Blog

Îmi scutur zdrențele sufletului alterat

Aproape că nu mai exist,

Dar am puterea să învăț să trăiesc despicat

Adulmecându-mi destinul îmbibat în pesimism.

Să mă mai nasc o dată

Cui i-ar mai folosi? De ce atâtea zbateri?

Durerea sau poate fericirea mutilată

Ia să mergem mai departe pe făgașul omeniei,

Să descoperim în lume seva brută-a ironiei,
Astfel lămurind premisa rațiunii de a scrie
Cam ce credem noi că este și ce ar putea să fie.
Dacă vrei cu-o poezie să te-afirmi către norod,
Pregătește-te să suf

De ce mă tem?...mă tem de bătrânețe

Dar nu în trup, în suflet și simțiri...

De insomnii ce nu-s în tinerețe,

Și de trăirea doar din amintiri.

De ce mă tem?...mă tem de neuitarea,

Acelor clipe ce-au produs în cuget,

Dureri mai mari decât e însuși marea,

Și

Anca intră în bucătăria restaurantului, unde tatăl său pregătea platourile cu salată din fructe de mare, pentru oaspeții de la petrecerea de pe terasă. În colțul din spate al bucătăriei mama sa spăla vasele, alături de o altă angajată a restaurantulu

Mă hrănesc cu a ta respirație

Dulceagă. Înfometat de iubire

Adun secunde ce vor să se-nșire

Și le așez într-o ecuație.

Nici nu observ cum mâine devine ieri.

Sunt clona ce privește în oglindă

Sau doar un punct ce vrea să se desprindă?

Of, ne transformăm în

neliniști

 peste această parte a înserării

 unde

 printre maci

 fulgeru-şi înfige colții

și ciocul înșelătorului astru

 devorează stelele

 nu știm unde mergem

 nu știm cine trage în noi

 cu tălpile pătate de fructele

 copacului jabuticaba

 strivim picăturile

Lungă și rea, dimineața  veghează

trei lumânări sufocate de astepare,

miroase a toamnă coaptă și

cafea amară

și strugurii au putrezit pe masă,

dar… ochii tăi, ochii

s-au luminat a noapte!

am să te închid într-o ciob de lumină,

să nu mai aud corbii,

în trupul

Din când în când, în cartier mai apare câte o rază de speranţă.

Întâi a venit şi a trecut Paştele.

Titel Trânjosu’ şi-a tăiat porcul ce venea la rând şi l-a transformat în cârnaţi afumaţi aproape pe tot, zicea că aşa ţine mai bine. A şi vândut din ei c

Soarele la asfințit în mare se oglindește

Pe malul mării dragul meu ne plimbam,

Un apus de soare, liniștit, fericiți eram,

Un val  se joacă, pe noi ne urmărește.

Pe malul mării dragul meu ne plimbam,

Acum marea înspumată se tânguiește,

Un val  se joacă, pe

Când iarba s-a trezit

Și cântă furnicii ce-a obosit,

                    Cuvântul tace.

Când floarea de tei

Vorbește cu suratele ei,

                    Cuvântul zace.

Când banii se ceartă

Că n-au o soartă dreaptă,

                    Cuvântu-i pe ace.

Cân

                             ****

e ora când stele-mi cad cloșcă peste noapte

luna adulmecă izvoarele de apă din pădure

și doar la munte sus mai cade câte un meteor

străpungând pătura de uitare a lumii

iubito cerșește ornicul o clipă în plus

lângă tine să

Ieri, 6 iulie, a fost ziua mondială a sărutului.

A trecut. Ce rău îmi pare!

Vă dau azi o sărutare,

-Măi, Ioane, ia stăi calm!
Nu m-ai sărutat de-un an.
Ce-ţi veni, aşa, deodată,
să mă pupi, să mă rupi toată?
Ia stăi locului, dă-mi pace!
Ştii tu, că şi m

În contul ploii nu mai storc

Lacrimi născute pe asfalt

Și-n igrasie nu mă-ntorc

Fiindcă-n lumină fac un  salt.

Lacrimi născute pe asfalt

S-au ofilit în fața mea,

Fiindcă-n lumină fac un  salt

Ajung rapid lângă-o cișmea.

S-au ofilit în fața mea

Și stropii pl

EMINESCU ȘI AGAFTONUL

Într-o discuție cu Domnul Dorel Gaftoneanu, un înflăcărat cercetător al lui Eminescu, scriitor, din Botoșani a venit vorba despre numele dumnealui de Gaftoneanu. Nu cumva Gaftoneanu vine de la Agafton? Istoria acelor locuri ne sp

Atâția îngeri sunt și pe pământ,

Nu doar în cer, dar trec neluați în seamă,

Ne dau și nouă spirit și avânt

Și luare-aminte la cuvântul ”mamă”!

Căci mamele sunt îngerii de-aici

Ne dau și viață, ne cresc, ne veghează,

Simt sufletul, vreo boală, parcă zici

Că

Îmi ești balsam pe sufletul rănit,

Iubirea mea, ce-ai apărut în cale,

Tu rănile, cum știi mi-ai oblojit –

M-au vindecat doar zâmbetele tale,

Iubirea noastră e atât de pură,

Cum n-a mai fost și n-o să fie alta –

Îmi ești cum este rugul pentru mură,

Sau ce î

      Dragoste cu cântec

Într-o zi s-au întâlnit, el și ea din întâmplare –

Ea, de douăzeci de ani, el, cu patrușcinci mai mare.

El cu vilă și un S.U.V., pensie-ndestulătoare,

 Ea cu foamea în stomac și cu forme-mbietoare.

Ea cu farmec, vino-ncoace, el b

ochii de la mânăstire

am văzut doi ochi la mânăstire

îi urmăream
cu ochiul din călcâi

se rezemau
de fiecare sfânt
vă spun vouă asta
nu oricui
alergau în toate direcțiile
prin nori își căutau cărare
călări pe cai sălbatici
fără de ham
îngenuncheau apoi
jos
la

NINSOARE ALFABET

Pereții nopților sunt tapetați
cu insomnii, fantasme purtând
giulgiul brodat cu fir de tăcere
aurită și festonat cu-nțelepciune,
căci timpul trece, dar nu iartă.
Singurătatea, o noapte polară,
s-a călugărit sub veșmânt alb,
doar aur