Copacul plânge, în nesiguranță,

Râul încearcă să-și clădească un rost,

Iar eu pășesc stingher ca-ntr-o zi de post.

Viața-i doar apăsare și uzanță?

În toamna rece caut un adăpost,

Apoi voi apela la cutezanță

Pentru a-mi pune soarta în balanță

Și viitoarea c

fântână

uită-mă fântână,

tu, cuibar de apă,

uită-mă în unda

care mă adapă.

uită-mă pe vizduri,

uită-mă pe deal,

uită-mă-ntre ziduri,

lasă-mă pe mal.

uită-mă fântână

ca să mai visez,

să dorm într-o rână,

și să mai cutez.

uită-mă la pomul

teiului în floare,

să mă

Din mijloc de oglindă răsare un chip
seamănă prea mult cu al meu
când mă uit mai bine cred că-i drăguț
na! acu' doar n-o să zic că este urât
nici c-ar fi frumos c-ați zice că
mi s-au înecat lăudătorii prin infatuare
așa că stau pe-un scaun și-l privesc fi

TOCCATA

Norii și-au pus, iar jupe cu crinolină
Și-n pași de horă s-au încins pe cer,
Tunetele-n rafale parcă-s strigături,
Iar ploaia se destramă ca un lăicer.

Picurii înnoadă cerul cu pământul,
Umezeala pătrunde până și-n vers,
Scamele din hârtie îmbracă p

   Somnul stăruie îndărătnic pe pleoape, contrariat de lumina inoportună a dimineții, care se strecoară victorioasă printr-o crăpătură indiscretă a jaluzelei, rămasă neidentificată de ochiul meu exigent de obicei, când îmi pregătesc odaia pentru somn

Plătim, în viață, trei lacrimi pe-un zâmbet!

Să renegociem? Totu-i stabilit

Așa cum literele-s în alfabet.

Privești, ignori și taci ca un ciufulit.

Cu lingurița-n borcanul cu șerbet,

Încerci să descifrezi greșeala, spășit.

Plătim, în viață, trei lacrimi p

Mulți îndrăgostiți își validează

Axiome pe un colț de rai,
Contestând iubirii, cât durează,
Soarta cărăbușilor de mai.
Pasiunile mistuitoare
Care-i sorb atunci când îi ating,
Ca un foc de paie sunt: ușoare.
Tot atât de repede se sting!

Unii, mai constr

Puteţi să smulgeţi carnea

din codrii ce mai sunt,

să vindeţi foarte ieftin

străbunii din mormânt,

Puteţi să rupeţi pagini

din a Istoriei carte,

să sugeţi încă sânge

dintr-un popor pe moarte,

Puteţi să zdrobiţi munţii,

să prădaţi veşnic ţara ,

dar nu puteţi s

cine m-a strigat?

cine m-a strigat?

O floare de cicoare cu ochii stelari,

mama de undeva dinspre răsărit,

...ce mult te-am iubit...

m-a strigat pădurea din deal

scuturându-mi petale de vise,

m-ai strigat tu sau mi s-a părut,

știu că te-am pierdut prin insom

nuferi

nuferi albi,

candele reci,

 ce-aţi putrezit

 pe poteci,

nergri vâslaşi,

 albe mirese,

frunţi de-argint,

pe sfinte mese,

marmură

încoronată,

ca un gând frumos

de fată,

voi minuni

din alte lumi,

flacără

în albă haină

şi înnobilaţi

 de taină,

scăpărând

mereu argint

DOAMNA ALBASTRĂ

E ultima zi din martie și Luna Plină,
luna-ceasta, s-a-mplinit de două ori,
iar Doamna nopții se simte o regină
în rochia-i de satin albastru cu flori.

Va fi iarăși banchet în lumea celestă,
candelabrul stelar luminează fabulos,
Lun

Pe umărul argintat
al razei de lună criptate
își rezemă capul
spiritul îngerului dezolat
de blazare și anxietate
pe scara umbrelor coborau
în subsolul viselor
tăcerile nopții tulburate
de trilul cucuvelei prevestind
rău
în turnul bisericii muzeu

Călătorii geodezice, Istoria Transilvaniei -  maghiarizarea (IX.9)

(postarea precedentă)

Cercetări demografice - maghiarizarea Transilvaniei

Moto: „Aici la noi, românul e român numai împreună cu ungurul, iar ungurul e ungur numai împreună cu românul

Instagram, whatsapp, ”feisbuc” ...
Să vă pup eu pe năsuc,
De hoinari pe virtual,
Că trăiți, da mutual!

O zi de mai plină de lumină,

Frigul iernii departe s-a dus.

Stau pe iarbă cu fața-n sus,

Ascult o muzică atât de lină.

Muzica primăverii m-a sedus,

Și ziua repede se cam termină.

O noapte mai caldă o să vină,

Caut în fiecare rază un răspuns.

Mă pregătesc d

de astăzi,

mi-am îmbolnăvit moartea cu atâta verde,

încât o  aud cum se rostogolește,

închisă într-o sfera albastră.

acum, pot despica jumătatea mea de cer

să ajung la mine,

fără să simt în ce parte se înclină balanța.

pot semăna  vântul cu flori de miozo

călători pe mișcătoarele
cărări de frunze
ale castanilor- 
fără prihană în inimă, 
poemul nemuritor.

c-un strigăt stins, 
pașii dezlegători 
de mirodenii...
tarte cu căpșuni- 
amprente gustative ale copilăriei


năboiri de flori 
de soc- 
neîncorsetată e clipa, 
re

E secetă pe șesuri, norii fug,

Ogorul sec agonizează

Sub vânt ce pala-și încetează,

Pe câmpuri nu mai ară nici un plug.

Ogorul sec agonizează,

Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug,

Pe câmpuri nu mai ară nici un plug,

Țăranul nu se-ngrijorează.

Pe Dealul Mărti