în noaptea asta, păru-ți este colorat 
 cu rime l-am împodobit, intenționat -
 metafore, ce-mi ies din sufletu-mi tăcut 
 când eu pe tine te doresc, desigur mult. 
 
 în noaptea asta-mi este tare dor de tine 
 nici eu nu știu, nu știu prea

Sfânta Biblie-ntr-o doară, începui s-o studiez,

La un Institut de-ăl Biblic ce păstrează viu un crez –

Biblia e Legea Sfântă pentru orișice creștin,

Chiar dacă fiind stufoasă pentru mulți este un chin!...

Legile scrise pe piatră zece-n număr cum le știți

Vino să trecem împreună

prin arcul de timp

adunând anii de-argint

în anotimpuri cu limpede cer

vino cu mine în iarna cea albă

unde vântul cerne

stele de zăpadă

și-n cosițe voi prinde petale ninse

din răsăritul de soare

în privirea ta caldă

vo

Tăcut e amurgul și a lui șoaptă,

Să rătăcesc în noapte mi-e dor,

Pe foaia albă de gânduri pictată,

De veghe stă mereu visul călător.

Îmi dăruiești iubite elixirul iubirii tale,

Mă copleșește melancolia unui apus,

În părul negru prinzi multe petale,

Și ochi

Te iert chiar dacă timpul nu ne iartă
Gândul dușman ascuns adânc în noi
Ce inima despică cum ramul din altoi
Cu vorba grea scrâșnită într-o șoaptă.

Prin amintiri găsit-am numai zloată .
Le-aș vrea spălate cu torențiale ploi
Când iert, dar timpul nu cu

În apele limpezi ale lacului Barcis, frunțile semețe ale Alpilor se unduiau grațios, împodobiți cu diademe orbitoare de către generosul Zeu al Luminii, care se zbenguia fericit cu Undinele năzdrăvane, născute din adâncurile tainice ale lumii subacvat

Nici primăvara nu-i mai… sănătoasă

Și-așteaptă rândul la un cardiolog,

Nu vrea să audă, că e țâfnoasă,

Cum plâng muguri anemici într-un prolog.

Vântul dur, din dimineața bățoasă,

Șoptește-n fereastră ca un pisălog.

Nici primăvara nu-i mai… sănătoasă

Și-așt

cineva mi-a furat ultima pagină din jurnalul meu intim

cu trei sute șaizeci de pagini

consemnasem acolo dezacordul meu față de tăietorii clandestini

de arbori

scrisesem apăsat despre politicieni și președinți

cozi de topor

despre Schweighofer

sigur fuseseră

Drumul  scurt şi drumul  lung 

Se-mpletesc pe undeva…          

Care-i calea ca s-ajung            

Pân la inimioara  ta?                

Eşti departe, dar te simt 

În parfumul unei flori.    

Nu , iubito , nu mă mint

Sufletu-mi  e în fiori      

Stropi de

(postarea precedentă)

Calul

Moto 1: „Regatul meu pentru un cal!" (William Shakespeare)

Moto 2: LE PLUS GRAND CABARET DU MONDE (click; Rosi Hochegger)

Și dacă am scris noi despre roată, trebuie să scriem și despre cal, deoarece civilizația roții este s

 
    
    
    
 am început ca să gândesc  
 vizând doar fapte noi -
 noaptea prietenă-mi era 
 articulând vorbe de soi... 
 
 doream să te întâmpin 
 inaugurând ceva special -
 zidind un gând prin cântec 
 aripă-a unui fapt real... 
 
 îți scri

mă simt în siguranță

    nu e totuna cu un sentiment de securitate

        aroma cafelei și gândul liber

            trecători încruntați

            ne privesc uneori din stradă

            bănuielile lor pot fi întemeiate

                   pe convingeri

Moale este, hrănitoare,
Ăsta pare disc de soare!
Mai demult trona pe masă,
Astăzi nu mai e aleasă!
Laptele-l servești cu fulgi,
Iminent afară fugi
Ghiftuit și balonat!
Ai băut bicarbonat?

e neplăcut să vezi în jurul tău alte chipuri

alți oameni

să te întrebi atunci unde sunt ceilalți

de ce-ai rămas doar tu pe insula aceasta

de singurătate

ca un nefericit Robinson Crusoe

printr palmieri și plante exotice

nu înțelegi cum s-a putut să rămâi în

Speranţa

Speranţa a venit cu trenul din Bucureşti. Cine este speranţa?! Un ghem de blană parcă tăvălit prin cacaoa cu lapte pe care un copil neatent a vărsat-o din cană.
Atunci, demult, îşi căuta destinul pe linia de troleu, iar norocul i-a surâs aş p

Jucând X și 0 cu viața (3)
Gabriela Mimi Boroianu
24.08.2017

își face apariția
ca un ghimpe în ochi
imediat soarele intră în eclipsă
toate apele lumii trec
și mă trec
provocând un tsunami
în stomacul meu

de cât venin scuipă în jur
ar muri otrăvită
de s-ar muș

Bolșevica

În nădușeala cu brumă pe dinți, las trădătorii de neam și țară de la televizorul subtil, o iau pe jos la deal… spre Nenciulești. La cocoana Lisandrina, semnalizez cu scânteia ideii spre deal, către Jghiburoasa. Ajung la curbă! Las în dreapta

Cruci bătrâne

Începe să intre primăvara în curte, dar pe mine mă dor durerile amintirilor.
Până și dealurile au amuțit, au îmbătrânit. Pădurile de la umerii lui... și ele au îmbătrânit.
N-are cine mai asculta cucii, mierlele...
Și colecționerul cimiti

Primăvara este anotimp sublim,

Adieri de vânt se-opresc în ramuri,

Soarele pătrunde sfânt prin geamuri;

E concert în crâng, urechile ciulim…

Briza nopții încălzește țărmuri,

Călduroasele veșminte le-azvârlim,

De răceli rebele n-o să mai bolim,

Beți suntem

pe cer muguri de lumină,

strălucesc printre florile albe.

înstelată este a nopții cortină,

îmi prinzi la gât două salbe.

pe banca noastră veche stam,

departe se aude un fulger,

cântecul nopții ascultam,

stelele se aprind toate pe cer.

noaptea se ascunde sub