Blog

Îmi petrec restul zilei cu bucătăria și scrisul. Mâncarea pe orice vas de croazieră, inclusiv pe „Princess”, este o mizerie. Fiecare armator își are regulile sale care nu corespund cu regulile nimănui și, în niciun caz, cu regulile pasagerilor. Eu, d

mie mi-ar fi ajuns şi o frânghie întinsă

chiar şi o potecă îngustă cu pietre şi praf

nu era nevoie de un pat ca să facem dragoste

ne-am fi putut iubi şi pe o sârmă de telegraf

mie mi-ar fi ajuns şi plânsetul din frunze

chiar şi tăcerea surdă a crinilor

Te-a îngenuncheat, mai ieri, un Răsărit…  

Cizma grea din Apus îți dă târcoale!

Zilele ai vrea să-ți fie domoale,

Căci arșița prezentului te-a acrit.

Române, chiar dacă azi ești fugărit,

Luptă-te! Nu sta nepăsător, moale...

Te vei trezi cu buzunare goale,

Un proiect subteran ca o fiară cu cinci capete

a fost scos la iveală de oamenii lui,

desăvârşind marea privatizare!

Mânaţi de instincte primare

şi dragoste părintească

întâi am privatizat: “facerea”.

Pe rând, am  vândut privatizării bunătăţile,

din bătătura

Într-una din zilele următoare, când o pace aparentă domnea în casă, tableta pe care Lucia controla ultimele mesaje sosite din Suedia de la o nepoată a celor două gemene, unul din sutele primite în anul acela, pe care glaciala doctoriță refuza să le

 Parcă a fost ieri

debaraua noastră s-a umplut de tablouri

înrămate

a devenit un mic Louvre

întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile

să le pictăm pe câte-o bucată de pânză

apoi să le expunem ca pe niște tablouri

într-o expoziție a sufletului

una câte

Toamna oamenilor se vede peste tot,

indiferent de anotimpul anului

plină de rău, nu există vreun antidot

pentru o schimbare a caracterului.

Ca şi frunzele toamnei, ce cad pe pământ,

transformându-se-ntr-un covoraş foşnitor,

pestriţe şi uscate-n rafală de v

A început să plouă mai tare. Privesc geamurile bibliotecii din micul parc.. Intru repede, simt mirosul de hârtie, de cerneală...și parcă văd condeiul care a scris. Merg acolo unde știu eu, deschid o carte, mă năpădesc amintirile. Plouă, cartea îmi d

Iubirea nu se lasă dusă de nas prea departe,
se trezeşte-n capul mesei, dar nu stă prea mult,
nu vindecă de minciună, dar nici adevărul nu-l spune,
oferă tot ce-i ceri şi apoi nu iartă,
varsă mierea o risipeşte şi dulcele-i ameţeşte
de umbli fără nor

 toți suntem vinovați

aprioric

mai întâi în fața lui Dumnezeu

fiindcă ne-am născut din fructul păcatului

apoi în fața Codruței Kovesi

Înaltei Curți

nimic nu-i mai condamnabil decât faptul de-a fi

toți mințim despre trecerea noastră prin viață

dăm șpagă

consti

 Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezen

Nu fugi, clipă ştrengară! 

Ştiu că trenul ţi-i în gară 

Şi-orologiul trupu-ţi frânge, 

De sub pleoape mi te smulge. 

Mai rămâi, clipă zăludă, 

Deşi ştiu cât eşti de crudă! 

Lasă-te ademenită 

De şăgalnica-mi ispită! 

Ştiu, îţi e peste putinţă 

Căci ai chip

Dați-mi lumină! Strigă țara

Târâtă-n mocirlă și nevoi.

Noi? Rătăciți (de mult) în gara

Vieții, mărșăluim în convoi.

N-o-ngenunchează, încă, fiara!

Auzi? Dorința-i curge-n șuvoi:

Dați-mi lumină! Strigă țara

Târâtă-n mocirlă și nevoi.

Am vrea să-i alungăm po

COMUNICAT

Revista Arena literarã și Asociația Difuzorilor și Editorilor-Patronat al Cãrții organizeazã în anuI 2018 prima ediție a Concursului Național de Poezie "Radu Cârneci", care va fi premers de un moment omagial „Radu Cârneci”, organizat de Edi

 De departe aud târşându-şi bocancii

Conştiinţa de sine:

   - Bună ziua, iubitule, îmi şopteşte

din mine.

Nu-i răspund, dar o simt cum mi

se-mprăştie-n sânge

vicleană

cum îşi împleteşte picioarele după

spatele meu ca o curtezană

 sau cum plânge.

   - Nici nu ş

“L'etat c'est moi !”

Puterea regilor daci nu era despotică, aşa cum a ajuns in zilele noastre, fiind controlată de tarabostes (nobilimea iniţiată) şi de comaţi (oamenii de rand), care aveau întotdeauna un cuvânt greu de spus in problemele importante

Dintr-o mie de iluzii

Mi- am prins adevăru- n păr,
Mi s-a acrit de confuzii ...
Amintirile- n răspăr
Le-am luat. Cu ele- n lume
Am plecat și n-am ajuns
Pe vreun munte, pe vreo culme...
Viitorul mi- e confuz.
Dintr-o mie de iluzii
Am ales doar ce-am simțit,
Am