Blog

Se scuipă pe capete
vorbe încâlcite pentru alţii
care le-au auzit doar c-o ureche
pentru că cealaltă era ocupată
cu o cască de telefon performant
în timp ce o oarecare aplicaţie
le înjumătăţea perceperea corectă
a ceea ce se vrea a înţelege şi de-ace

inteligent și drăguț, 
ca și cum ești bun pentru crocodili; 
dacă ești și integru, 
te apropii de definiția 
cuvântului om.

pribeag și nemulțumit, 
ca și cum ai risipi din perlele destinului tău; 
dacă din necazuri înțelepciunea, oleacă, s-a oțelit , 

Plopii goi se apleacă la pământ,

Umbrele serii sunt cam ciudate,

De frunzișul toamnei sunt colorate,

Într-un balans mângâiate de vânt.

Toamna privirile sunt mai obosite,

Îmi place a pământului veșmânt,

Mai scriu despre toamnă un cuvânt,

Și gândurile mele s

din sânii tăi doresc să fac pocale
să beau apoi din ei la nesfârșit -
lichidul clipelor curgând sentimentale
cu-a lor eternitate dusă-n infinit....

cu zvârcoleli și amoroase șoapte
dulceața trupului eu ți-aș gusta -
săruturi dulci și unice în n

Omul străzii
La adăpostul lecturii, nu mai simt frigul.

Alean
Dacă ai sta lângă mine, n-aș mai simți capriciile toamnei.

Traversare
Cu rucsacul de amintiri și cu câinele printre anotimpuri.

Iluzie
Un cal alb din hârtie deasupra suspinelor.

Omul-păianjen

Ne-mbrățișează ploaia,

Veghindu-ne idila...

Am vrea să-ntoarcem foaia?

Frunza cade ca fila

Ruptă în vâlvătaia

Vieții precum copila.

Ne-mbrățișează ploaia -

Veghindu-ne idila,

Ascunsă bine-n baia

Toamnei care jubila.

Pronume cad cu droaia,

Eu sau noi le-om sig

Ieri am mai trecut un prag,
fericirea mă-nconjoară,
dar când văd că timpul zboară
mi-e din ce în ce mai drag
Ieri am mai făcut un pas
pe cărarea ce-are zile...
N-are pietre, n-are pile,
nu știu câtă a rămas.
Ieri cărbunii s-au încins....
M-am trezit în altă c

aerul este prins de rană
cu bolduri mici de timp rămas
vreau să-l port cu mine
doar aşa pot să respir

poemele se scriu fără grabă
creaţia începe...
ta ra ta ta !

s-a ameliorat mişcarea trupelor
dorm pe vocala a...
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
exclamându-mi re

Banalitate apusă

Doar roua ofta pe paltonul îmbătrânit de toamne, eu nu.

Fragilitate sentimentală

Frunzele își piteau ridurile pe bancă, noi idila într-o îmbrățișare.

Tablou rustic

Lângă masa din bucătărie, mirosul porumbului copt strivea gândurile rugi

Picioarele goale
nu fac mult zgomot
lăsând pământul
să le sărute porii -
gânduri de mers
ce curg
prin pâlniile tălpilor
amprente de urme...

Pe simțirea anilor
rămâne trecutul
fiecărei
jumătăți de metru
sau poate
alte variațiuni
de pași neș

La cumpăna dintre secunde

aud ielele

cum leagănă coșciugul lumii

în brațele cerului

cu pântecul plin de seva cuvintelor

crește trupul eternității

în locul tău în locul meu

nimeni cu nimeni

joacă Bowling

cu timpul făcut ghem

până când  moartea

mătură cenușa

din

Pământul vroia să plece... Sul se cramponă de altar:

− Deci, așa se termină toate: în nimic!

Așteptă să moară, dar zguduirea încetă. De jur împrejur se auzeau strigăte de ajutor, gemete. Marele Preot se scutură de moloz și se repezi în ajutor.

Capitala

Copile

Ai dreptul
să nu
taci

Frumoasă întrebare, unde se duce Timpul? Eu mi-am imaginat că Timpul nu pleacă nicăieri, pentru că altfel nu s-ar mai întoarce. Îl prindem în noi, în toate ființele vii, și-l ducem în Pământ, de unde iese din nou ca să se bucure și alții care vin dup

Mulţimi de frunze colorează vântul
şi clatină crengile copacilor,
în fiece an face pe savantul
trăgând după el şiragul norilor.

Iritându-se pe a lor culoare,
se mai răzbună norii din când în când
pe capriciosul vânt ce nu îl doare
de flori, de frumuseţe

nu-ți voi lua

decât

 o fărâmă din sarea singurătății…

 gust să dau

 acestor clipe încețoșate de octombrie.

 nu-ți voi lua

 decât

 o picătură din blândețea privirii…

 binețe să dau

 dimineții.

 nu-ți voi lua

 decât

 un strop din credința 

 sufletului încercat…

Pădurile în agonie

Ascultă tril de păsări încă,

Dar omul trebuie să ştie:

Urgia cade ca o stâncă,

Rupând copacii şi vlastarii,

Ienuperii pe multe arii.

Ucise sunt cu lăcomie,

Cu ură şi cu nepăsare,

Izbite cu  securea mare,

Se tem că n-au să mai învie,

Etern