Blog

A început să plouă mai tare. Privesc geamurile bibliotecii din micul parc.. Intru repede, simt mirosul de hârtie, de cerneală...și parcă văd condeiul care a scris. Merg acolo unde știu eu, deschid o carte, mă năpădesc amintirile. Plouă, cartea îmi d

Iubirea nu se lasă dusă de nas prea departe,
se trezeşte-n capul mesei, dar nu stă prea mult,
nu vindecă de minciună, dar nici adevărul nu-l spune,
oferă tot ce-i ceri şi apoi nu iartă,
varsă mierea o risipeşte şi dulcele-i ameţeşte
de umbli fără nor

 toți suntem vinovați

aprioric

mai întâi în fața lui Dumnezeu

fiindcă ne-am născut din fructul păcatului

apoi în fața Codruței Kovesi

Înaltei Curți

nimic nu-i mai condamnabil decât faptul de-a fi

toți mințim despre trecerea noastră prin viață

dăm șpagă

consti

 Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezen

Nu fugi, clipă ştrengară! 

Ştiu că trenul ţi-i în gară 

Şi-orologiul trupu-ţi frânge, 

De sub pleoape mi te smulge. 

Mai rămâi, clipă zăludă, 

Deşi ştiu cât eşti de crudă! 

Lasă-te ademenită 

De şăgalnica-mi ispită! 

Ştiu, îţi e peste putinţă 

Căci ai chip

Dați-mi lumină! Strigă țara

Târâtă-n mocirlă și nevoi.

Noi? Rătăciți (de mult) în gara

Vieții, mărșăluim în convoi.

N-o-ngenunchează, încă, fiara!

Auzi? Dorința-i curge-n șuvoi:

Dați-mi lumină! Strigă țara

Târâtă-n mocirlă și nevoi.

Am vrea să-i alungăm po

COMUNICAT

Revista Arena literarã și Asociația Difuzorilor și Editorilor-Patronat al Cãrții organizeazã în anuI 2018 prima ediție a Concursului Național de Poezie "Radu Cârneci", care va fi premers de un moment omagial „Radu Cârneci”, organizat de Edi

 De departe aud târşându-şi bocancii

Conştiinţa de sine:

   - Bună ziua, iubitule, îmi şopteşte

din mine.

Nu-i răspund, dar o simt cum mi

se-mprăştie-n sânge

vicleană

cum îşi împleteşte picioarele după

spatele meu ca o curtezană

 sau cum plânge.

   - Nici nu ş

“L'etat c'est moi !”

Puterea regilor daci nu era despotică, aşa cum a ajuns in zilele noastre, fiind controlată de tarabostes (nobilimea iniţiată) şi de comaţi (oamenii de rand), care aveau întotdeauna un cuvânt greu de spus in problemele importante

Dintr-o mie de iluzii

Mi- am prins adevăru- n păr,
Mi s-a acrit de confuzii ...
Amintirile- n răspăr
Le-am luat. Cu ele- n lume
Am plecat și n-am ajuns
Pe vreun munte, pe vreo culme...
Viitorul mi- e confuz.
Dintr-o mie de iluzii
Am ales doar ce-am simțit,
Am

Stau și-acum printre cuvinte

Cum am stat și- n alte dăți,
N- am uitat de cele sfinte.
Găsitu- le-am printre cărți.
Stau și- acum printre cuvinte
Am dormit cu slova- n gând,
E sălbatică, cuminte,
Și- mi dă versuri când și când.
Stau și-acum printre cuvinte...

Dimineaţa am vrut să vorbesc cu Soarele,

Parcă acum trec tot mai greu minutele ,
Fuge mai repede în nori şi bine s-a ascuns,
Aştept de multe luni de la el un răspuns,
Simt atingerea vânturile reci zile de iarnă,
Care aleargă şi fac zgomot dintr-o goar

Sărutul tău... petale de trandafir,
Închid ochii numai iubirea ta respir.
Cu petale albe şi roşii mă mângâi,
Ai fost şi eşti iubirea mea dintâi.

Sorbim din nectarul iubirii noastre,
Un zbor de stele prin zările albastre.
Adesea mă ascundeam prin petale,
Mă

Să deşirăm al nopţii noastre mare ghem,
Pendulul ticăie mereu cu un aer boem.
Ne sărutăm fericiţi printre ramurile cerului,
Iubirea noastră se agaţă de razele visului.

Ghemul se deşiră încet întreaga noapte,
Pendulul ani mulţi cuprinde în şoapte.
Zâmb

Cu fruntea în mână, mă gândesc dragul meu la tine. O seară târzie de iarnă, vântul amestecă fulgii de zăpadă cu gândurile mele. Ninge liniștit peste clipele trecătoare ale nopții. Câteva amintiri printre vorbe spuse cândva îmi luminează privirea. S-

Cerul s-a întunecat, umbra s-a întins peste pământ. Norii coboară peste amurg, peste gâdurile tăcute. Pe strada adormită luna s-a ascuns după nori.Departe se rostogolesc tunetele, câinii latră tare. Mărul din grădină aruncă pete de umbră peste pereți

Într-un protest spontan, și plin de riduri,   

Chiar trandafirii albi s-au ofilit,      

Când nepăsarea, dincolo de ziduri,

De ceva timp, în noi, a încolțit.

Draga de ea, floarea, ce vină are?

Angoasa rupe în silabe tot!

Noi, spectatori, privim, parcă-i s

DE CE EXISTĂM?

          Puțini sunt cei care se întreabă ce rost au ei pe lumea asta. De ce există? Unii cred că ei există pentru că i-a născut mama lor. Alții cred că așa este făcută lumea, așa este rostul ei. Cei mai mulți cred că s-au născut dege