Am onoarea de a vă aduce cunoștință că am intrat în linie dreaptă cu următoarea mea carte, o antologie de povestiri publicate în fandom-urile Gazeta SF și Helion, publicații fanion ale SF-ului românesc, primul volum, perioada 2017-2018.
Cartea va apăr
tăcerea gândului... nu-i moft personal
nu e o Vedetă pe marele ecran -
doar un aranjament calculat de idei
când sonorul vieții nu-l vrei...
nu e o catastrofă mondială
tăcerea gândului e o regizare totală -
fără dansuri sexuale anume
doar o perioad
pare destul de complicat s-o iei de la capăt
fără să știi dacă nu va fi tot cum a fost
nimeni nu poate să-ți răspundă
la această întrebare esențială
ca să fii pe deplin sigur
pentru că altfel
ar fi tragic
și nu văd cum ai mai putea începe încă o dată
fără să
În trista ei aducere aminte,
Pălește ca un nimb încețoșat.
Crezând că spune adevăruri, minte
Și-n volburi pare că s-a camuflat.
O văd și-acum: o palidă idee
A tot ce-nseamnă spiritul uman.
Nici glasul nu-i mai este de femeie,
Nici pulberea nu îi mai dă un a
"definiția" un superlativ
un superlativ se pare
că e-o treabă foarte tare -
dar de-i moale, nu-i nimic
ca superlativ... să-i zic...
--------------------------------------
Luna-i cea mai sexoasă
uite noaptea, iarăși vine
cu
În gara obosită de tăcere
Peronul dormitează lângă banca
Tristă. Trenul are întârziere,
Un călător nu vrea să-și țină fleanca,
Aruncă epitete spre impegat
Până privirea-i cade pe puștanca
Ce-și flutură cuvântul nerumegat
Și dezmorțește liniștea din gară –
Vele n-are că-i prea mare!
Apele se fac cărare,
Păsări albe pe catarge,
Orizontul îl atrage,
Rezistent, recife sparge,
Umple burta când revine,
Lasă tot la tren pe șine,
(soluția în forma textului)
Ioan Friciu
Stăm pe nisipul cald la malul mării,
Se rostogolesc valurile spre țărm,
Prima îmbrăţişare sub razele lunii
Ochii noştri se-ntâlnesc într – un sărut.
Doi visători la malul mării plini de dor,
În albastru infinit al unui tainic gând,
Să te dezmierd cu o vorb
dacă anii noștri ar fi egali cu ai lor
în tot Universul
ar exista
cred
o șansa să ne întâlnim
la o halbă bere în Calea Lactee
noi să facem un pas către ei
ei să facă un pas către noi
simplu
numai că anii lor sunt de mii de ori mai lungi
decât cei tereștri
și nu
S-au întâlnit odată la o răscruce de
cuvinte care se-mpotmoliseră într-un text
oarecare scris de cineva ce nu ştia prea bine
ce scrisese fiindcă îi rămăseseră trei litere
ce-i dădeau textului o aură alambicată
deoarece cuvântul format din ele năştea
o
Ieri, aveam salar, nenică,
Și-mi cumpăram vrute-nevrute.
Azi din pensia mea mică
Cumpăr... obiecte pierdute.
Pe facebook sunt, apăs pe-o tastă,
Rupt de realitate (în exod)
Căci m-am decis să-mi iau nevast
Bomboana
Bunicul a contiunuat să înșire brazde, iar eu am primit sarcina de a căuta lemne uscate în pădure.
Sosind amiaza, bunicul, obosit, a pus coasa la ...odihna. Întins pe covorul de iarbă, bunicul a ațipit. Până când bunicul s-a odihnit, eu
Aerul pe burtă-l spală,
Vântu-l prinde în rafală,
Iarnă, vară, el tot zboară,
Oameni ține subsuoră,
Nu-i aruncă jos să moară,
Url-acasă când coboară,
Las' urechea să îi doară.
(soluția în forma textului)
Ioan Friciu
dimineața asta e ca o lacrimă pe obrazul zilei
aproape că-mi dau și mie lacrimile
lumina ei mi se furișează în suflet
ca o femeie sfioasă
care dă cearșaful deoparte
și-mi pune capul pe inimă
în timp ce eu privesc uluit pe fereastră
cum apar
încet-încet din n
Nu-mi mai lăsa eșarfe
la plecare.
Te-am așteptat la fiecare tren,
și nu-mi păsa
de e noroi sau ploaie.
Eram acolo, cu dor etern
și lacrima tot mare...
te-am așteptat, de ani și ani,
sperând, că într-o zi,
ai să-mi aduci o bucurie
cât un soare.
Nu-mi mai lăs
Izvorul
Am luat trăistuța frumos colorată, di
e noapte, pâlpâiri de lumânare
topire liniștită în tăcere -
înconjurată de-a rațiunii stare
ce-i doritoare de plăcere...
metafore dansează neoprite
un vals sublim... Dumnezeiesc -
pe o arenă de idei sortite
unui poem, ce-l încropesc...
sunt
Ca torentul trece vremea
Smulgând clipei zgomot, vuiet
Te-a uitat, bădiță, lumea;
Slova-ți pre puțini o au în suflet.
.. Și de când te-ai dus, bădiță,
Tot o jale-i peste noi;
Mor și plopii ce odată
Îți umbreau dorul de doi.
Au rămas câțiva la număr,
te văd zâmbind,
ochii umezi printre lacrimi,
pe geam pătrunde raza unei stele,
coboară umbre pe drumul serii,
neliniști îmi inundă sufletul ,
candela luminează ruga mea de seară
te văd zâmbind,
picură stele printre lacrimi,
cerul licărește în alaiuri de scâ
îmbătrânim încet-încet
dar sigur
simțim pământul cum se insinuează în oase
în măduvă
cu fiecare pas înspre grădinile suspendate
ale cerului
mai adăgăm câte un pumn de țărână
la temelia năruită a speranței
lăsăm umbrele
aceste creaturi jalnice
tot mai mici
î
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!