N-am văzut niciodată cerul mai cătrănit ca astăzi
s-a răstit de dimineață la norii negri de ploaie
și le-a spus să plângă mărunt peste Pământ
cu multă economie de lacrimi
nu se mai putea cu planetele și cu stelele astea,
atârnate de el,
într-o zi o să p

Regele Carol al II-lea - amoruri scandaloase, corupție și crime

(postarea precedentă)

Carol al II-lea

            Moto 1: „Cine iartă unuia vina, dă îndemn multora.” aforism de Publilius Syrus din Sentinţe

            Moto 2: „Mă iubește femeile” Măr

Despre IUBIRE s-au scris multe, se scriu şi se va scrie în continuare, până la sfârşitul vieţii pe Pământ. Tot ce voi scrie acum, vor fi doar păreri personale, deşi nu sunt sigură că acestea
vor părea cititorilor mei, şi originale. Nu ai cum să minţi

Mi-a trebuit o viață să înțeleg suferința unei păsări
cu aripile frânte,
crezusem că era o suferință ca toate altele,
nimeni nu moare suferind din prea multă dragoste
sau din prea puțină,
dimpotrivă,
suferința te întărește,
o pasăre însă nu se poate împă

mari furtuni

 scutură temelia

 acestor zile

  de sfârșit de septembrie;  

 în pârgă răutatea.

 bărci şnuruite-

 visul mrejelor

  pline de pește,

 pricină-l fac

 de clătinare.

 castane lovesc

 înțepenirea în viclenie

 a căpeteniilor;

 vârtejuri de frunze

 izbesc

( Lina, bunica mea)

Prin geamuri huruie oraşul, e un vacarm de nedescris,
Eu mă aşez comod la masă şi mă apuc din nou de scris;
Dar zgomotele de afară pătrund prin geamurile mele,
Încerc să nu le bag în seamă, căci sunt obişnuit cu ele.
Şi cum stăteam

Românie țară dragă,
Of, câte lupte ai trecut,
Mă-nchin la tine că ești scut
Azi când pari că ești întreagă.
Noi și alții să-nțeleagă
Iubirea sfântă ce o porți
Asupra noastră, vii și morți!

Mi-e tot mai frică să ies din casă
și nici nu știu dacă mai merită...
vechea butadă nu mai e de actualitate,
e tot mai improbabil să-ți cadă în cap o cărămidă,
acum te trezești că te înjură vreunul de mamă,
din senin,
mitocanul frustrat,
(rătăcit prin co

      De-abia așteptam prima zi de școală, aveam sacul plin, colegii la fel! Adunați în grupuri de 5-6 copii nu ne mai săturam de povestit, de râs, de revederea colegilor, chiar și a celor codași, că... erau și ei ai noștri!

      În larma aceea plină

Pe scriitorul Dumitru Tâlvescu îl ştiu de peste douăzeci de ani, drumurile noastre intersectându-se ocazional, la diferite lansări de carte, dar cunoştinţa propriu-zisă a avut loc în urmă cu patru ani, cu ocazia primei mele vizite la Asociaţia Scriit

te rog mai vino

de doruri plin

să auzi cum sună toamna

prin ramuri de castani

păduri incendiate

în noi  mai cuvântă

cu cerul prins

în ochi de șoim

și-o umbră de pământ pe aripi

te rog mai vino

să auzi cum cade

prin frunzele vrajite

a vorbelor aromă

și-n piept n

Nu te înfrupta din mine, Doamne!

Încă-Ți cer: iubirea să-mi asculți!

Lasă-mi amintire-acestei toamne

Și eternitatea prinsă-n munți.

Iartă-mă că nu Ți-am știut calea

Și nu m-am păzit de lumea rea.

Eu m-am risipit în toate alea,

Dar prea iertător ai fost Tu,

sunt tulburat de trenul
care-mi duce viaţa
spre ultima staţie.

cineva a săpat o prăpastie
şinele nu pot să stea pe aer
chiar dacă gândul meu
le vrea.

sunt tulburat de neputinţa mea
de ai încetini mersul... viteza
prefăcându-mă
că nu înţeleg
roţile-i gr

Greierii cântă timid într-o zi de octombrie,
Căldura potolită se odihnește în barometru,
S-a ascuns printre frunzele căzute septembrie
Au scăzut mai tare gradele în termometru.

Octombrie a întins covoare galbene,roșii,
Azi e foarte frig, vâjie mai tar

Ce bine te revigorează

Acum când somnul te cuprinde

Ființa iar ți-o reaprinde,

Ești bun de stat din nou de pază.

Aștepți cafeaua aburindă

Uitând că timpul te prezează,

Același ceas ce-i prins în grindă.

Același ceas ce-i prins în grindă.

Uitând că timpul t

din a nopților splendoare
eu culeg mănunchi de stele
flori numite Spațiale
ce le strâng în buchețele
și le leg cu-a-mea speranță
că vei fi iubita mea
nu oricum... ci-ntreaga viață
cu tot ce va mai urma
flori udate cu pasiune
și cu tot ce îmi doresc
pentru tine

Strigăt... bate vântul
ador mișcarea
pentru că sunt
zbor între cer și pământ
cu viziuni de clipe poetice
cântec.

Sunt poetul imaginilor spontane
scara sufletului
înaltă cuvintele... metafore
aripile mele sunt prinse de ele.

Nu

Dinafară toate casele par la fel,
aceleași ferestre cu vedere spre stradă,
aceleași uși mohorâte din lemn,
aceleași culori pe fațade și ziduri,
abia după ce intri descoperi că te-ai înșelat,
casa ta, de exemplu, avea suflet,
luase o mare parte din su

Bob de grâu cuprins în spic
Pe un pai crescut în lan
Nu te lupți cu vremea-n van,
Ci te porți după tipic.

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Mai tai puțin acum din elan

Alung rapid clipa amară.

Să mă prefac să sunt un golan?

În existența mea sumară

Îmi plimb bocancul prin porțelan;

Gândul, puțin șifonat, zbiară.

Nu vreau să mai gâ