
 pe trambuline
 de vibrație astrală...
 
 Ce dor îmi este
 dor de drumurile paralele
 ale pașilor pruncului
 care
 crește… crește… crește
 ju

Luna tivește orizontul senin,

Se adună pe cer stele în noapte,

Mă leagănă ale tale calde șoapte,

Între genele nopții visele vin.

Mângâie geamul o rază de lună,

Pe ramuri frunzele-s înverzite,

Băncile ne așteaptă iubite înflorite,

Un vis ne leagă în veșnicie

mă înstrăinez tot mai mult de propiu-mi suflet

rătăcind cu gândul pe autostrada visului

fără taxe de drum

restricții de viteză

pene de cauciuc

trecând peste inimă

în locul acela miraculos dintre spațiu și timp

în care este atâta liniște

încât îți auzi sângel

Să ai o clipă de răgaz
într-o vâltoare de probleme
și-un spirit ce te ține treaz
dezleagă-n zori multe dileme.
Să nu cobești, să nu înjuri...
Chiar și atunci când te sufocă
eres, iluzii,... să nu-ți furi
căciula singur. Fii o rocă!
Lumină fii, căci de-ai cur

Domnilor ce păcăleală

România nu se scoală

- Fericire pe unde umbli la ivirea zorilor
când acestea lăcrimează de ziuă şi simt
cum razele soarelui le mângâie pe creştetul
unor clipe ce stau la pândă de după o perdea
groasă şi invizibilă ochiului uman care
oricum nu vede decât ce vrea el?

Nici când

nu poți spune tu

muritorul de rând

cu mâna pe inimă

că ai așezat ultima piatră la temielia acestui edificiu

de rugăciune al omului singur

denumit Gând

doar preoții mincinoși mai susțin că există repere de necontestat

ca niște borne kilometrice

de unde-ar înc

Draga mea, cât de mult te iubesc…

Te ador, te vreau, mă chinuiesc.

Cu sufletu-mi  aproape, eu departe,

O vreme și o cale ne desparte.

Simt căldura Ta, în raze de soare,

În inimă tristețea-i, când mă doare…

Simt suflarea Ta, în freamăt de frunze,

În m

 azi mi-am scos inima din piept 
 doar pentru câteva secunde 
 în care m-am lipsit de ea 
 doar câteva secunde... 
  
 am așezat-o ln palme tale
 iubito
 pentru ai simți bătăile
 și căldura
 unica căldură... 
 
 te rog să-mi prețuiești inim

Sprijin liniștită fruntea de umbra amurgului,

Între amestecul cald dintre  zi și noapte,

În grădina sufletului multe clipe adunate,

Colorează gândul frumos seninul cerului.

Adun toate firele de nisip de noi uitate,

Trece ca o boare numai cântecul vântulu

 dăruiește-ți scăparea de suflet ”hoinar„
 să o pun poetic în al meu cuibar -
 dăruiește-ți strigătul de Univers acut
 mie... poetul cel necunoscut... 
  
 plimbă-ți trupul printre infinite Galaxii
 așa cum numai tu poți ca să știi -
 lumini de