s-a deschis o floare

noaptea nu are miros

și nici foc arzător de gâlceavă

aerul a încremenit

a zvon de ambuscadă

mă voi feri de tine

atâta timp cât nu-mi vorbești

și-mi spui minciuni răsuflate de otravă

dar gândul meu nocturn

va întârzia mereu pe chipul tău d

m-ai trezit

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

m-ai trezit

şi m-ai căutat

şi m-ai cuprins excitată

ai găsit

o doză sublimă

de cuvinte și mângâieri

şi ai aprins pielea mea

cu mâinile și îmbrăţişările tale

iar gura mea

dansează cu buzele tale

a

să mă iubești

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

tu să mă iubești

cu cuvinte calde

cu senzația din degetele

pe trupul meu gol

pentru a scrie pe el

un cuplu de perversiuni

ce danseaza pe piele

pasionat

gemând

vor urma

valuri în carne

și vom f

Călătorii geodezice, Istoria Transilvaniei (IX.7)

(postarea precedentă)

Al doilea război mondial

Moto: „În analele cuprinzătoare ale barbariei umane, cruzimile puse în practică de germani pe evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial se detaşe

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

sărută-mă

sărută-mă

să mă săruţi mult

sărută-mă tare

să mă săruţi cu pasiune

sărută-mă cu mâinile pe trupul meu

să mă săruţi ca şi cum nu poţi ajunge acolo

sărută-mă precum ai nevoie să trăieşti

să mă săr

singur

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

singur

abătut

neglijat

secătuit de puteri

gol

şi tot ce mi-aş dori mai mult

e s-o strâng în braţe

până când i-aş fura

orice urmă de amor

dar ea nu e

nu e lângă mine

nu ştie cum mă simt

poate nici nu vr

                                                ****

cum știți cu toții mă gândeam la ea

și având cuțitul aproape de gâtlej

 demonul călător zâmbea  misterios

 răsfoiam un album gros

 cu felurite otrăvuri

pe tavă stăteau așezate doar să aleg ce-i mai gusto

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

apeluri consumate

luptele irosite

cuvinte palide

speranțe discreditate

averi rătăcite

timpul pierdut

am mai ciudate șosete

întinși pe burtă
tăcuți
ascultăm cum crește iarba
o pasăre planează de câteva ore deasupra noastră
strivită de cer
nefiresc
arareori am mai văzut atâta tristețe
disimulată-ntr-un zbor
cireșul sub care ne-nsingurăm tot mai mult
unul de altul
își cerne nepă

PROLOG

Din goana cuvintelor demodate

Au rămas doar ideile și-un gând

Care-mi impune să le așez într-o carte

Și-ncep cizelându-le rând pe rând.

Îmi plimb sentimentele-n soare

Și gândul îl scald în lumină

Rup umbra ideilor, chiar dacă doare

Și-nlătur praful în

AȘ FI...
sau premoniția erorilor 

Aș fi rămas o umbră de cuvinte, îmbălsămând splendorile Selenei,
Un vector al tăcerilor abstracte prelinse pe oglinda lui Orfeu.
Cu toate astea, am ales cărarea nesigură din beznele catrenei,
Descoperind o lume fără m

Omule, gândește bine

Până scoți idei din gură,

Sfătuiește-te cu tine,

Leapăda-te și de ură 

Lumea-i rea și egoistă,

Să-ți dea sfaturi n-are cine,

Chiar de inima ți-e tristă,

Omule, gândește bine.

Timpurile sunt rebele,

Tu să ai ca-nvățătură:

Nu gândi

Jocuri de cuvinte!

********************

Moto: „Sapă, fântânare, sapă, tot vei da cândva de apă”!

Și uite cum se face schimbul de cuvinte! Dar milionarii tineri nu au timp de așa ceva, că li se aduce șampania cu roaba la Mamaia de 1 Mai, ăla (ne)muncit

Nu pun întrebări ușoare, mă complic de multe ori...
Eu întreb de ce mai doare, de ce roua stă pe flori,
de ce raiul e departe, de ce oamenii sunt răi,
de ce-s visuri scrise-n carte și de ce-s mai multe căi.
Nu pun întrebări ușoare, nu mai am acest talant

Mireasmă dulce, plină de culoare,

iubită de noi, iubită mult de soare.

Petalele într-un covor mătăsos,

mângâiate de vântul cald, duios.

Curcubeu în miresmat, stăpân pe zare,

se aude a păsărilor frumoasă cântare.

Adieri line pe acorduri de romanță,

glasul Pă

S-au îmbrăcat aseară cireșii în mantiile lor albe
păreau niște cavaleri templieri porniți
într-o cruciadă a florilor
ce poate fi mai frumos decât un milion de cireși înfloriți
spintecând întunericul
în căutarea stihiilor rătăcitoare ale iernii
din castel

Lunecă primăvara-n verde

In arbustul alb, favorit;

Liliacul se deschide,

Iar eu privesc nedumerit:

Astăzi se vede limpede

Cum... liliacul a înflorit!

Alb sau mov nu mai contează,

Lunca-i plină de culoare.

Bucuria zace în floare.