Blog

.

Mă gândesc la clipa întâlnirii

am adunat fericirea

din acea secundă

simţeam că nu pot

să ascund

speranţa mea, cea mare...

și câte bucurii am trăit atunci

niciun regret nu-mi apare-n suflet

o altă nedumerire

mi-a învăluit chipul

mai sunt cuvinte neînțelese

din

În parcul obosit de-atâta toamnă,

Doar felinarul ne privește static,

Ploaia se-ncurcă-n frunze ca o doamnă.

E umezeală-n peisajul rustic

Și frunzele dansează neîncetat,

Noi, sub umbrelă, șușotim frenetic.

Tabloul galben în grabă-i editat

De ceața ce pășeș

Nu mai aveam o lacrimă să plâng

mi-erau ochii uscați precum  nisipul din deșertul Atacama

în timp ce gravitam pe-orbita sferică a unui gând

simțind cum mă pândește de pe margini teama

Treceau pe lângă mine quasari, comete, stele moarte,

spre cimitirul co

Ai fost parte din mine şi tu m-ai iubit,
Suflet paşnic tu mereu m-ai ocrotit.
Iubirea, o adiere în sufletele noastre,
Pleacă şi timpul spre zările albastre.
Nici rubine, doar scânteile unei iubiri,
Ne vom regăsi cândva în multe amintiri.

Aş vrea să mă

Poeta Ana Podaru îmi era deja cunoscută, de peste doi ani, din spaţiul virtual, atunci când ne-am întâlnit pentru prima oară la Deva. Întâmplarea a făcut ca drumurile noastre să se intersecteze, pentru scurt timp, în luna august, cu ocazia popasului

Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare     

ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct,

în care numai cercul preferă curba neascultătoare

și nu acceptă, ca fatalitate, dictatura unui punct

Doamne, câtă mizerie există și-n geometr

Am lăsat în urmă orașul cu tensiunile și contrastele lui și m-am refugiat din nou pe plaja pustie, care păstrează încă urmele verii. Menghina care-mi strânge tâmplele de azi dimineață cedează învinsă de briza mării și imensitatea orizontului, lăsând

O rază și-nc-o rază se-ancorează

În tabloul blocat în portocaliu.

Toamna, în tăcere, doar arbitrează

Și strugurii, și frunzele din raliu.

Copacul obosit se-ntinde spre

Cerul enigmatic ce-i în travaliu,

Iar eu m-ascund în iarba rece dinspre

Umbra pregătită

de multe ori simțim durerea-ntregului în spate,

în piepturi, inimi sau picioare, sub forma unor  junghiuri,

(mai slabe, mai intense sau exacerbate!)

cum simte forma jugul, disconfortul existențial, în unghiuri.

dacă durerea este țipătul organului bolnav

Revistă sibiană de cultură

A fost şi este azi şi-n viitor,

Poeţi şi prozatori sunt în măsură

S-aducă perle pentru cititor;

O lume-ntreagă vrea s-o răsfoiască,

Din scoaţă-n scoarţă toţi să o citească;

Ieşită de sub presă-i aşteptată

Azi la cenaclu, când e p

Primăvara cântă din vioară
și trezește lumea fremătând.
Vântul suflă, păsările zboară,
eu mă zbat ninsoarea lepădând.
Vara a trecut pe nesimțite,
a adus lumină și culori,
a-mbrăcat pădurile-nverzite
cu lumină, cântece și flori.
Toamna ruginie, mai șireată, 
î

TIMPUL ESTE PREZENT ÎN TOATE DAR FĂRĂ SĂ EXISTE!

      Am citit recent un comentariu prin care cineva spunea că a descoperit cum într-un anumit loc de pe pământ timpul se scurge cu câteva miimi mai incet într-o anumită perioadă și atunci m-am întreba

        (Hai, sună-mă, )

            Anei

N-ai mai sunat, (iar asta-mi spune multe),
Așa cum o făceai din când în când;
Sufletul meu tânjește să te-asculte...
Oare mai sunt, acum, la tine-n gând?

E toamnă în grădina mea cu vise,
Curând va fi o iarnă nes

Pe malul apei, toamna e stăpână,

Iar ceața, un paznic bun și devotat,

Își plimbă pașii fără nicio frână.

Frunza ruginie m-a avertizat

Că puntea-i umezită și-i răcoare,

De aceea merg încet și sacadat.

Altă frunză… Ce-ar vrea să-mi spună oare?

Privesc spre

Bună dimineaţa, pălmi ce munciţi pentru pâine,

Bună dimineaţa, dragoste sfântă de ţară,

Bună dimineaţa, izvor ce susuri spre mâine,

Bună dimineaţa, zi însorită de vară!

Bună dimineaţa, fete zglobii şi frumoase,

Bună dimineaţa, minţi sănătoase, betege,

Bună

Apus de soare sângeriu,

Rugina frunzei de arţar

Ţin ploi de toamnă la hotar;

Acelaşi astru auriu

Rămas sub norul gri-murdar,

Uitat pe cerul azuriu

Luceşte mult, dar în zadar...

Luceşte mult , dar în zadar

Uitat pe cerul azuriu

Rămas sub norul gri-murdar;

Ace

Visăm, trăim dorind unirea

Și punem mână lângă mână,

Căci suntem frați, așa ni-e firea -

Să-mbrățișăm limba română.

De centenar privim spre zarea

Ostilă, ce ne pune-o frână.

Visăm, trăim dorind unirea

Și punem mână lângă mână

Până-nflori-va iar puterea

Țări

Îmi e destul de greu să înțeleg această lume

zidită după reguli, modele și eresuri,

în fața căreia cuvântul aleargă ca un cal în spume

și moare înainte de a pătrunde-n înțelesuri

Bătrânul Euclid ne-nvață despre punct și dreaptă

dar și despre plan și spaț