Blog

Rețeta de urgență

25% strontium fosfat
18% calcium carbonat
3 părți pământ din țara sfântă
aer tare de Ierusalim
doi nori pufoși cu forma mamei
un stop de sare din mare
nisip de joacă, pentru copii - 8%
o bilă de sticlă din copilărie
lumina unui fulger peste

s-o las pe puţina
să îşi facă mendrele
în jurul ochilor mei -
să-mi arunce
umbră de desime
atât cât să mai respir.

numai
ceva ce pare absurd
în jocul copilăresc
pe care nu ştiu
cum să-l înţeleg.

nu sunt
perspective umane
în constrângerea
idealului suprem -
do

Atâtea măști căzute

zădărnicesc chemări

și mușc atunci din noaptea

încremenită-n mine

și sufocarea crește…

Am să deschid fereastra,

să îmi culeagă toamna

căințele uscate.

Nu vezi cum se agață

cu atâta încleștare

și iadul îndoielii cum face și desface

în dimens

zboară ochii
pe aripi de dor
cutreierând lumea
până la distanţa
spre care praştia
îşi tensionează lumina

simţ ciudat
strigăt
de piatră grăitoare
doar atât
cât să nu înfrângă
gravitaţia însămânţării

numai
clipa ieşirii din casă
se pare
că a începu

călători
pe inițiatice drumuri…
hârșâitul vibraţiei pizmei
deschide-n inimile rapace
palmele galbene
de ruscuțe.

martorii desculți
ai tăcerilor
surzi îs la chemarea adâncului;
prin sandalele lor,
prinse de crengi,
filtrată-i lumina.

așteptând
z

apoi a plecat

pe nebăgate de seamă

în vârful degetelor

ca un spectator care iese dintr-o sală de cinematograf

cu umerii aplecați

bâjbâind prin întunericul dintre rânduri

fără să spună nimic

simțise că vorbele ei ricoșau de pereții liniștii mele

și-i reveneau

Stropii rebeli, azi, sărută asfaltul,

Iarba se ascunde sub frunzele reci,

Pași-mi, sub umbrelă, învață saltul.

Ai grijă, te rog, și tu, pe unde treci…

În parcul umezit, singurătatea

Numără stropii nervoși, zburdalnici, seci.

Se-ntinde toamna dură în ceta

Visele fac ca viața noastră să devină reală!

de DANDU BRIEL. ( Autobiografic )

    Niciun om nu ar trebui să-și  trăiască viața fără vise de la naștere și până la plecare. Visele sunt cele care ne definesc, ne personalizează , ne împlinesc și nicio slu

VINUL TINEREȚII 

Un singur dar, dar câte glasuri ale zorilor... sfărâmau  munții...

PRIETENIE

Fiorul dragostei ce rodește inimi înrădăcinate în palme vibrânde

CREDINȚĂ

Aripa visului crescută din puterea dragostei răstignite

VIAȚĂ

Darul pe care Dumnezeu ni l

Ce vezi ?
Sunt eu.
Te uiți la mine 
și mă privești 
cu uimire.
Sunt mai altfel
mai gătită
cu podoabe noi
cu părul adunat 
în coadă
și mici riduri 
pe la ochi
cu trupul aplecat,
pași mici
puțin gînditoare,
dar nu bătrână
căci sufletul meu
e ca florile câmpului,
iarba v

Se scurg clipele printre labirinturi,

Rătăcite printre crengi desfrunzite,

Atinse de vânturile neîmblînzite,

Merg agale printre triste uscături.

Cad peste noi multe frunze ruginite,

Înviate de ale păianjenului țesături,

Simt deseori ale ploii reci picătur

nu mai am dureri să-mi dor nefericirea

m-am tot durut de când mă știu

acum ascult cum mă învăluie nemărginirea

și cum îmi strecură în suflet tot nisipul din pustiu

stăpân pe ochiul bolnav de întuneric

eternul cerc-și-aruncă-n zile tulburi lestul

lăsându-m

Poate-n toamna zilei de ieri

Vântul a fredonat postum

Frunzelor adormite-n în seri

Reci și triste, ca și acum.

Eu mă încurc printre tăceri,

Lumina renaște din fum.

Poate-n toamna zilei de ieri

Vântul a fredonat postum.

Octombrie, cu trei păreri,

Argumenteaz

Mă scobor spre buticul lui Vlad.

La tejghea, o apariție nouă: brunetă, minionă, imberbă și cu niște ochi mari, negri și plini de o nevinovăție plină de-o candoare care l-ar dezarma, făr doar și poate, și pe Jack Spintecătorul.

Ce să fac, cum să fac?

Zic

Când nepăsarea-n toamnă s-a blocat,

Patriotismul n-are amprente,

Doar ironie și este păcat

Să conservăm minciuna-n fragmente.

De ce și unde, noi ne-am încurcat,

N-aș știi să afirm, cu argumente.

Când nepăsarea-n toamnă s-a blocat,

Patriotismul n-are ampren

Firul de păianjen
Imagine
De cădere în tine.
Tavanul camerei
Nu mai există
E doar o metaforă
Deasupra patului tău
Marin Sorescu...

Scară fără sfârșit
Fară trepte de suire.
Cerul îți cheamă
Gândurile.

Curcubeie poetice...

18 KARATE

Prin fața ochilor, într-o viteză năucitoare,
trece un tren... revăd garnitura cu cele
douăsprezece vagoane burdușite
de saci cu amintiri, unele de mult îngălbenite,
iar în câțiva, colorați și ciuruiți,
manuscrisele, muguri de vise, din care