Blog

PUZDERIE DE GÂNDURI

De multe ori, am simţit 
prea apăsat, talpa vieţii,
iar condurii gândurilor
s-au tocit de atâtea drumuri,
înainte şi înapoi...
Dar noroc cu răbdarea,
între timp, a ajuns şcolăriţă
s-a aşezat în prima bancă,
este tare conştiincioasă

MARELE CONFLUENT

Alerg, din greu, 
pe pista unui gând, 
târziu am inţeles
că timpul nu dă rest,
peste duritatea tăcerilor 
am presărat rozmarin 
până s-au destrămat 
în versuri însetate
de buzele amintirilor...
un revers al medaliei, 
fără de care tăc

ŞOTRON

Nu caut demult, răspuns 
la timpul ce doare,
doar uneori, mai încolţeşte 
câte-o-ntrebare sălbatică;
nostalgiile-s ca păsările 
care vin şi pleacă,
purtând în cioc amurgul, 
o povară, când viaţa trişează.

ARIPI DIN GÂNDURI

Cândva, m-ai întrebat de ce sunt tristă?
nu am dorit să-ţi dau răspunsul aşteptat,
o lacrimă, şi astăzi, suspină-ntr-o batistă,
simplu-argument că iubire te-am păstrat.

E mult de-atunci şi totuşi ... atât de puţin,
căci sufletele se-ntâln

Îmbrățișată de Dunăre și Prut  

Zâmbește ca o zi de primăvară  

Și mângâie Carpații din cămară.

E România pe care o sărut!

Istoria-i stă în față ca un scut

Cu Ștefan, Mircea, Țepeș ce luptară

Contra dușmanilor de odinioară.

E România pe care o sărut!

Preze

MICIMEA UMANĂ

Ceea ce nu înțeleg oamenii în micimea lor este faptul că universul în toată infinitatea lui este mult prea departe de înțelegerea noastră. În momentul în care acceptăm că nu înțelegem universul atunci putem gândi mai așezat și mai lucid

Își strigă grabnic maidanezii
Un măcelar c-un braț de oase
Ce cu iuțeală au fost scoase
Din vârful mare al grămezii.

am convocat în zori literele la o şedinţă cu uşile

încuiate

primisem sesizări ( de la mai multe capete pătrate )

cum că unele dintre ele ( nu toate )

se înhăitaseră în cuvinte

ori asemenea aroganţe nu mai puteau fi tolerate

există, doamnelor, o măsură în t

Tindem spre un ideal necenzurat

Sau visul e-o iluzie-n mișcare

Iute-nsăilat, fără calificare?

Neputincios, răspunsul s-a epurat.

„Fie ce-o fi!” zice un oarecare.

Prezentul se încurcă îngândurat,

Tăcerea mea, în taină, s-a tulburat.

Sortez rapid cuvintele p

 locuiesc între patru ziduri

înaintea ferestrei se află un zid

la colțul străzii

altul

lumea e plină de ziduri până la cer

și chiar mai departe

toată viața am escaladat o grămadă de ziduri

crezând că așa e făcută lumea

de la o vreme ți se pare firesc

nu mai s

Iată şi sărbătorile de iarnă.

Toată lumea se strofocă să facă şi să dreagă. Trăiască CAR-ul pensionarilor. Că vor plăti din greu, nu mai contează.

Zăpadă, ioc. Crăciun, revelion, Bobotează pe uscat. Măcar i-a scutit Domnul pe amărâţi de prea mult frig,

O pupăză de modă veche

Lucra odat’ la un goblen;

I s-a prelins pe la ureche

Că vulpea-şi vinde-un Citroen.

Cu gândul la confort şi fală,

Se îndreptă spre telefon

(Visând intrarea-i triumfală

În micul codru anglofon):

-Hello, cumătră, eşti acasă?

I want to c

Aș vrea să zbor cu mine și de mine    

Robită de invidie și ură,

Insă negativismul mă reține

Până gonesc răul și devin pură.

Iarba credinței e în noi înșine...

Decid să mă implic rapid în lupta

Eului care-mi dirijează fapta!

Înving negația: „Nu se mai poa

cu trupul tău uns de metehne
voi face proză la nesfârșit
îți voi scrie numele
ca într-un vechi calendar
să-ți aflu altitudinea sufletului
vibrând între paginile cărți
întocmite la bătrâna mașină de scris
pe care soarele încă o mai caută
să-i strălucească fir

Se făcea că eram aripă

de apă și frunze

căzute din ochii mamei

într-un pământ frământat de dorinți

nu-mi aduceam aminte

să fi fost pasăre vreodată

doar mirosul de țărână

sfărâma carapacea

în aerul încărcat de iluzii

se făcea că eram pasăre

între două ceruri

n

Dumnezeu a murit

ultimul breaking news sună lugbru

ca un clopot dogit

am rămas singuri

analiştii îşi dau cu părerea

„pe surse”

concret nu se ştie nimic

nu s-au facut declaraţii de presă

celeste

Papa se-adresează mulţimii

c-un Urbi et Orbi

invocând  pe Isus

circu

Din pomul vieții, doar un singur ram

Mai îndrăznește să-mi arate-o floare.

Pe străzi în care altedăți dansam
Azi mișună cortegii funerare.

Sterile rugăciuni cu glas bolnav
Se-aud în murmure de bocet grele.
În colțul meu de lume, gol, jilav,
Scriu odele

Din hăul viselor ce mi le-am prins în stele, 

Mă-ntorc la tine pe pământul cavernos, 

Acolo unde cântecele lirei mele

De El damnate-au fost să zboare doar în jos.

În penitența unui suflet fără nume

Se zbat în lanțuri vechi regrete de poet,

Alături de un șa