Blog

întinși pe burtă
tăcuți
ascultăm cum crește iarba
o pasăre planează de câteva ore deasupra noastră
strivită de cer
nefiresc
arareori am mai văzut atâta tristețe
disimulată-ntr-un zbor
cireșul sub care ne-nsingurăm tot mai mult
unul de altul
își cerne nepă

PROLOG

Din goana cuvintelor demodate

Au rămas doar ideile și-un gând

Care-mi impune să le așez într-o carte

Și-ncep cizelându-le rând pe rând.

Îmi plimb sentimentele-n soare

Și gândul îl scald în lumină

Rup umbra ideilor, chiar dacă doare

Și-nlătur praful în

AȘ FI...
sau premoniția erorilor 

Aș fi rămas o umbră de cuvinte, îmbălsămând splendorile Selenei,
Un vector al tăcerilor abstracte prelinse pe oglinda lui Orfeu.
Cu toate astea, am ales cărarea nesigură din beznele catrenei,
Descoperind o lume fără m

Omule, gândește bine

Până scoți idei din gură,

Sfătuiește-te cu tine,

Leapăda-te și de ură 

Lumea-i rea și egoistă,

Să-ți dea sfaturi n-are cine,

Chiar de inima ți-e tristă,

Omule, gândește bine.

Timpurile sunt rebele,

Tu să ai ca-nvățătură:

Nu gândi

Jocuri de cuvinte!

********************

Moto: „Sapă, fântânare, sapă, tot vei da cândva de apă”!

Și uite cum se face schimbul de cuvinte! Dar milionarii tineri nu au timp de așa ceva, că li se aduce șampania cu roaba la Mamaia de 1 Mai, ăla (ne)muncit

Nu pun întrebări ușoare, mă complic de multe ori...
Eu întreb de ce mai doare, de ce roua stă pe flori,
de ce raiul e departe, de ce oamenii sunt răi,
de ce-s visuri scrise-n carte și de ce-s mai multe căi.
Nu pun întrebări ușoare, nu mai am acest talant

Mireasmă dulce, plină de culoare,

iubită de noi, iubită mult de soare.

Petalele într-un covor mătăsos,

mângâiate de vântul cald, duios.

Curcubeu în miresmat, stăpân pe zare,

se aude a păsărilor frumoasă cântare.

Adieri line pe acorduri de romanță,

glasul Pă

S-au îmbrăcat aseară cireșii în mantiile lor albe
păreau niște cavaleri templieri porniți
într-o cruciadă a florilor
ce poate fi mai frumos decât un milion de cireși înfloriți
spintecând întunericul
în căutarea stihiilor rătăcitoare ale iernii
din castel

Lunecă primăvara-n verde

In arbustul alb, favorit;

Liliacul se deschide,

Iar eu privesc nedumerit:

Astăzi se vede limpede

Cum... liliacul a înflorit!

Alb sau mov nu mai contează,

Lunca-i plină de culoare.

Bucuria zace în floare.

Cioburile de gând gustă tăcerea

Uitată în rugina din cuvinte,

Valul obraznic își dă doar cu părerea

Acaparând nisipul înainte.

Nu pot s-accept ca nestatornicia

Tastată din greșeală să rămână!

Uzez de-aparențe cu mojicia

Lăstarului pierdut și fără frână.

Agă

întoarce-te din vechi tapițerii

privesc la rama ta dintr-un portret,

visând o rimă nouă de sonet,

la ochii tăi albaștri și vicleni,

purtați ca în poveste trași de reni.

portetul în tapiseria care arde

se lasă-n dulci poeme goliarde,

când porți mărgele da

Frământă singurătatea aluatul în cazanul veșniciei
ce nu râde nu plânge nu schițează nicio reacție
neașteptată din țărâna ascunsă sub iarba mândră
în zilele ce se perindă una după alta în timpul
fără formă și suflet în spațiu și viață.

După ce-a frământat

Când plouă ne-ntrebăm de ce tot cade
apa din nori și care-i scopul ei....
Când soarele din cer începe-a arde
ne îmbufnăm, simțindu-ne mai grei.
Când primăvara își arată fața
dorim să fie cald și fără nori
și de miroase-a iarbă dimineața
visăm livezi ce-au

            Călătorii geodezice, Ungaria – al cui este Ardealul? (08)

(postarea precedentă)

            (Articol apărut în culegerea „Să ne iubim pământul strămoșesc – Antologie”, la Editura PIM Iași, 2018, sub coordonarea lui Ion N. Oprea)

        A

În dimineaţa asta cineva mă aşteaptă să vin afară…..Bate la geam încet şi dansează prin grădină. Liniştea casei îmi place dar tu nerăbdătoare mă chemi insistent.
Ieri era soare, mugurii zâmbeau frumos în lumină, florile s-au deschis fluturându-şi pe

PLUMBUL CU CARATE

Poetule trist... privește-ți orașul,
ce te respiră duios, la tot pasul,
pe străzi, geme versul, ca șoapte,
și ,,ecou de romanță'' în noapte.

Privește, botezul primăverii, Poete,
iarba a-ncolțit, până și-n ghete,
pe cer, ici colo, câte un n