vreau să-ţi scriu

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

așadar

vreau să-ţi scriu

să-ţi fur versuri

şi să dansez cu tine

în timp ce luna este aprinsă

lasă-mă să-ţi fiu în gură

furtună dulce

să-ţi sărut strângerea buzelor

să beau și să te ating c

Din pomul plin cu mere coboară vântul

Și-și însușește, hapsân, vreo șapte fructe,

Însă le abandonează pe pământul 

Rece, înlăcrimat și plin de insecte.

Privesc și le adun precum un salvator                            

Ținându-le în brațe, puțin încurcat.

Tolăniți pe malul pârâului, Ana și Colțun numără frunzele care se încăpățânează să acopere răcorosul pietriș. Rupți de realitate nu iau în calcul cum timpul le macină staționarea.

– Ani, nu ți-e frig?

Tabloul, parcă des

M-AI ÎNTRUPAT...

( Rondel)

M-ai întrupat din doruri ancestrale,
Când frunzele toamnei au înflorit,
Din durerea timpului m-ai ctitorit
Și-au ars în templu focuri vestale.

Gândurile-ți trag de zor la vătale,
Chiar dacă urzeala iubirii s-a rărit;
M-ai întrupat

E ea.

E ea?

Visez?

Ziduri se ridică din nisip.

Trist și mă sfâșie o durere fără cauză,

poate ploaia?

Sunt aici. Tu unde ești? Te văd doar prin lentile suprangulare.

Imagini caledoscopice adăugând senzații târzii…

Ești tu?

Ești tu.

Carnea ta și-a schimbat gustu

                      Regret

           Decât să fii om și să trăiești o viață fără iubire,

mai bine o efemeridă pentru o zi,
atingând absolutul ei!

mușcă din măr
într-o epocă rănită
scuipă semințele
întrebări în ocean
cerul îl ispitește cu
taine
el împrumută zâmbetul
soarelui
în joacă clădește dimineți
la șotron aruncă nopțile
cu fruntea străbate
idei
stele de mare îi curăță
trupul
cuvintele le dă la schimb
cu

Din fericire mi-am țesut un zâmbet
în lumina vieții,
desculță alerg 
prin ploaie și prin gând
peste punți de flori 
și zumzet de albine
cu razele din zori m-am învelit
și scriu poeme 
cu mâinile de rouă
din norii albi 
iubire am împărțit
sub măreția 
clipelor ce

Pe umărul frunzei, azi, plânge cerul

Într-un spectacol trist, rece, zgomotos.

Brusc, evadează spre pământul setos

Ce-nghite tot, făcând pe cavalerul.

Îmi iau umbrela și o pelerină

Și ies, să simt natura cea rebelă,

Însă trei stropi mai cad pe o pubelă.

S-a

„Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa... m-aş fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las

Jocuri de cuvinte, vinul - podgoriile României, Moldova (4)

(postarea precedentă)

Moto: „Ușa mare de la cramă/ Este scoasă din țîțîni,/ Că-i în toi cules de poamă/ De vreo două săptămîni.” D. BOTEZ, F. S.

Podgoriile României, Moldova

Iată că deja am

Aşa un ,,chef de chef'' mi-a venit
să stau la taclale cu timpul
să-i spun câteva vorbe
nu prea multe că nici măcar
el însuşi nu are timp
deşi numele lui este acesta.

Ce bizar şi haios sună!
Timpul n-are timp!
Ha ha ha! Ha ha ha!
Doamne ce mai râd de mine
însă

Jocuri de cuvinte, vinul – elixirul vieții (3)

(postarea precedentă)

Vinul - elixirul vieții

Moto: „Tinerețea este o beție fără vin, iar bătrânețea este un vin fără beție.” proverb german

Am văzut ce este vinul, etimologia câtorva cuvinte legate de v

În lutul existenței noastre triste

Frica de a încerca se ascunde

În nepăsare sau printre secunde

Surde care refuză să existe.

Curajul? Cu haina-i cea zdrențuită

Nu știe sau nu vrea să facă un pas

Spre limpezirea clipei ce stă-n impas.

Mușcă greșit din toam

Asaltat de nostalgie, de regrete tardive, de sentimentul amar al zădărniciei unei vieți irosite și de grotescul prezent care anulează nepăsător demnitatea și meritele apuse într-un trecut îndepărtat, bătrânul de o sută de ani imploră oglinda pătată d

De bucurie c-am venit acasă Fido a omorât un pui de-al lui Costică. Acu’ ghinili sunt împărțite: Puiu’ că ce-a căutat peste gard, iar Fido că ce i-a luat gâtu’ și nu l-a mâncat pe tot,  de să nu rămână urme… Până la urmă, pierzătoare în toată afacere

Portiera din dreapta se deschide și un pantof atinge ușor trotuarul obosit de ani. Îl urmează un buchet de flori și o cutie, apoi individul - un vizitator dichisit și stingher. Privește în stânga și-n dreapta, încercând să fure puțin din liniștea nat