Blog

     Mi-a lunecat dorința

Am poruncit

cioburilor

să se reîncarneze

în trupul ploii.

Tăcere

și

haos.

Zâmbetul alunecă

în verde,

iar

inventarul privirii

tremură

pe-un

fir de iarbă.

Presupunerile celor doi sunt foarte aproape de adevăr.

Pădurarul locuieşte la ieşirea din pădure, spre păşunile alpine, într-o cabană construită pentru muncitorii sezonieri ce curăţă terenul, dar şi pentru culegătorii care adună cantităţi mai mari de

A venit toamna-ncărcată

cu traistele în spinare

nu mă mir că-i cocoşată

de atâtea câte are.

Într-o traistă are culori

prima pe care-o goleşte

o fâşâie de două ori

şi peste tot, ea stropeşte.

În a doua are vântul

care-o goneşte pe vară,

repede îşi ia avântul,

de

A face-n școală educație

E onorant apostolat,

Sunt ore-n șir de meditație

Ș-un vraf de cărți de studiat.

De nimeni nu-i aplaudat,

Chiar pentru marea lui vocație,

Dar face-n școală educație

Ca onorant apostolat.

Îl salutăm cu venerație,

Nu-i niciodată adula

LACUL GÂNDURILOR

Pe lacul dintre două gânduri,
unduiesc flori graţioase,
au rizomii-n mâlul unui trecut,
o broderie pe tul de frunze,
prinsă-n ghergheful 
cu cercuri de-argint,
iar miresmele au molipsit
anotimpul fără calendar.
Cuprinse de febra adâncurilor,
m

Eu, subsemnatul, sunt un om al lucrurilor concrete. În textele mele încerc să îmbin realitatea cu ficţiunea şi asta pentru a–l atrage pe cititor. Poezia nu mi se potriveşte şi totuşi o citesc, dar fără a-mi putea exprima o părere. Nu sunt calificat p

Sunt frunză de copac 
şi locul mi-i pe plac 
în vârful de stejar – 
copacul cel rotund 
ca marginea de gând,
copacul tutelar. 
*
Mă mângâie acum un nor 
cu-aripa-i de gheaţă, 
iar eu mă ţin avid
cu peţiolul meu de aţă, 
să nu mă spulbere în gol, 
să mai rămân în

Acum și frunza plânge...

Vai, vântul suflă rece!

E ploaia ce ne-atinge -

Natura se petrece.

Intrunite-n livadă

Trei mere stau pe-o creangă:

Toamna e o baladă!

(Oarecum și-o talangă)

A unei maturități

Mânată spre „rod bogat”;

Nu acceptă jumătăți

Ascunse în...

Breaza e renumită pentru aerul său curat, benefic în mod deosebit, în curarea bolilor de plămâni. Vilele cochete cu aspect rustic și acoperișurile lor țuguiate cu ape repezi, tipice așezărilor montane surâd zorilor roșietici și trezirii astrului învă

Nu mă mai vrei. Știu.

Iarna nu ne vedeam. Era polei. Eu stăteam înzăpezită în casă tu, patinai pe alte străzi.

Mi-a tăiat calea o pisică.

Sigur o să visez urât la noapte. Întorc foaia.

Tu îmi întorci spatele. Și eu îți întorc spatele. Sforăim amândoi.

Sun

Nu reuşea să înţeleagă cum fusese posibil! Mintea şi conştinţa ei se luaseră de mână şi şuşoteau, refuzând să creadă cum poate moartea să fie atât de neprevăzută! Nu i-ar fi trecut prin minte nici în cele mai îndepărtate gânduri că cel mai bun priete

S-a rupt o frunză dintr-un pom

Și în văzduh se-nvârte:

-Vai! Cad! Ajută-mă, te rog!

Nu vreau să plec,  părinte!

Iar el săracul ca un om

Întinde brațele s-o prindă,

Nu izbutește, vântul o ia,

Și-o duce în grădină.

Și prinde jalnic a prâsni

De parcă vrea să

(capitolul precedent)

Expoziţia priteniei între popoare

Moto: „ E mai bine să nu ai idei deloc, decât să ai idei proaste. Mai bine să nu crezi în nimic, decât să crezi în ceva greşit.” — Thomas Jefferson

Coreea de Nord

Într-o după-amiază am pleca

   Când îţi e dor, te duci în timp, îl cauţi până la capăt unde găseşti

trupul ca o iluzie

şi ,doar,

Sufletul e totul,

toate prind contur ca o întâmplare simţită, o alcătuire de trupuri şirag, ca o lacrimă de sânge, viaţa (pre)cum o inimă se lasă privi

Clipă ce îmi porţi numele,  

nu muri încă!  

Mai zăboveşte o clipă,  

picătură de timp!  

E încă în pripă...  

*  

De ce-i faci tu, Clipă,  

hatârul Veşniciei?!  

Nu vezi că nemurirea ei  

e clădită pe cadavre,  

pe clipe uitate!?  

Dă-mi, Clipă, dreptate...  

*