Blog

Secunda are nevoie de zâmbetul timpului  

Cum omul abandonat tânjește după iubire;

Ridic privirea către cer, solicit Tatălui:

Iertare, îndurare, liniște și mântuire.

Sunetele cuvintelor pe portativul vieții

Oftează căutând taina rugăciunii divine.

Aștept.

Pe malul Dunării adesea ascult
al apelor cântec,minunat tumult.
Renaşte-n mine încă o amintire,
dintr-o frumoasă veche povestire.
Un farmec dulce mereu se revarsă,
când peste pământuri ea se varsă.
Într-o frumoasă zi încălzită de soare,
pe malul Dună

E uscat pământul,

Sufletul mă doare

Ca nu bate vântul,

Nu trezește-o boare.

Arșița de soare

Frige și cuvântul;

E uscat pământul,

Sufletul mă doare.

Rog pe Domnul Sfântul

Cu puterea-i mare

Să adape câmpul

Mort de însetare,

Că-i uscat pământul.

Ioan Friciu, Si

Obosit să privească spre copiii pofticioși, stăpânul s-a cățărat în cireș pentru a oferi acestora zemoasele fructe. Sacoșa e aproape plină. Câteva, mai zvăpăiate, au reușit să evadeze în iarba pufoasă.

– Pssst. Fugiți!

Insistentul mesaj ajunge rapid î

O Românie s-a născut

La Alba-Iulia, în Cetate,

Din luptele înverșunate,

Din drumul Iancului, bătut.

Carpații falnici i-au trecut

Și româneștile armate;

O Românie s-a născut

La Alba-Iulia în Cetate.

Români de dincolo de Prut

Cu gândurile-ngemănate

Făcut-au ș

Într-o zi, frunza n-a mai vrut să fie frunză.

N-a putut scăpa însă nici măcar

de umbra sa.

În altă zi, primăvara aspira la un concediu,

dar mugurii golași s-au opus.

Pe neașteptate, omul refuză să mai fie om

și totuși conștiința-l reține

în alerta echilibr

- încotro?
- nu știu!
- cerșetorul de colo
pe care-l văd, invariabil, de-o viață, scormonind zorii,
își plimbă umbra slugarnică de cum răsare și apune Soarele,
se hrănește cu resturi și măruntaie în putrefacție,
însă merge hotărât înainte!
- eu cre

Dacă eu aș fi o frunză aș îngălbeni cu greu
pentru că a mea trăire ar slăvi pe Dumnezeu.
Dacă eu aș fi o pană n-aș cădea în vreun izvor
căci o aripă, de-i frântă, nu se mai avântă-n zbor.
Dacă eu aș fi un soare aș luci pe-un cer de-azur,
când aș mângâia v

Cunoscutul oamenilor se plimbă ca o gazelă
cu picioarele zvelte în fața necunoscutului priponit
în gura larg deschisă a unei dezabilități
cu un picior atârnat sau cu amândouă în cuierul unui
stop condiționat de-un destin resemnat undeva
dintr-o aruncare

Limba noastră românească –

Imn de slavă și iubire,

Muzică, dar fără mască,

Bob de aur în trăire –

Agrează oda noastră:

Rup silabe din cuvinte

Ornez cu ele o floare,

Mai apoi brodez cu minte

Albul care vrea să zboare

Netezit de gânduri sfinte

Adunate-n sărbăto

la baie lumina se aprinde
de afară
cuvintele pătrund
o dată cu zgomotul apei
ce se zbate în vasul de porțelan
lipsa pudorii a lăsat
pe pereți urmele micțiunii
glasul timid al conceperii
în stropi organici
scurși peste vopseaua
decojită din care iese

Cu ceva timp în urmă Pitzu mi-a prezentat-o pe noua lui prietenă. O tricoloră cu ochi verzi care s-a apropiat sfioasă tot cătând cu privirea spre masculul ei.

Ce era să fac? Am adoptat-o și pe ea. Veneau împreună, le dădeam de mâncare, și-apoi plecau,

Din spatele dealului, gârbovit de apăsarea timpului și a pădurilor seculare se iți șăgalnic soarele unei dimineți, stropite cu roua zorilor sfioase și cu lacrimile femeii, care își înăbușea suspinele în palmele umezite. Mângîierea primelor raze duioa

       Călătorii geodezice militare – militari de operetă

(postarea precedentă)

       Militari de operetă

       De la clasa palatină la Academia de Științe ale Securității Naționale

            Moto: <<ORDIN CĂTRE ARMATĂ

       „Ostaşi,
       V-am f

V a ra este tot mai frumoasă

A r e bunătăți multe pe masă.

C i ne se ascunde într-o floare?
A c um culege multă culoare.

N i na aleargă după un fluture,

T u tuim norii, încep să scuture,

A l aturi se ascunde un iepure.

P a sarile frumos acum ciripesc,

A l

Cactus alb inflorit frumos

Asa multe zile te-am asteptat.

Sa stiu cand vei inflori din nou

Acasa eu te-am iubit mereu.

Sa stiu ca nu esti suparat,

Arabii in pustiu stiu mai bine.

Ha, ha eu te ingrijesc mereu,

Aha, sa te stropesc cu grja.

Rar am lipsit de l

Nins este omul trist

In iubire nu mai crede.

Memoreaza lacrimi multe,

E mereu incruntat, rece.

Ninge si cand e soare,

Inima plange cand rade.

Ce cauta mereu omul rau?

Inima tipa la el mereu.

Ninge sau ploua nu conteaza

E cenusiu chipul cand tradeaza.

Tat uaj  ruginiu pe fiecare frunza,

Ono reaza ploaia intr-o dimineata.

Ama lgam de culori cam suparate,

M-am adapostit sub umbrela.

Non confromista este acum ploaia,

Ata ca vantul rece picaturile cazute.

Rostesc în șoaptă o rugăciune,

Urzind cuvinte de mulțumire,

Golesc de ură și ficțiune

Această clipă de cumpănire.

Cazez credința în sufletul meu:

Iubesc și iert cu discernământ tot.

Unealtă-s pururi pentru Dumnezeu

Născută din păcat ca antidot.

Eu sunt o mlă