Blog

Adună oamenii gânduri în spatele privirii
nuanţate în culori ale Pământului
ce-ţi opresc respiraţia de drag
atunci când le vezi în mijlocul naturii.

Se-mbulzesc gândurile în mijlocul
verdelui ce răsare mândru din ţărâna
ce-ascunde viaţa şi moartea
urcă pe

Rugă nemărginirii
Gabriela Mimi Boroianu
02.04.2018

Adună-mi iarna-n pumni, nemărginire
Și o sfarămă în pulbere de vis
O suflă peste lume cu uimire
Și ninge alb, din flori, un paradis!

De-s speriată, în margine de timp,
Și plâng în pumni cu mugurii ado

Rugina din timpul ce fierbe

S-o decantăm rapid în prezent

Fără-a căuta vreun argument

Frustrării ascunsă-n adverbe.

N-aș vrea s-apelăm la proverbe,

Mă gândesc că ar fi mai prudent

Astăzi, să punem punct, mai urgent,

Frustrării ascunsă-n adverbe.

Cuvinte și

De Florii

Pe cer cocoare se întorc la cuiburi,
în zare joacă vântu' prin umbrar
ne amintim de-un timp în calendar
când Fiul Omului, călare pe măgar
intra n-cetate, înconjurat de nimburi.

Osana, Osana, Osana!
cânta poporul bineiubitor,
cu flori înmiresm

Aplauze așteaptă frigul, în arenă,   

Privind rebel spre primăvara cea timidă.  

Din nou valsează fulgii, fără nici o jenă

Clădind obstacole reci, fără cărămidă.

Nici frigul, nici fulgii nu mă pot ține-n casă;

În cizme, cu mănuși ies s-admir un ultim act

nu-i nimeni
a fost o părere că cineva bate la geam
dar nu sunt geamuri
într-o lume închisă
lumina pătrunde prin tavan
ca o cădere a cerului pe acoperiş

odihna trupului este obligatorie
în acest spaţiu redus la tăcere
în care nu se spune nimic se ac

Din vechiul nor rămas-a doar cenușă,              

Iar limpezirea are preț stabilit

Propus însă de cei ce stau pe tușă                             

Și n-acceptă o negociere. Cumplit!                        

Viața pe tocuri zace resemnată,              

Î

Îţi iubesc rândul pe care-l scrii
Cu lacrima sufletului,
Precum iubesc umbra trecerii tale
Pe strada timpului.
Mi-ar place ca timpul să se oprească,
Să-ţi sărut paşii,
Lăsaţi pe aleea zilei de mâine,
Aşteptându-te să vii.
Te aştept să-mi dăruieşti su

Eu nu râvnesc la vreo coroană 

Căci am coroana mea de spini 

Şi fruntea toată mi-i o rană 

Din truda mea prin mărăcini… 

Eu nu râvnesc la vreo coroană 

Căci moştenesc un biet ogor, 

Averea mi-i o simplă pană 

Şi-o filă smulsă din cotor. 

Eu nu râvnesc la v

acrobații

 pe coardele elastice ale justiției;

 judecătorul și juratul sunt

spectatori-

 în cutia de carton,

 netulburat e

 omul străzii.

fața

 libertății destrăbălate

 tot mai schimbătoare;

crăpate-s casele-

 alergând de colo-colo,

 gest contestatar

 în stuctu

Înapoi

Înapoi în casă lângă sobă,
Ne-a cuprins astenia devreme,
Iarna s-a-ntors cu geruri și ploi.
La ghete, palton, umbrelă... ’napoi.

Vișinii, meri, prunii și cireșii
Au avortat petalele dintâi
Ivite-n primăvara infamă,
Virgină, nedorită de noi
În vr

TEMPLUL POEZIEI

Aceles-s răstignite pe ceasul durerii,
iar timpul a măcinat secunde uscate
și sunt aproape plini sacii depărtării,
cusuți la gură cu fire de dor înfocate.

Pe cadran o duzină de numere triste, 
ce lăcrimează-n diminețile flămânde,
chiar dacă

Ninge-ntruna cu probleme

Pentru noi și peste țară,

Așteptăm, plini de dileme,

Să se facă primăvară.

Încurcați printre embleme,

Veșnic picăm de ocară.

Ninge-ntruna cu probleme

Pentru noi și peste țară.

Viața parcă-i prinsă-n cleme

Și mai-mai cred c-o să sară

Mă tem că primavara nu vine,

Stau liniștită în a mea casă.

Fugea hoața departe de mine,

Este o zi frumoasă, mai geroasă.

Fulgii aleagă și tot încearcă,

Să-mi fure doar un zâmbet.

Acoperă totul repeda de parcă,

N-aș ști ce face vântul șiret.

Liniștit ticăie

Mi se terminase vocea.
După ce m-a aruncat în lume
mi-a rămas
doar un izvor de sărătură
de împărţit
între zile şi nopţi
cu pielea ridată a obrajilor,
cu marginile crăpate ale buzelor,
cu dosul palmelor uscate
şi câţiva paşi
fără emoţia unui nou răs

Din prisma locaţiilor pe unde ne duc paşii
privim uneori o margine de conştient
seamănă cu un trotuoar doar că
nu este gri şi nici nu are bordură cu pietre
egalate ba din contră! că sunt locuri pe unde
te-mpiedici şi nu ştii cum poţi cădea cu totul
pe p

Mi-ai luat toată lumina dimineții cu ochii tăi lacomi
semeni tot mai mult cu o gaură neagră
în care absorbi totul din jur
deformezi spațiul și timpul
încalci toate legile fizicii
adunând în tine
într-un spațiu mai mic decât un nasture
o masă de materie ma