Blog

Răsfir

printre degete

izvoarele lumii.

Apa caută în cercuri concentrice

teama luminii

de a-i reda strălucirea,

spărgând în irizări ciudate

prezentul căzut din viitor.

Clipele se țes printre

viituri de gânduri

în pânze firave

ce tremură de încordarea

iubirii.

Crep

Îmi place să merg sus pe munte,

Cerul varsă peste pădure butoaie.

Este liniște printre stejari și brazi,

Fug departe de a câmpiei văpaie.

Cerul întunecat plânge mai tare,

Curg printre stânci mari șuvoaie.

Înșiră ploaia multe perle pe ramuri,

Cad la vale

O clapă și-ncă-o clapă urcă

Pe portativul vieții obosit.

Simt cum ceva îmi dă de furcă

Sau, probabil, așa mi-a fost ursit.

Pasul, când drumul se bifurcă,

Așteaptă, în tăcere, ponosit.

O clapă și-ncă-o clapă urcă

Pe portativul vieții obosit.

Privesc spre pa

seară

Iar e lună plină și cerul senin
Mii de amintiri din trecut îmi vin,
Astăzi vara asta iarși e în toi,
Fosfor licuricii luminând vioi.

Şi-au început norii crosul pe cerul singuratic
că le-a trecut prin minte un gând şugubăţ
prea mult e mângâiat de razele soarelui ce nu
ştiu altceva decât să valseze în paşi de lumină
ia să-i înecăm puţin corăbiile atâta timp
cât Domnul ne dă voie să ne f

ce braț suav…

Ce braț suav ai când dormi

Cu ochii închiși, enormi,

Acum vin zeii la tine

Să-ți sărute glesnele feline,

Te privesc prin gena ochiului strâmb,

Ești regina din Taaba,

Ce visează otrava

Ce se dizolvă în tine încet

Dansând în ritmuri de menuet,

Vi

  Într-o primăvară întârziată cu omătul sub geana dealului Capela, la biblioteca Județeană Antim Ivireanu din Râmnicu Vâlcea, membrii Societății Culturale Anton Pann și invitații lor s-au reunit sâmbătă 19.05.2018 pentru a-l întâlni pe Poetul Augusti

Adu-ți aminte, iubito !

Se cuibăresc anii în măduvă, în oase,
Scurtează pasul, scurtează viața lent;
În banca veche e stejar, fără interes,
Priveam un tatuaj sculptat de un obraznic
Sau de alții, obligați aiurea de maistru
Venit năuc de la pomană sau

Doamne, ai uitat de mine?
de Gabriela Mimi Boroianu
01.07.2018

Unde-i, Doamne, porția mea de bine,
Dup-o viață de amar și chin?
L-ai gătat pe tot până la mine
Și mă minți cu una de venin?

Ai fost darnic însă cu necazul
Și mi-ai dat cât am putut să duc
Iar cân

Alean e durerea cuvintelor nespuse.
Tăcerea lor, 
uneori, incompatibilă
e mult prea grăitoare;
aducere aminte de liniștea
dintre ... 
mai întâi
a bătăilor de aripi ale îngerului,
mai încolo, 
dintre două bătăi ale inimii,
mai apoi, 
ale vremilor de început 
născ

Mi-ai rămas într-o formă care
m-a făcut să înţeleg necuvintele...
...tu, 
cel ce mi-ai arătat,
dăruindu-mi-le...
... efemeridele ...
... fluturii au zburat din viscere, 
formând covorul 
ce mă poartă 
în căutarea a ceea ce 
e CUVÂNTUL, 
ca...
matriţa magică 
în f

Sunt
semnul tău de carte 
pe care îl atingi la fiecare 
închidere şi deschidere 
a romanului.

Sorbim

Libertatea din pahare de cristal

                    Și ne îndrăgostim.

Sărutăm

Clipa de liniște din buzunar

                    Și ne îmbătăm.

Și amețiți

Trăim ștergând ziua din calendar.

                    Suntem fericiți.

copil frumos cu ochi senini

eu, la mulţi ani iţi zic acum

să ai în viaţă doar lumini

şi drept să fie al tău drum,

să nu ai povârnişuri, gropi

să-ţi fie netedă cărarea

şi timpul tău să nu-l îngropi

şi limpede să-ţi fie zarea,

de-ţi este viaţa grea-uşoară

tu

eu am opinci acasă puse în pod

de taica lăsate la război

umbla cu ele cînd afară era glod

şi când dădeau albinele în roi,

nu-s opincar, dar nici boier de lux

nu port nici cuşmă, nici cojoc

aştept întotdeauna un alt flux

şi niciodată n-am noroc,

cu două cla

mi-e dor de câmpurile ce aveau verdeaţă,

pădurile cu brazi şi fagi înalţi

de soarele ce se ascundea în ceaţă

bisericile noastre cu prelaţi,

mi-e dor de anii mei copilărie,

copil eram şi eu cândva,

mi-e dor de curtea mea cu păpădie,

mi-e dor de tine, maica

Doamne, schimbă-mă în stâncă,
Vin lupii de mă mănâncă!
Vin în haite, roată dau
Numai locului nu stau!

Prinsă-s, Doamne, în capcană,
Intr-un trup de fată, Ană;
N-are cine mă zidi,
Nici de dorul meu tânji,

N-are cine parte-mi ţine

De mă rog, Doamne, de ti

Mai cunoaşte lumea, oare,
Un alt arbore sub soare
Care puii şi-a plantat
Într-un suflet zbuciumat?

Mai cunoaşte-un pom anume
Căruia să îi dea nume
Când prin ramuri, dulce liră,
Vocea lui Emin respiră?

Mai cunoşti, dragule om,
Alt copac sau un alt pom
T