Universul începe cu mine
Cu unu din unu la început -
Spaţiul se termină cu tine
Un trei în infinit... necunoscut.

Doi se scufundă-n genune
Nefiind ceva important -
Doar unu şi trei sunt rămase
În cavitatea lui 13 obsedant.

Un ghinion parodiind nebuni

Neastâmpărata toamnă, trece-n goană prin livezi,
Pomii s-au golit de frunze, numai poamele le vezi.
Ziua este mult prea caldă, noaptea-i rece şi urâtă,
Păsările călătoare au plecat într-o clipită.

De la câmp se-ntorc ţăranii, obosiţi, ca vai de ei,
Îş

Tot atât de trist sunt,dragă mamă,
Gânduri negre, sumbre şi ciudate,
Zi şi noapte-mi vin fără de seamă,
Sufletul mi-e plin de răutate!

Noaptea când mijeşte e blestem ,
Dureros de treaz îi ies în cale;
Mi-este dor de tine şi te chem,
Sunt cuprins de do

De ziua educatorilor: „Tuturor educatorilor, de ziua lor, <<LA MULȚI ANI!>>”

(postarea precedentă)

Azi Limba Română:  Jocuri de cuvinte… Ați râs azi? La treabă!

Moto 1: „Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.” (Socrate)

Moto 2: „N

Ardealul i-a fost dulce leagăn
Vidreanului cel curajos,
Revoltat cum n-are seamăn
A coborât un pic mai jos,
Mobilizat-a moții zdravăn.

Pornesc clipele la drum când răsăritul
se ţine de mâini cu razele ce fac sandwich-uri
cu ingredientele vieţii pentru pământul
călcat de picioare agitate în fuga după
nevoi şi ţeluri prestabilite de nu se ştie când
deşi creierul care le conduce automat
cred

Clopot mare de aramă

Limba ta în dungă bate,

Oare peste câte sate

Pune stare de alarmă?

Oamenii i-ascultă vestea,

Toți știu bine ce-i povestea:

Urgisește  vremea câmpul,

Lovituri de tun dă vântul!

Lovituri de tun dă vântul,

Urgisește  vremea câmpul

Toți știu

Ilenuța e îngrijorată. Pare că are o mie de probleme, una mai importantă decât cealaltă, a căror rezolvare nu poate întârzia. Așa o găsește bunica la grădiniță: agitată, învârtindu-se în loc, gesticulând, cu obrajii rumeni și pălmuțele transpirate.
-

prin penița-mi de poet
am fost purtat spre vise
cascada minții-a curs cochet
în rime simple și precise
am făurit acea minune
ce-a-nobilat hârtia
cuvinte ce au vrut s-adune
pe fila vieții... poezia.

prin penița-mi de poet
am lăcrima

Să ne iubim ca picurii de ploaie

Cuvintele sunt munte când iubești,

Rătăcesc adesea printre gânduri,

Iubitul meu să zburăm printre stele.

Să ne acoperim cu umbrele serii,

O vară caldă, alegăm printre valuri,

Ascunsă bine printre visele nopții

Rânduri multe

A toamnă miroase-n grădină,

Secunda parcă a obosit.

Copacii sunt plini de rugină

Și vântul este afurisit.

Mă-ntreb dacă eu am vreo vină

Că frigul și ceața ne-au ticsit.

A toamnă miroase-n grădină,

Secunda parcă a obosit.

Livada e ca o regină –

Fructe zemoas

TIPSIA TOAMNEI

Toamna mi-a servit, pe o tipsie,
Un ceai... din cuvinte și culori,
Astfel, s-a asigurat că-n poezie
Toate frunzele vor ajunge flori.

Adulmec miresmele autumnale,
Ce-mi răscolesc întreaga ființă
Și iute ating punctele cardinale,
Cu su

așteptările-s amorțite,

suflul unui octombrie sec

 le ascunde-n cazemate-

 nimeni

 nu-și amintește

  de-o  toamnă

cu parfum de crizanteme…

 șuieratul păsării

 se auzea dincolo de

 înaltele trecători ale vârstei;

 nimeni

 nu-și amintește

 de vreun zbor

 deasupra

Baze de date geografice

******************************

Autori:

Prof. univ. dr. ing. Nițu Constantin, Universitatea din București;

Șef lucrări dr. ing. Camelia Slave, USAMV, București.

Moto:

„Chiar de prea des o facem lată,

Noi mai și scriem.... câteodată!”

N

priveam aseară stelele lui David de pe cer,
așa cum Creatorul în Geneză le dispuse,
în câte șase colțuri de lumină și un hexagon,
în fapt, mii de triunghiuri echilaterale suprapuse
efemer,
când într-o prismă cu trei laturi, când într-un trunchi de c

Anei

Din viața mea n-a prea rămas nimic,
Iar sufletul mi-e sterp și găunos;
Pe-această lume omul este mic,
Înțelegând târziu ce e frumos

Când vom muri, nimica nu mai este,
Se zice că vom trece nouă porți;
Aș vrea să șiți că totu-i o poveste...
Cine-a m

Pe roua ce-mbrățișează

Crizantema-n dimineață,

Toamna, blând, se furișează

Ca o domniță fâșneață.

De floare se atașează,

Pune puțină dulceață

Pe roua ce-mbrățișează

Crizantema-n dimineață.

Întregul descătușează:

Petale, stropi și verdeață,

Iar toamna doar re

Dansează calm în vântul rece,

Acoperă păduri și dealuri

Nedeslușiți fulgi în valuri

Seninul zilei îl vor trece;

Uitată luna se ascunde,

Lumina ei prin nori pătrunde

Feerie-n pragul înserării

Uimește ochii-n largul zării,

Lătrat de câine-n depărtare

Gonește

În visul meu mă ascund la pieptul tău

Noapte, adie vântul gingaș de vară.

Gândul meu este mereu la malul mării,

E liniște, luna s-a ascuns sub pelerină,

Aici pe nisipul cald eram atât de fericiți,

Numai marea sparge la mal scoicile,

Aleargă valurile învol

Râzând fericită, Corina se pierdu în îmbrățișarea iubitului și se abandonă sărutului său arzător, ignorând cu desăvârșire privirea otrăvită ce se rostogolea peste ei de la fereastra apartamentului, de deasupra casei sale. Efuziunile lor sentiment