Blog

În dimineața rece,  

Lângă o cafea cu caimac, 

Ceva, cred, se petrece,

Însă nu simt, căci sunt buimac.

Îmi aprind o țigară

Și trag un fum precipitat.

Oare am dat-o-n bară

Sau sunt un păcălici ratat?

Răspunsuri, scrum, întrebări

Încurcate-n scrumieră

Așteaptă

Dar din dar se face raiul-
spune-o vorbă din bătrâni.
Pe pământ ne ducem traiul
ținând inimile-n mâini.
Dar din dar facem Edenul
Am uitat să oferim!
Așteptăm să vină trenul
cu iubiri fără să fim
angrenați în vreo iubire.
Suntem egoiști și goi,
pierdem sentime

Doamne mă dor toate poeziile

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

Se duse mama peste drum, în sat,
Să povestească lumii câte mi-a lăsat;
Pe la vecinii moşi, pe la sărmane rude
Se duse într-o zi, cu o strachină de dude.

A luat la ea în sân din mine o bucată
De dragă ce-i fusesem - prima fată -
Şi alte bucăţele în pum

Simt cum roade tăcerea prin sânge,
de-o să scot în afară toate acumulările turbate
ca o avalanşă declanşată pe neaşteptate
acoperind pe cei vinovaţi şi pe alţii.

Aşa-mi creşte imaginea cu o stea,
mă descarc de îndrăzneala tăiosă
ca un râu revărsat pes

Ies la paradă cu trufia

Și-și ung cu ironie zâmbetul,

Crezând că-i bună coregrafia

Filmului mut acrit în prezentul

Intoxicat de carigrafia

Urzită încetul cu încetul.

Ies la paradă cu trufia

Și-și ung cu ironie zâmbetul

Impertinent din fotografia

Pe care-o a

Frunzuliță bob năut

Plânge cânt de peste Prut,

Plânge cânt și dor de țară

Că cei răi nu vor să piară!

Că mulți tare-au încercat

S-alunge dorul din sat

Și să-l înece în mare

Să-și uite-ale lui hotare!

Dar ce-i dorul vinovat

C-a fost dus și-nsingurat?!

Cum să

        Înainte de Unirea de la 1859, satul Verşeni (baştina mamei lui Mihail Sadoveanu) era una dintre numeroasele moşii ale domnitorului Mihai Sturza, iar satul vecin, Miteşti, era veche aşezare răzăşească. Pe vremea aceea, biserica la care se înc

TAINICĂ ARVUNĂ

Deseori, gândul ia conturul pașilor tăi
și-n atingeri suave rătăcim împreună,
emoțiile se topesc sub ale inimii bătăi,
apoi gândul primește tainică arvună.

Rătăcim prin gânduri fără de oprelișți,
foșniri mătăsoase ca pânza de catarg,
gândul n

Din nişte planuri geometrice aşezate
dezordonat într-o stea oarecare din galaxie
se desprindea cândva un întreg compus
dintr-o închipuire de suflet-pereche
ce-mi citea un răvaş despre o iubire unică
pictată în cadrul unei rame pe-o pânză
dintr-un materia

adevărul meu, adevărul tău,
adevărul lor,
toate sunt adevăruri absolute,
demonstrabile… (matematic),
le aflăm pe măsură ce le înțelegem,
trăim cu ele,
murim cu ele,
nu îndrăznim să privim mai departe,
să le confruntăm cu matematica Cosmosului
care opereaz

În culoarea dulce-a iubirii

O lacrimă caldă s-a-ncurcat

Pe traiectoria clipirii.

Nu sunt prea sigură, m-a pișcat?

O fi ea solul fericirii

Sau ochiul meu e prea încărcat?

În culoarea dulce-a iubirii

O lacrimă caldă s-a-ncurcat

În anotimpul șlefuirii.

Sentime

   Ursuză și scârbită, Amneris fixa cu încăpățânare plasma imensă din salonul în care își petrecea zilele și se străduia să se refugieze psihic în vidul mintal, pe care îl crease cu ajutorul unor elaborate și complicate tehnici psihologice, dar disp

Demult, când pe pământ erau regate multe, mărunțele,

Trăia un prinț cam tinerel, deștept, frumos în toate cele.

Pierdu o luptă cu-n vecin, bătrân, dar foarte înțelept,

Care-l ierta dacă-ntr-un an, aduce un răspuns deștept

La greaua, vechea întrebare, ce

Cineva cunoscut care mi-a văzut podul palmei a început să se mire:

  - Cum, acestea sunt mâinile unui scriitor de factură romantică? Mâini care vor să mângâie?

  - De ce nu? Contează că sunt pline de răni de la muncă?

  - Cum mai poate o parteneră să s

Îşi bate handicapul mereu potcoavele
pentru a nu-l ustura copitele
de arşiţa străzii supraîncălzită
de populaţie sau pustietate
că nu ştii ce s-alegi din gândirea
oamenilor diferiţi.

Cântă handicapul în surdină
un cântec de leagăn
că viaţa e şi-a lui chiar
da

M-am gândit
să vorbesc despre înțelepciune,
și-atunci
găsesc că e mai înțelept să ...
Tac!

Căutăm dragostea,
dar dorul se ascude
după inimi, după copaci,
după pietre, după umbre,
după...
Fugim de suferință,
dar nu scapăm de ea.
Este timbrul lipit
pe scrisoarea iubirii.
Ești fericit sau nefericit?
Uneori ești posesorul
unui amalgam de sentimente.
Te-a