Blog

până la urmă nu este decât un cocktail

dacă n-am să pot participa

mă voi mulțumi cu o  fotografie

vor lipsi cele trei săruturi obișnuite pe față

muu-muu-muu

defilarea acelorași vieți mediocre și repetitive

nelipsite de la asemenea evenimente mondene

oameni

câteodată viața o ia razna
o pisică negră îți taie calea
ți se zbate ochiul stâng
( care anunță o primejdie! )
de unde o fi știind ochiul ce se va întâmpla
înaintea minții
ceva îmi șoptește că viitorul se află în noi
că adesea trăim înaintea timpulu

.

să te uiți contrariat la propria-ți mână
și să nu vezi nimic asemănător cu o mână
să umbli dezorientat pe străzi fără să știi ce cauți
să faci dragoste fără să simți dragoste
să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă
să-ți revină în minte aminti

        Dl. Theodor Codreanu, critic literar, redutabil filozof al culturii, mi-a făcut onoarea cu ceva ani in urma – povară grea pentru mine – de a-mi dărui, cu autograf (ce-i drept, prin intermediar), una dintre cărțile sale: „Polemici incorecte

FĂURAR

O altă lună-i primadonă, în calendar,
Meșteru-Făurar s-a pus iar pe treabă
și chiar de-i iarnă obiceiul e legendar,
ca plugurile să fie pregătite degrabă.

Noaptea, pământul îngheață bocnă,
dar Soarele cu dinți, ziua, îl înmoaie,
februarie-i

Daniel CORBU. 

VALENTINA  BECART  SAU  JURNALUL

DESĂVÂRȘIRII  INTERIOARE

*

*

      O poetă de înaltă sensibilitate și profundă vibrație este Valentina Becart, trăitoare în Pașcani, orașul unde se năștea cândva unul dintre marii voievozi ai literaturii, Mi

Așteaptă-mă…

Așteaptă-mă, pădure, de-oi mai înmuguri,

Așteaptă-mă, în tine, în timp, voi înflori!

Așteaptă-mă, iubire, nu știi ce simt acum,

Așteaptă-mă, chiar dacă, m-ai rătăcit pe drum!

Așteaptă-mă, tu, coasă, că nu-i timp de-a cosi,

Așteaptă-mă și la

Familii lăsate,

Lumi abandonate,

 Oameni îngrijorați,

 Îngeri decăzuți,

 Copii nevruți,

 Destine furate,

 Țări armate,

 Sorți înfrânte,

 Iar românii sunt pierduți…

 Fiindcă suntem cu toții muți.

            În orice anotimp ele sunt primăvara noastră…

Le cântăm în decembrie.... Le felicităm în martie.....

Le felicităm la aniversarea zilei de naștere și a zilei onomastice....

Dar n-ar merita cel puțin un sărut, fie doar gândit, în fiecare zi?

(la

Timpul trece și petrece fără să-mi dau seama. Mă bucur de o rază de soare, de valul mării, de primul fulg de zăpadă, de ploaia care spală de multe ori gândurile.

Deschid ochii într-o dimineață acoperită încă de multă zăpadă. Au început să se topească

auuu! auuu! auuu!
strigau pietrele de care îmi juleam gleznele
auuu! auuu! auuu!
strigau merii cu spinările îndoite de vânt
auu! auuu! auuu!
strigau bufnițele cu ochi închiși în lumina tăioasă a dimineții
auuu! auuu! auuu!
strigau câinii loviți cu pietre

Îmi mângâi zâmbetul decolorat de oboseală

     Cu spinii unui jargon fumat

Vrei TOTUL, dar bădăran renunți la poleială.

     Nu știu de ce, ești tulburat.

Nu vezi cum firul ierbii crește printre noi

     Râzând de proza-ți care șoptește?

Ne pierdem prin v

Nu ştiu ce mi-a venit azi-dimineaţă să mă gândesc la viaţa mea mai mult ca de obicei. La evenimente importante sau nu, care m-au marcat într-un fel sau altul şi m-au transformat în omul care sunt în prezent, şi probabil voi fi în viitor, cine ştie? Ş

 Sala de mese este cu adevărat impresionantă. Ferestrele din cele patru părți ale încăperii, acoperite de perdele portocalii, curg până aproape la nivelul pardoselii, creând o admosferă caldă, familială. Masa, întinsă dintr-un capăt în altul, acoperi

În spatele ochilor 

e o lume de vis, de coșmar,
de iubire, de dor,
plină de mine, de tine, de noi,
de ploaia ce cade,
de nor,
de șuvoi,
de gânduri ce vin din neant ca un dar,
de zile ce-ncap într-un vechi calendar.
În spatele ochilor ești tu sau sunt eu,
iub

puteam să jur

cum pot și-acum

că ochii Medusei nu

rezistă aureolei tale

vezi tu

eu am parcurs același traseu

pe urme de pisică

de lebădă și leu

fără să cer socoteală

diasporei de draci înstrăinați de mine

nostalgiile îmi lungesc genele

loc de soare am berechet

l

O neliniște perfidă se furișa zi după zi în sufletul Anei, oricât se străduia să ignore semnificația viselor care îi tulburau somnul noapte de noapte și a semnelor îngrijorătoare care prevesteau un pericol iminent. Era o vreme când asemenea temeri i-