Blog

se ascunde noaptea prin unghere,

coboară somnul printre gene,

un glas în mine o să te cheme,

tăcută stau adesea de veghe.

multe nopți păstrate în vise,

dimineți, amurguri, anotimpuri,

visuri care trăiesc, visuri care mor,

prin ungherele sufletului ascunse.

l

mașina infernală a Timpului încapsulează

clipele vieții mele trăite

în pilule din plastic

un robot înscrie data procesării

luna

anul

altul sigilează cutiile din carton în loturi

pe ani bisecți

ultimul imprimă denumirea comercială

( balsam concentrat de viață!

Azi noapte, în orașul de sub munte
A nins apocaliptic, a nins ca-nainte;
Dorm pe sub felinarele de nea orbite
Răzlețe bănci în sarcofagii albe văruite.

Nici urmă pe alei, nici păsări la taifas;
Sinistra iarnă a făcut în parc popas.
Înaintând tăcută scufund

mi-e greu să-i descifrez pe oamenii politici

apar cât este ziua de lungă pe ecranele televizoarelor

la concurență cu reclamele comerciale mincinoase

care ne propun vindecări imposibile

bunuri  de ”veșnică” folosință

inutilizabile

Ginkgo Biloba sau tinereț

Ninge viscolit. Studenţii abia s-au întors din vacanţă.

Din holul căminului de băieţi răzbate, prin termopanele abia montate astă vară, un ritm plăcut de ghitară şi o voce puternică.

„Singur mă plimbam pe stradă,

Singur mă plimbam pe-alei,

Singur în tăc

Iubirea... fără 
ea... nu există magic... nu există nimic !
 
 ești mângâierea 
 sufletului meu
 arcuș de atingere 
 pe strune de vioară
 ești mângâierea
 ce-o doresc mereu
 o dată și a mia oară...
 
 o împletire de imagini
 născând sonorități
 de un

Lăcrimează norii din ceruri
peste moartea de pe Pământ
stropind ţărâna răscolită
ce-acoperă pentru întodeauna
trupurile ce simt nesimţirea
grea a pietrelor funerare
şi-i dau de mâncare ierbii
plantelor şi insectelor.

Sufletele s-au desprins de carnea

de la răsărit

spre vestul Europei

năvălesc flămânzi

ucigași plătiți

în estul Ucrainei

fac un genocid

când zeul Amor

își aruncă săgeata

pune-n suflet dor

de la rasarit

sosește un ger cumplit

iarna rusească

râde la soare

corola minunată

floarea soarelui

MdR

orele își leagănă pașii încet,

cafeaua nu mai este fierbinte,

trandafirii sunt toți uscați,

timpul repede trece, nepăsător...

inima ascultă același cântec,

strânge  cele mai frumoase acorduri,

în tăcere fredonez muzica amintirii.

orele își leagănă pașii înc

 Fulgi veseli de nea

pe pletele iubitei-

iarnă frumoasă

*****

Dans de îngerași

sub colindele noastre-

Crăciun fericit

*****

Stai goală la geam

privind dansul fulgilor-

în așteptare

***** 

Sub bradul falnic

două forme drăguțe-

fesele zânei

*****

Fulgi în văzduh-

Asemeni unui fluture uriaș, Amneris zbura peste întinderea orbitor de albă, dezorientată și pierdută. Oricât scruta cu privirea obosită imensitatea fără formă și conținut în care se scufunda ...sau se ridica... cine ar fi putut spune cu exactitate, n

M-am împiedicat de-un gând
Ce-mi încurca firele vieții,
Am luat povețele pe rând
Așa cum îndemnau poeții.

Mi-am luat condeiul fermecat
Ce picură pe foi nimicul,
Ce-mi macină neîncetat
La poarta nemuririi timpul.

Cu tine-n gând am rătăcit
Pe foaia albă, p

Stelele dansează

În ochii tăi,

În valsul fermecător

Al vieții.

Le privesc goliciunea,

Strălucirea adâncă

Și rece.

Le privesc nevinovatul joc

Cu inima pitită

În adâncul sufletului.

În tăcerea GRAVĂ

Ce s-a așezat între noi,

Doar pașii lor cristalini

Se aud din eco

Culeg câteva scoici rătăcite,

marea aleargă nepăsătoare,

ne hrănim cu tăcerea mării, iubite.

Întind mâinile spre azurul risipit,

simt briza, îmi mângâie chipul,

dansează stelele, norii s-au risipit.

Pescărușii printre valuri țipă,

luna se oglindește lin î

Învață-mă viață iertarea,
Adună-mi din cale uitarea,
Ascultă-mi versul nescris,
Mă poartă pe aripi de vis.
Citește-mi povești de copil
Îngână-mi un cântec în tril
M-alintă cu buzele-ți reci
Să nu-ndrăznești să pleci.

Povestea iernii o ascult la gura sobei, urmărind pe pereți lumina pe care focul o împărtășește cu dărnicie. E un joc fascinant care încântă orice privire, e un joc al iubirii ce îmbracă sufletul. Lemnele își spun ultimul basm înainte de transformarea

Mă îmbrac în veșnicie, timpul curgând grăbit peste trupul încărcat de păcat. Îngeri plutesc în eter îmbrăcând lumina din jurul eu-lui meu obraznic. Visul își țese pânza de borangic al închipuirii. Sunete mute își trimit ecoul către inima glazurată î

Sunt un amalgam de sentimente, o rețetă a unui cofetar ce nu folosește zahărul, sunt o contradicție, o incertitudine. Sunt și nu sunt. Îngerul meu păzitor și-a atins o aripă de flacăra lunii, iar eu am căzut secerată pe golul pământ. Cu sufletul amar

Deseori gândul pleacă departe,

Urmăresc în tăcere iar valurile,

Marea schimbă mereu tonurile,

Pe masă un ceai și două tarte.

Răsfoiesc atentă toate scrisorile,

Pe frunte doar două mici cute,

Urmăresc umbrele nopții tăcute,

Ninge,aleargă în noapte valurile.