Într-un proaspăt debut de primăvară (02.04.2018), poezia Marianei Moga a poposit la Râmnicu Vâlcea, oraș medieval în straie noi. La Biblioteca Județeană „Antim Ivireanu”, poeta, recent laureată a Ligii Scriitorilor din Romănia, a lansat, în organiza

Azi prietena, colega, fondatoarea și directoarea site-ului Cronopedia și a revistelor Cronos și Taifas literar a devenit bunică, primind astfel cel mai frumos dar de ziua ei!

La mulți ani Lenuș! La mulți ani nepoțelei tale!

Să vă dea Dumnezeu sănătate

Se-ncurcă altfel albul printre ramuri,   

Poate și primăvara a obosit.

Te mângâie privirea-mi, dar tu tremuri.

Iubirea noastră oare s-a irosit?

Visez adesea muguri printre blocuri

Chiar dacă astăzi afirmi că-s sclifosit;

Se-ncurcă altfel albul printre ram

Adierea zefirului era ca foșnetul șoaptei
cineva lăsase deschisă colivia cu păsări măiestre
ale dimineții
iar aceastea-și luaseră zborul într-un foșnet tumultos de aripi
printre umbrele zorilor desprinse parcă de corpuri
de inimi
printre frunzele Maiestă

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

cu sărutări din marginea buzelor

reflecția unei iubiri absente

pluteşte în frenezie

prin venele mele de foc

obosit de mers

pe drumurile absenţei tale

mi-am mângâiat înmugurirea

florile în primăvară

nu su

Călătorii geodezice, Istoria Transilvaniei - Românii din Transilvania  (IX.10)

(postarea precedentă)

Cercetări demografice - Românii din Transilvania (A)

Moto: „Limba română este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”. Olof

creierul suferă în centrifuga gândului
cere un gram de oxigen
hrănit cu iluzii
luptă cu magia vieții
să înlăture coșmarul din stradă
răgnete în apus
straturi ale emoției ventilate
cu mintea pervers îmbâcsită
să alerg cad în glastra
cu inimi

Din porțelanul clipei asudate

Tânjesc să îmi însușesc un ciob ștrengar,

Misiune grea, căci sunt amanetate

Și zac depozitate într-un hangar.

Număr, o săptămână, cioburi gri,

Durerea elegantă se prezintă.

Zile-alterate respiră ca tigri

Ce mușcă din timpul de

Nu ploaia spală sentimentele,   

Ci depărtarea autoimpusă;   

Iubirea încurcă rău ițele  

Atunci când dorința zace, răpusă. 

Ne rătăcim în nepăsare dur

Și împreună nu are vreun sens,

Iar eu mă gândesc de ce să îndur

Sentimentul apus și-n contrasens.

Las to

                                            ****

doar pești astrali la mine la fereastră

mă luminează când adorm

și mă îmbată

doar pești astrali la mine în buzunar

saltă și înoată

doar pești astrali la mine în mână

se încălzesc și adorm

pe o aripă curată

d

printre coloane arcuite
în galop 
armăsarii ploilor de vară-
insulele noastre de singurătate 
colindate-s de un pleșuv 
vultur

zbuciumatul lui dor
întârzie 
venirea primăverii- 
la jgheabul de piatră 
clopotele bat 
a uitare

niciun nume
proiectat pe zi

și așa am înțeles

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

că dacă ți-e dor de cineva

trebuie să-i spui

chiar și cu prețul de a fi patetic

și dacă vrei să-i oferi o îmbrățișare puternică

trebuie s-o dai

chiar și cu un preţ ridicol

și așa înțe

Nopți albe, de coșmar
de curaj interimar
ce încet se-ndepărtează
Lacrimilor ce-i urmează...

Nopți pline de mângâieri
În timidele tăceri
Fără glas, fără suspine
Și doar de tristețe pline...

Nopți lungi, fără sfârșit,
Câtă pace am cerșit
Ca să-i fie de ali

Peisajul imaculat al vastei câmpii Vastitas Borealis păru deranjat de lunga dâră de praf auriu lăsată în urmă de către un călăreț singuratec.

Ce căuta tocmai aici, în această pustietate dezolantă a lui Marte, putem să descoperim de

      - De azi, aveți un nou coleg, Francois - spuse directorul și se uită pe o hârtie - Moungolo și mai sunt aici niște nume...

      - Comment t-apelle tu? - l-a întrebat profa de franceză, care îl însoțea pe director.

      - Moungolo Marie Francois

            Campania închipuită. Anul 1968. Viziunile topografilor.

            Și cum ne obișnuiește domnul col. (r.) ing. Nicolae Birceanu, coleg în ale profesiunii, dar și conjudețean cu mine (Muscel, apoi Argeș), plus poet și prozator, a mai „

Un Soare alb, strălucitor

Ce printre neguri s-a ascuns,

Al vieții este dătător

Un Soare alb, strălucitor.

Cu raza lui este dator

În locuri chiar de nepătruns,

Un Soare alb, strălucitor

Ce printre neguri s-a ascuns.

Ioan Friciu, Sibiu 12.05.2018