Blog

Din ziua aceea, școala a devenit ca prin farmec un punct de atracție irezistibil dar și o competiție cu mine însămi. Nu aș fi tolerat sub nicio formă să-mi las la vedere slăbiciunile și limitele, astfel că m-am pus mai abitir cu burta pe carte și am

Pe la miezul nopţii, în timp ce frumoasa doamnă Cristiana fixa nemişcată tavanul, reflectând la destinul ingrat al femeii, distinsul domn Anavoreanu, care adormise de cum aşezase capul pe pernă, cu vreo patru ore în urmă, se deşteptă pentru o clipă,

La peste o sută de ani de la moartea scriitorului evreu de limbă germană, originar din Praga, Franz Kafka. Fără să existe o linie clară de demarcaţie între Franz Kafka, cel adevărat, şi Alterego-ul său, K, transpus sub diverse ipostaze în cărţile sal

Beatrice Margărit se trezi pe la miezul nopţii incomodată de un corp ciudat care era întins alăturea de dânsa, la marginea patului, şi care scotea nişte zgomote stranii, imposibil de asemănat cu zgomotele obişnuite. Dacă la început se chircise de fri

 „ … Mă trezesc cu mintea umplută de gânduri pentru tine. Portretul tău şi după amiaza intoxicantă ce am petrecut-o ieri împreună mi-au lăsat simţurile ameţite. Dulce, incomparabila Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele! Eşti supărată? Te

        În joia aceea, satul era mai viu decât în toate celelalte zile ale săptămânii. Pe drumeagurile care se întretăiau înlăuntrul satului puteai vedea oameni de toate vârstele, mergând grăbiți în ambele sensuri de mers. Era ziua în care put

« … Pe la zece mă sui în odaia mea. De-abia am intrat, învârtesc cheia de două ori în broască şi pun zăvorul ; mi-e frică… de ce ?… Până acum nu mă temeam de nimic… deschid dulapurile, mă uit sub pat, ascult… ascult… ce ?… Nu e ciudat ca o indispoziţ

 Femeia mi se oprise în gât ca o

fărâmitură de pâine

se strecurase-năuntru-mi pe nebăgate de seamă,

hoţeşte,

mai aveam pripăşit pe-acolo un câine

şi-n balta de lacrimi necurse

un peşte

o simt cum mă înoată de-a lungul

de-a latul

şi cum mi se-mplântă în creie

Totul, azi, plătim în rate:

Aer, hrană și chiar viață.

Cum să ieșim din erate

Cu noroi cârpit pe față?

Poate... dacă-am da din coate

Și-am negocia ca la piață!

Totul, azi, plătim în rate:

Aer, hrană și chiar viață.

Ne-ncurcăm mereu în date

Până ni se face g

În lumea asta mică, de patimi apăsată,

Cu care în tăcere ades ne războim,

Noi suntem vagi fantasme pe bolta-ntunecată

Și viața ne prefacem că știm să ne-o trăim.

Adesea ne răsfață o rază de lumină

Când pe cărări obscure prin beznă perindăm.

Dar tot atât de

Luciana

(fragment)

de Gabriela Mimi Boroianu

Coborî scările împleticindu-se ca un om beat. Nu putea respira, îl ardeau plămânii, furia și disperarea îi răscoleau măruntaiele. Când ieși pe portiță vomită ținându-se de gard. Se simțea rău. Traversă calea

Unii oameni fac tot felul de pacte între ei, unele mai ciudate decât altele, seduși de tentația voluptoasă a ieșirii din rând, a repoziționări lor în raport cu ordinea universală, de exemplu, dintr-o perspectivă îngustă, de cele mai multe ori malefic

Dă – mi mâna să păşim amândoi,
Fulgii de nea ning veseli peste noi.
Gerul desenează o pictură minunată,
Prin tainice simţiri de noi luminată.

Fulg după fulg ne mângâie chipul,
Nu mai vedem cum se împrăştie timpul,
Zăpada iubirii noastre să vină peste

Un drumeț trece pe stradă,

Alunecă, este gata să cadă.

Cerul începe iar să cearnă,

Este cu adevărat iarnă...

Pe la gemuri zăpadă pune,

Iar în suflet povești spune.

Vântul cu a lui rece goarnă

Este cu adevărat iarnă...

Totul este înghețat și nins,

Parcă frig

Gerul în casă iar mă alungă,

O frunză este tristă la plecare.

Cerul dăruiește fulgi la fiecare,

Noaptea mi se pare mai lungă.

Deaschid geamul într-o  încercare,

Fulgii veseli la noi vor să ajungă.

Unul mai grăbit vrea să ne atingă,

Totul este înghețat, în

Adesea în nopțile târzii,

scriu pe foi multe poezii.

Ascult a stelelor melodie,

este în suflet atât de vie.

Scriu pe cerul nopții " te iubesc",

tu m-ai făcut să zâmbesc.

Adesea în nopțile târzii,

nu simt răceala zăpezii.

Scriu a iubirii noastre poveste,

nu co

Îmi lipesc nasul, ca altă dată, de geamul îngheţat,
Îmi place când ninge, mai am multe de colorat,
Valuri albe de fulgi, dau navală, mă zăpăcesc,
Crengile sunt încărcate de zăpadă, rău troznesc.

Viscoleşte din ce în ce mai mult,vântul e turbat,
Îl asc

Bine mai este lângă sobă,

Este din ce în ce mai frig.

Mănânc cu poftă un covrig,

Pleci din casă în mare grabă.

Un fulg la geam se plimbă,

Vântul nopții este mai aprig.

Tu pleci...eu mai tare te strig,

Ai pe chip o albă podoabă.

Vrei să aduci lemne în casă,