Blog

Tu-mi ceri să uit

de furtuni şi de ploaie,

de ninsori și de vremea rea

te văd azi o umbră de nor

la marginea zării

sub un colț de stea

ascultă cum lupii

urlă în pădurea de argint

amurguri de vreme se sting

ninge la hotarele anotimpului

pleoapele sunt

      1.Epitaful unui afemeiat

Aici doarme Don Fănel

Gigolo de rang înalt,

Chiar de era golănel

Moartea l-a luat... instant.

2. „Literatul” fără... vină

De-ar fi tradus și el... poete

Poate era mai fericit

N-ar fi murit doar cu regrete

Putea fi însă... năuci

  
 









 


 azi... mai întorc o filă-a vremii
 cu degete de simțământ târziu -
 ce-mi tremură și iute cerne
 trecutul meu, ce-i un "pustiu"... 

 privesc dezamăgit la trenul
 ce-a alergat fără de teamă -
 trăgând vagoane către cerul
 ce-i

să nu-mi spui că ai mai vrea și o bucată de cer

pe lângă inima mea

ar fi prea mult

nu-mi cere ce nu-ți pot da și nu-ți poate da nimeni

lista ta de dorințe a ajuns la sfârșit

e timpul să te uiți și peste lista mea

scurtă

cu un singur punct

„primeștie-mă în su

M-am sculat de dimineață, copleșit de chef de viață,

Și vă spun cu cumpătare, despre-un lucru de mirare!...

Am citit cu interes, un document -  un eres,

Despre-o conspirație, nu doar peste nație,

Ci privind tot mapamondul – mare mi-a mai fost afrontul,

O

Spre veşnicia fără de hotar
E-un drum tăcut, istovitor, amar...
sunt timpuri gri, sunt lacrimi, e durere
Hotar de vers, poeme austere...

Îngeri în negru, să ne-nalţe, vin...
Parcă am şi uitat să suferim.
E lumea doar un petec de hârtie.
Stingheri plecăm

Am strâns cu grijă, într-un bol,
Vise, speranţe şi nămol...
Le-am frământat şi... iscusit,
Alt drum în viaţă miam croit.

Un drum cu spini, un drum mai greu -
Cărarea către Dumnezeu...
Şi spini... şi mii de bolovani,
Luat-au chipul de duşmani.

Dar ari

Îmi plânge inima în piept
Și sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Și port atâta vină.

Că n-am simțit suflarea Ta
Și inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
Voi regreta prin fapte.

Îmi pare rău,
N-am vrut să aud,
Chemar

 Galațiul, vestit prin construcția de vapoare, cât și ca mare port la Dunăre, apărea tuturor
 locuitorilor lui un oraș frumos, chiar dacă mai existau pe aici pe colo locuri uitate de lume, 
 aidoma celui în care trăia bunica.
 Strada Scânteii, act

Jocuri de cuvinte – roata

(postarea precedentă)

Roata

Moto: „Și roata, chiar dac--ar fi pătrată, tot se învârte câteodată.” (proverb românesc)

Facem ce facem și nu putem uita de „civilizația roții”! „Ungi roata, o duci bine!” înseamnă zeciuiala, mit

Ninge peste tot cu poezie.

Ninge! Ninge...! Orizontul scrie

Tot ce zace mai frumos în el

Și se jură că-i superb defel.

Haideți să descoasem, totuși, tema

Și să înțelegem anatema

Ce intrigă un ocean de mulți

Și te fac, de drag, să îi asculți.

Curcubeu de flor

ai rupt din DEX-ul meu pagina despre iubire

știind că mă uit uneori la diferite cuvinte

ai vrut să nu-mi explic sentimentul acesta puternic

pentru infantă

al doilea copil al Literaturii

Poezia

care nu-ți vine la îndemână

ai reînviat secretul lui Polichenele

- De unde ai venit la mine, tu dragoste atât de mare,

Nu ai simțit că nu mi-e bine, că sufletul atât mă doare?...

Da, știu că tu ești minunată și vreau să fii în viața mea

Însă făptura prea curată ce o iubesc, oare mă vrea?...

Și de mă vrea, a câta oară

 cresc vise din imagini, rațiuni încântătoare
 pe apa vieții anume, ce-i suplă dansatoare -
 în valuri stă dorința, ce drumul își urmează
 vizând iubirea pură... ca stare și ca fază...
 
 mișcări neobișnuite, ce caută un drum
 de răscolir

Mă strigă vântul

Mă mângâie furtuna

Mă bate pământul

Că rătăcesc întruna...

Îmi caut un loc,

O temelie temporară,

Dar dau doar de foc

Şi mă transform în fiară.

În jur e pustiu

Oamenii au plecat

Nici eu nu sunt viu

M-am deşurubat...

Nu știu cum va fi ziua de azi,

frământările mele strigă mereu

mi-e teamă să deschid fereastra

te-aș pierde, pasăre albastră

țărmu-i departe..

corăbii nu sunt

cad stropi de lumină din univers

de vei pleca...

în urmă va rămâne

un punct rătăcit pe cer,

un cuvânt

Alunecă printre florile de tei vântul,

Luna sfioasă ne privește liniștită,

Spre tine pașii mereu mă poartă,

Te chem în sufletul meu cu gândul.

Stelele nopții ne veghează în noapte,

Din veșnicia clipei îmi dăruiești iubire,

Îmi bucură sufletul numai a ta p

 din diademe de imagini pure
 ce-ntreaga viață-am adunat -
 azi, eu îmbrac haine mature
 cu o croială, ce o plac...
 
 nu am nevoie de rațiune
 nici de gândire chibzuită -
 căci ele sunt croite-anume
 după imaginea-mi dorită...
 
 au un ce