Blog

Stau și-acum printre cuvinte

Cum am stat și- n alte dăți,
N- am uitat de cele sfinte.
Găsitu- le-am printre cărți.
Stau și- acum printre cuvinte
Am dormit cu slova- n gând,
E sălbatică, cuminte,
Și- mi dă versuri când și când.
Stau și-acum printre cuvinte...

Dimineaţa am vrut să vorbesc cu Soarele,

Parcă acum trec tot mai greu minutele ,
Fuge mai repede în nori şi bine s-a ascuns,
Aştept de multe luni de la el un răspuns,
Simt atingerea vânturile reci zile de iarnă,
Care aleargă şi fac zgomot dintr-o goar

Sărutul tău... petale de trandafir,
Închid ochii numai iubirea ta respir.
Cu petale albe şi roşii mă mângâi,
Ai fost şi eşti iubirea mea dintâi.

Sorbim din nectarul iubirii noastre,
Un zbor de stele prin zările albastre.
Adesea mă ascundeam prin petale,
Mă

Să deşirăm al nopţii noastre mare ghem,
Pendulul ticăie mereu cu un aer boem.
Ne sărutăm fericiţi printre ramurile cerului,
Iubirea noastră se agaţă de razele visului.

Ghemul se deşiră încet întreaga noapte,
Pendulul ani mulţi cuprinde în şoapte.
Zâmb

Cu fruntea în mână, mă gândesc dragul meu la tine. O seară târzie de iarnă, vântul amestecă fulgii de zăpadă cu gândurile mele. Ninge liniștit peste clipele trecătoare ale nopții. Câteva amintiri printre vorbe spuse cândva îmi luminează privirea. S-

Cerul s-a întunecat, umbra s-a întins peste pământ. Norii coboară peste amurg, peste gâdurile tăcute. Pe strada adormită luna s-a ascuns după nori.Departe se rostogolesc tunetele, câinii latră tare. Mărul din grădină aruncă pete de umbră peste pereți

Într-un protest spontan, și plin de riduri,   

Chiar trandafirii albi s-au ofilit,      

Când nepăsarea, dincolo de ziduri,

De ceva timp, în noi, a încolțit.

Draga de ea, floarea, ce vină are?

Angoasa rupe în silabe tot!

Noi, spectatori, privim, parcă-i s

DE CE EXISTĂM?

          Puțini sunt cei care se întreabă ce rost au ei pe lumea asta. De ce există? Unii cred că ei există pentru că i-a născut mama lor. Alții cred că așa este făcută lumea, așa este rostul ei. Cei mai mulți cred că s-au născut dege

Din ziua aceea, școala a devenit ca prin farmec un punct de atracție irezistibil dar și o competiție cu mine însămi. Nu aș fi tolerat sub nicio formă să-mi las la vedere slăbiciunile și limitele, astfel că m-am pus mai abitir cu burta pe carte și am

Pe la miezul nopţii, în timp ce frumoasa doamnă Cristiana fixa nemişcată tavanul, reflectând la destinul ingrat al femeii, distinsul domn Anavoreanu, care adormise de cum aşezase capul pe pernă, cu vreo patru ore în urmă, se deşteptă pentru o clipă,

La peste o sută de ani de la moartea scriitorului evreu de limbă germană, originar din Praga, Franz Kafka. Fără să existe o linie clară de demarcaţie între Franz Kafka, cel adevărat, şi Alterego-ul său, K, transpus sub diverse ipostaze în cărţile sal

Beatrice Margărit se trezi pe la miezul nopţii incomodată de un corp ciudat care era întins alăturea de dânsa, la marginea patului, şi care scotea nişte zgomote stranii, imposibil de asemănat cu zgomotele obişnuite. Dacă la început se chircise de fri

 „ … Mă trezesc cu mintea umplută de gânduri pentru tine. Portretul tău şi după amiaza intoxicantă ce am petrecut-o ieri împreună mi-au lăsat simţurile ameţite. Dulce, incomparabila Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele! Eşti supărată? Te

        În joia aceea, satul era mai viu decât în toate celelalte zile ale săptămânii. Pe drumeagurile care se întretăiau înlăuntrul satului puteai vedea oameni de toate vârstele, mergând grăbiți în ambele sensuri de mers. Era ziua în care put

« … Pe la zece mă sui în odaia mea. De-abia am intrat, învârtesc cheia de două ori în broască şi pun zăvorul ; mi-e frică… de ce ?… Până acum nu mă temeam de nimic… deschid dulapurile, mă uit sub pat, ascult… ascult… ce ?… Nu e ciudat ca o indispoziţ

 Femeia mi se oprise în gât ca o

fărâmitură de pâine

se strecurase-năuntru-mi pe nebăgate de seamă,

hoţeşte,

mai aveam pripăşit pe-acolo un câine

şi-n balta de lacrimi necurse

un peşte

o simt cum mă înoată de-a lungul

de-a latul

şi cum mi se-mplântă în creie

Totul, azi, plătim în rate:

Aer, hrană și chiar viață.

Cum să ieșim din erate

Cu noroi cârpit pe față?

Poate... dacă-am da din coate

Și-am negocia ca la piață!

Totul, azi, plătim în rate:

Aer, hrană și chiar viață.

Ne-ncurcăm mereu în date

Până ni se face g

În lumea asta mică, de patimi apăsată,

Cu care în tăcere ades ne războim,

Noi suntem vagi fantasme pe bolta-ntunecată

Și viața ne prefacem că știm să ne-o trăim.

Adesea ne răsfață o rază de lumină

Când pe cărări obscure prin beznă perindăm.

Dar tot atât de