Blog

un dac se miră
la columna lui Traian,
chiar Badea Cârţan.

zboară, cucule,
în țara poveștilor,
pe-un munte de jad!

pe-un colț de munte
mi-am exilat sufletul,
ca un Prometeu.

când cade bruma,
iarna este aproape
în sărbătoare.

în gura mare,
țipăt de ciocâ

Țara mea, limba în care scriu, vorbesc,

Meleag de poezie și dor, în care trăiesc.

De la străbuni am primit sfânta moștenire,

Ce ar fi acest pământ fără iubire?

Aici pe munte cântă frumos ciocârlia,

Cu arma strămoșii viteji i-au apărat glia.

S-au răcorit d

Nu mor caii când vor câinii!...
zice-o vorbă din bătrâni.
Îmbucând din miezul pâinii
ținem lacrimile-n mâini
căci strămoșii ne lăsară
câmp întins, mare-nspumată,
vârf de munte, vânturi, fiară
și cântare fermecată.
Noi ne pierdem demnitatea
și lăsăm capul plec

Știu că acolo

ești foarte singură

nu ți-ai luat șevaletul și vopselele în ulei

pensulele

cineva mi-a spus că le-ai aruncat pe fereastră

ai aruncat și tablourile vechi

în care ți-ai pus toată inimă

pe cele mai noi le-ai sfâșiat cu voluptate

ca Van Gogh

n-a scă

"Cum aș putea să pătrund în sufletul tău?"

Întâi fandezi, fentezi, driblezi, doar vântul ce strada o inundă

apoi, faci mersul piticului și te-ascunzi după o umbră,

ușor, șpagatul pe două frunze ruginii

și traversezi discret în pas-săltat, pe langă puful

Pe cer stele clipocesc molatec,

Un cântec stă ascuns sub clape,

Îl ajut cu drag, vreau să scape,

Frunzele țes covoare de jăratec.

Iarna este acum atât de aproape,

Toamna târzie plină de farmec,

Îmi dăruiește un frumos cântec,

Cerul iar  aruncă multe reci a

*

 Funigei în vânt,

 Îmi fură privirile

 Semnele toamnei…

*

Ioan Friciu

Ştiu c-ai avut un accident dar nu ştiu exact când
îmi amintesc vag perioada în care ţi s-a-ntâmplat
această nedumerire pentru mine şi nepăsare pentru tine
ce-mi ascute gândurile şi-mi săgetează prin suflet ori prin carne
dar nu contează că oricum nepă

În pletele încărunțite ale trandafirului resemnat,

silabele cerșesc destinului îndurare.

Neputința

și

deziluziile

se amestecă prin prospețimea tăcerii.

E NOAPTEA CUVINTELOR!

Silabele plâng

alunecând pe o fărâmă

din

sentimentul luminii diluate.

În obscuritate

dec

te numesc
o ultimă speranţă
viaţă ce a "ruginit"
iubire efemeră
într-un copac
de frunze dezgolit.

mişcare solitară
echilibru instabil
conecţie cosmică
de toamnă

ochi de stare
chip sublim.

te numesc
o zbatere gentilă
dans
pe muzi

Lumea versurilor mele
a ajuns până la stele,
a zburat până la nori
c-am părinții călători
printre visuri și suspine...
Părți din ei le am în mine.
Lumea versurilor mele
s-a umplut de zmei și iele,
căpcăuni, furtuni, ciulini,
ape tulburi și...lumini.
Lumea vers

 Trec anii peste noi și peste lume,

  Părem coborâtori din alte timpuri,

  Cu alte obiceiuri și tipicuri

  Ce altora le par că sunt doar glume,

  Dar celor mai bătrâni le par nimicuri

  Că se conduc ș-acum după cutume,

  Iar unii ș-au făcut înalt renume,

De vrei ca-n viață să-ți fie ușor

Să nu te-mbeți cu apă de izvor

Analizează

Și cenzurează

Și gândul drept, și cel puțin uzat...

Mai stai puțin, nu am terminat!

Visezi că totul ți-i se cuvine,

Dar ce faci tu pentru acest bine?

Oftezi în pripă.

Vorba-i risipă?

Ating liniştea pleoapelor ,
Îţi aşez pe iris albe petale.
Răspândesc lumina privirilor,
Topesc răceala ninsorilor.

Îmi aştern gândurile pe zile,
Un gând nu poate să respire,
Să-ţi mângâie pleoapele,
Iubirea mea în a ta privire.

Încerc să mai opresc tim

-

orice încrâncenare a minții înaintea ochiului

mă sperie        

îmi arată că nimic în mine

nu-i infailibil

nici măcar mintea

cu tot trecutul ei ancestral

în care nu se mai regăsește

ce poate fi mai irelevant decât gândul acesta

insinuant

mai  firav și fragil

Doar liniștea se așază între noi

Și trunchiuri de mesteceni îngândurați

Că frunzele acceptă al morții croi.

Copacii sunt puternic, de frig, rizați,

Iar soarele se-ascunde-n butonieră...

Noi? De vânt, de ploi mereu suntem taxați,

Doar iubirea-i proaspătă

am trasat un cerc
prin care mă separ de viaţă
suflet şi corp fără de sfârşit
un cerc în care locuiesc
cu propiul meu aer...

îmi aparţine fără prejudecăţi
şi fără taxe guvernamentale
lipitorile nu pot trece
mai departe
de imaginile f