se întorc nemuritorii,

cerul este plin de smoală,

lupul alb şi-a găsit odihna

sub norii negri ce îmbracă luna

în mantii de ceaţă,

corbii croncăne şi muşcă din stele,

lacrimile grele ca plumbul

îmbracă satul,

se aude hăuit în munţi,

se întorc lupii  în Cetatea

un bătrân pe o stradă pustie

trăgea după el timpul,

era miezul nopții

şi un felinar orb

abia mai lumina orologiul

din turnul sfatului,

noaptea era neagră și rece,

iar câinii lătrau

la secundele şi minutele

târâte pe caldarâm,

bătrânul se învârtea într-un cerc

Sanita, ca un fluture roşu

te-ai aşezat pe manşeta albă a cămăşii mele

înainte de a veni asfinţitul,

peste vii zburau vrăbii,

strugurii erau deja copţi

şi culegătorii îi deşertau în butoaie de lemn,

teascurile se învârteau

şi vinul curgea, curgea,

făcuseră f

m-ai trezit

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

m-ai trezit

când mă căutai

luându-mi dorinţa

vei fi găsit

doza perfectă

de cuvinte și mângâieri

infierbântând pielea mea

cu mâinile și îmbrăţişările tale

iar gura mea

sprintează buzelor tale

oprin

Rugina din timpul ce fierbe

S-o decantăm rapid în prezent

Fără-a căuta vreun argument

Frustrării ascunsă-n adverbe.

N-aș vrea s-apelăm la proverbe,

Mă gândesc că ar fi mai prudent

Astăzi, să punem punct, mai urgent,

Frustrării ascunsă-n adverbe.

Cuvinte și

Nu e deloc uşor de scris un eseu despre inestimabila operă a marelui poet Lucian Blaga, supranumit “poetul luminii”, fiindcă mulţi alţii au surprins, de-a lungul timpului, cu acurateţe, punctele-cheie ale creaţiei sale. Universul său interior nu este

Vulturul – mamă care știe alege, tatăl centura de siguanță a puilor săi

(aveți și fișierul pentru retransmitere:

Vulturul%20%E2%80%93%20centura%20de%20siguan%C8%9B%C4%83%20a%20puilor%20s%C4%83i.pdf

Este impresionant ce face vulturoaica atunci când își

Era perioada vacanței de vară. De curând Desire absolvise facultatea și obținuse licența în medicină veterinară. În seara aceea dădea o petrecere la unul din localurile de pe riviera, pentru a sărbători evenimentul cu prietenii. Cu o săptămână în urm

Mă dor privirile
de atâtea iluzii în van
tăcerea -mi rănește auzul
o pereche de ochi tainici
în noapte
mă ademenesc
cu un licăr de stea
și-un ghem fermecat
prind capătul firului
și-arunc ghemul
m-am rătăcit în noaptea
din mine
un labirint

nu mai sunt vii pe dealuri

vinul curge în Nazareth

marea se înalţă în valuri,

Ovidiu-i ultimul poet,

nu se mai scrie poezie

se beau numai drojdiri de rime,

vântul bate-n simfonie

şi lumea e plină de crime,

la fiecare colţ de stradă

găseşti o moarte, un viol

mai trece un veac, se pun capcane în vie,

miroase a vin negru în brumă de pământ,

când paşii noştri merg înspre sclavie

şi se împrăştie în petalele de vânt,

nu sunt oglinzi nici pe pereţi de porţi

şi nici pe uşile zidite în piatră,

viaţa noastră e trasă i

un musulman, odată, cu soarele de-a dreapta,

s-a înţeles cu luna, crezândo înţeleaptă,

şi a păşit de-a dreptul, neascultând ce-i zice şoapta,

pe-o treaptă de întuneric, lovită de săgeată,

crezând că dincolo de noapte, doar treptele se gată

şi va găsi iar

un număr ca o proeminență

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

totul a fost lucrat bine

deși nu se vedea în cazul în care

la hotarul de nord al trupului

se întrezărea un număr

cu siguranţă

dar roșu m-a oprit

roșul unei flori sălbatice

o floa

Iubitule, mi-s ochii doi bulgări de cometă

Părtaşă la un cosmos cu porţile de jad!

Privirea suspendată în vârf de baionetă

Mi-e strigătul de luptă, când nori din tine cad.

Iubitule, prin roua cosită de pe gene

Aş vrea câteodată să-mi împleteşti poteci!

În

Zăpada patimilor noastre,

Căzând febril pe-un câmp de maci,

Mi-e evadare-atunci când taci –

Magia Păsării Măiastre.

Plimbăm cuvinte printre astre,

De întuneric mai săraci –

Zăpada patimilor noastre,

Căzând febril pe-un câmp de maci.

Hoinari prin suflete al

(sonet)

Sub scânteierea florii de gutui,

Am decupat simţirile de ceară,

Ce mi-au lăsat nervurile să doară,

În desfrunziri cu gustul amărui.

Şi domolind silabe-n călimară,

Am cutezat, în vise albăstrui,

Să îmi agăţ iubirile în cui,

Ca pe-o ebóșă palidă, nec

În galaxia gândurilor vii,

Adăpostită-n somnul psihedelic,

M-asediază visele-stafii,

Din universu-mi karmic non-angelic.

Mi-am revăzut destinul pe scafald,

Decapitat în pripă, fără vină,

În rămășița-i palidă mă scald,

Mi-e adumbrirea scrisă cu aldină.

Se d