Era perioada vacanței de vară. De curând Desire absolvise facultatea și obținuse licența în medicină veterinară. În seara aceea dădea o petrecere la unul din localurile de pe riviera, pentru a sărbători evenimentul cu prietenii. Cu o săptămână în urm

Mă dor privirile
de atâtea iluzii în van
tăcerea -mi rănește auzul
o pereche de ochi tainici
în noapte
mă ademenesc
cu un licăr de stea
și-un ghem fermecat
prind capătul firului
și-arunc ghemul
m-am rătăcit în noaptea
din mine
un labirint

nu mai sunt vii pe dealuri

vinul curge în Nazareth

marea se înalţă în valuri,

Ovidiu-i ultimul poet,

nu se mai scrie poezie

se beau numai drojdiri de rime,

vântul bate-n simfonie

şi lumea e plină de crime,

la fiecare colţ de stradă

găseşti o moarte, un viol

mai trece un veac, se pun capcane în vie,

miroase a vin negru în brumă de pământ,

când paşii noştri merg înspre sclavie

şi se împrăştie în petalele de vânt,

nu sunt oglinzi nici pe pereţi de porţi

şi nici pe uşile zidite în piatră,

viaţa noastră e trasă i

un musulman, odată, cu soarele de-a dreapta,

s-a înţeles cu luna, crezândo înţeleaptă,

şi a păşit de-a dreptul, neascultând ce-i zice şoapta,

pe-o treaptă de întuneric, lovită de săgeată,

crezând că dincolo de noapte, doar treptele se gată

şi va găsi iar

un număr ca o proeminență

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

totul a fost lucrat bine

deși nu se vedea în cazul în care

la hotarul de nord al trupului

se întrezărea un număr

cu siguranţă

dar roșu m-a oprit

roșul unei flori sălbatice

o floa

Iubitule, mi-s ochii doi bulgări de cometă

Părtaşă la un cosmos cu porţile de jad!

Privirea suspendată în vârf de baionetă

Mi-e strigătul de luptă, când nori din tine cad.

Iubitule, prin roua cosită de pe gene

Aş vrea câteodată să-mi împleteşti poteci!

În

Zăpada patimilor noastre,

Căzând febril pe-un câmp de maci,

Mi-e evadare-atunci când taci –

Magia Păsării Măiastre.

Plimbăm cuvinte printre astre,

De întuneric mai săraci –

Zăpada patimilor noastre,

Căzând febril pe-un câmp de maci.

Hoinari prin suflete al

(sonet)

Sub scânteierea florii de gutui,

Am decupat simţirile de ceară,

Ce mi-au lăsat nervurile să doară,

În desfrunziri cu gustul amărui.

Şi domolind silabe-n călimară,

Am cutezat, în vise albăstrui,

Să îmi agăţ iubirile în cui,

Ca pe-o ebóșă palidă, nec

În galaxia gândurilor vii,

Adăpostită-n somnul psihedelic,

M-asediază visele-stafii,

Din universu-mi karmic non-angelic.

Mi-am revăzut destinul pe scafald,

Decapitat în pripă, fără vină,

În rămășița-i palidă mă scald,

Mi-e adumbrirea scrisă cu aldină.

Se d

Cuprinde-mă în brațe, Tată,

Urcându-mă la cer...

Nu mă strivi în neputință,

Osândă nu-ți cer!

Iartă-mă și călăuzește-mă-n pocăință.

Echilibrat,

Sunt

Totuși

Emoționat,

Ducând povara silabei

Unde liniștea

Mută fericirea clipei

Născută din iubirea

Eternă.

Zidesc a

LANSARE DE CARTE

Cu deoasebită bucurie și plăcere vă invit ca împreună cu doamna editor, Rodica Elena Lupu și invitații speciali, într-un cadru liric, să refacem PERIPLUL UNUI DESTIN - volum de poezii. Detaliile despre acest eveniment se găsesc pe afi

(eminesciană)

Păşesc pe ţărmul nou pictat

Cu degete de mare;

Tu eşti la stele candidat,

Eu biată muritoare.

Un val se-agaţă de picior,

Când geniul tău mă-mbată

Şi ca-ntr-o scoică, mă-nfior

Sub visele-mi de fată.

Cu tine-n gând (parc-am fi doi),

Zglobie urc

O carte se odihnește pe masa din grădină. În compania ceasului mă odihnesc  întinsă pe șezlong. Câteva gânduri croșetează printre florile grădinii. Timpul ascultă liniștit, vara așează pe masă un pepene mare, roșu. Greierii cântă liniștiți pentru înt

În umbra valului cărunt,

Pulsul meu strigă aspru: Sunt!

Lumina-mi prinde chipul trist

Și-afirmă, blând și clar: Exist!

În conjugarea lui a fi

Ne încurcăm ca doi copii

Și alergăm spre nicăieri

Uitând de mâine sau de... ieri.

Îmi învelesc sufletul, lent,

Doar

Călătorii geodezice, Austria – toponimie și istorie (I)

            Austria și Viena – toponimie și istorie

Moto: „Istoria e un profesor foarte bun; din păcate nu are prea mulţi elevi.” Proverb austriac

În anul 1991, ca cercetător ştiinţif

Mi-e dor de curtea-n care
Zburdam copil, fiind,
De zorii cu răcoare,
De sălcii mlădiind.

E-mail de căldură-n floare? 

Viza razelor de soare

A fost acordată spontan,

Roca se vrea editoare

Acum în ținutul  montan.

In grâul copt emigrează

Agale o floare de mac.

Roșul din câmp... se pudrează!

Îmi place mult să călătoresc,

Merg adesea departe pe munte.

Am o coroniță de flori pe frunte,

Aerul curat al pădurii îl iubesc.

Fac un buchețel din flori mărunte,

Beau apă rece, setea o potolesc.

Printre ramuri razele strălucesc,

Vântul mă atinge gingaș pe