Blog

țipat spre viață 
revărsare 
în odihna veșnică-
prin crengi desfunzite 
un tril depărtat de păsări

tresăriri în somn 
pe-acest versant
alt scenariu- 
cu tine de mână 
înfruntând capriciile toamnelor

iuțeală de promorar 
tămâind vinul 
luna nestatornică-
la afluen

deasupra apelor

vraja

 se destramă-

 pasărea-și ascunde

  dorul

 în doina la  fluier

douăzeci şi trei

 de arcușuri

 înfiripă printre ruine

 emoția-

 metamorfozele muzicale

 ale unui sentiment

tot mai aproape

 de zonele întunecate

 ale existenței-

 spartă-i coaja

Tăcutele răni nu mor, ci mistuie,

În taină, ca o toamnă obosită

Care-a pierdut aroma de gutuie

Și plânge, de tristețe molipsită.

Tăcutele răni ni se-nfig în carne

Plimbându-se-n artere zâmbărețe

Și se adăpostesc ca niște goarne

În pulsul ce refuză să înghe

Mândruță cu stele-n priviri
te legănai în ritmul ramurilor
de dor pe valurile nopții
de patimile voinicului
Dragobete lunatic
în ochii tăi lăcrima printre zăbrele inima
porumbiță captivă
în lațul vânătorului cu ochi de sfinx
el te privea cu ochiul

m-am trezit încă o dată din moarte

din somn

noaptea e ca un fel de Golgotă la capătul zilei

murim în fiecare noapte câte puțin

ne tragem sufletele ostenite lângă inimi

o zi întodeauna e prea mult chiar și pentru un suflet

nu ne mai ajunge timpul pentru cât

Palatul prințesei seamănă constructiv cu Château noir, diferă numai culoarea pietrei, care este albă. Suntem așteptați de un majordom cu aceeași ținută țeapănă ca și a lui David. După politețurile de rigoare mă invită înăuntru. Prințesa, o femeie de

Ce liniște e-n clipa de acum

căci floarea-și face planuri să răsară
la marginea pădurii, lângă drum,
să vadă pui de păsări care zboară.
Ce liniște e-n clipa de acum.
Grâul suspină singur de sub brazdă,
iar lemnul s-a făcut în sobă scrum.
Natura-i pregătită

Nu știu de ce cred că ziua de azi se va încheia prost
că fiecare zi de acum înainte va fi un dezastru
nici n-am apucat să dau binețe femeii
care-mi împrăștie noaptea
și care mi strecoară în pat zorile
am ochii goi
uscați de lumină
parcă aș fi pe pilot au

Astăzi am scris demențiale versuri...

Le-am potrivit pe vechiul portativ
cu toate că n-aveam nici un motiv
să umblu printre stele și eresuri.
Astăzi am scris demențiale versuri.
Mi-am înfășat cuvântul în răvaș.
Aproape că intrasem în sevraj
dorind să fac sp

Îmi petrec restul zilei cu bucătăria și scrisul. Mâncarea pe orice vas de croazieră, inclusiv pe „Princess”, este o mizerie. Fiecare armator își are regulile sale care nu corespund cu regulile nimănui și, în niciun caz, cu regulile pasagerilor. Eu, d

mie mi-ar fi ajuns şi o frânghie întinsă

chiar şi o potecă îngustă cu pietre şi praf

nu era nevoie de un pat ca să facem dragoste

ne-am fi putut iubi şi pe o sârmă de telegraf

mie mi-ar fi ajuns şi plânsetul din frunze

chiar şi tăcerea surdă a crinilor

Te-a îngenuncheat, mai ieri, un Răsărit…  

Cizma grea din Apus îți dă târcoale!

Zilele ai vrea să-ți fie domoale,

Căci arșița prezentului te-a acrit.

Române, chiar dacă azi ești fugărit,

Luptă-te! Nu sta nepăsător, moale...

Te vei trezi cu buzunare goale,

Un proiect subteran ca o fiară cu cinci capete

a fost scos la iveală de oamenii lui,

desăvârşind marea privatizare!

Mânaţi de instincte primare

şi dragoste părintească

întâi am privatizat: “facerea”.

Pe rând, am  vândut privatizării bunătăţile,

din bătătura

Într-una din zilele următoare, când o pace aparentă domnea în casă, tableta pe care Lucia controla ultimele mesaje sosite din Suedia de la o nepoată a celor două gemene, unul din sutele primite în anul acela, pe care glaciala doctoriță refuza să le

 Parcă a fost ieri

debaraua noastră s-a umplut de tablouri

înrămate

a devenit un mic Louvre

întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile

să le pictăm pe câte-o bucată de pânză

apoi să le expunem ca pe niște tablouri

într-o expoziție a sufletului

una câte

Toamna oamenilor se vede peste tot,

indiferent de anotimpul anului

plină de rău, nu există vreun antidot

pentru o schimbare a caracterului.

Ca şi frunzele toamnei, ce cad pe pământ,

transformându-se-ntr-un covoraş foşnitor,

pestriţe şi uscate-n rafală de v