Blog

S-a întâmplat să mă nasc în toamnă.
Nu ştiu alte (ano)timpuri, în miezul ei mi-am pornit drumul, mai am câteva cărări de bătut să mă rătăcesc de tot, în mintea mea, să mă vântur.
Am răsucit cuvinte_
le tăcerii din vremea de dincolo, le-am adunat, le

Unde sunt gândurile mele?

Se ascund când îmi este somn.

Ziua se rotesc în sufletul meu,

Seara se ascund printre stele,

Noaptea se risipesc printre vise.

Unde sunt gândurile mele?

În inimă rămân neschimbate.

Sunt prezente în suflet dimineaţa,

Nu-mi fac reproş

Iubirea noastr-a fost divină, sfârșitu-sa și-am fost de vină,

Am înșelat-o-n așteptări, și a plecat spre alte zări.

De-ar fi s-o iau de la-nceput, i-aș spune-ntruna cât de mult

Poate-nsemna ea pentru mine, și-ar fi cu mult, cu mult mai bine.

Dar a pleca

Văzduhul freamătă străpuns de patimi și ispite,

cu pieptul desfăcut,

sprijinit pe creștet de dumbravă,

amurgul suflă cu buze carmin în șperla unor nori,

după suspinul ploii,

cerul sfâșiat de ciocuri răzvrătite stă să cadă-n zdrențe

pe sânii și coapsele fir

Nu-mi aduc aminte când ai făcut cunoştinţă

cu mine şi nici dacă te-am văzut vreodată

dar ştiu că mi-eşti fructul cu gust universal

din care gust câte un pic când te scriu.

Poate că mă priveşti în toate felurile

în minutele din zi şi din noapte

iubindu-mă c

Zilele-și preschimbă lumina-n armonice fragile,

Își potrivesc culorile în magica timpului oglindă...

Cu o paletă infinită de irizări, îmi țipă în pupile

Când gândul unei noi toamne, discret, mă colindă.

Ca un dangăt de clopot, a trecut această vară,

De

Din cerul vinețiu, sub biciul de vânt

Ce cravașează sirepe herghelii de nori,

Cad lacrimi fertile spre-nsetatul pământ

Într-un alai de frunze transformate-n flori.

Ploaia și frunzele toamnei fac legământ

Să-ntrețină al rădăcinilor unic festin;

Pentru o c

         Afară era încă întuneric, când  s-a trezit tremurând de frig și din cauza durerilor de stomac pricinuite de foame.   Nu mâncase nimic de ieri, de la prânz, când împreună cu prietenul său - Cuțu găsise în lada  de g

1. Cerne mălaiul

În sitele cerului –

Mama surâde.

2. Cad frunze sprinţar

În braţele vântului –

Decor, în covor.

 3. Talăngi în ecou,

Buciume dinspre veacuri –

Șoapte strămoşeşti.

4. Cioc-cioc! O toacă?

Doftoroaia pădurii

Curmă durerea.

5. Ochi de cer captiv – 
U

Mi-au injectat în vene toamnă
şi tu ai vrea ca să mă bucur
că iar mi-e dor de tine Doamnă
când inima zdrobeşte struguri

Costel Zăgan, AXOMELE LUI DON JUAN

Se plimbă săptămâna încontinuu pe străzile

de Înainte Prin faţa noastră şi-apoi După noi

tot face ocol s-ajungă din urmă luna

care la rândul ei grăbeşte pasul pe drumul anilor

ce merg în şir indian pe aleea timpului.

Înainte a prea îmbătrânit şi cocoaşa s

Curgea însuflețită și, ca un cântec de sirenă tresărit,

În torente de pasiuni și dorințe, atrăgea fără himere

Până când brâu-i de-argint inunda soarele-n răsărit

Și-ar fi vrut... până dincolo de porțile timpului efemere.

Azi, însă, se-odihnește-o clipă

s-au întors albatroşii la ţărm

zborul să-şi odihnească

au aripi căzute

în evantai

mersul stângaci şi greoi

parcă acum îl învaţă

pe plaja pustie îşi caută loc

o vreme aici să petreacă

să uite de dorul de mare

şi marinari ce se roagă

când barca-n furtună

prea mul

Ne-am întâlnit la mijloc de drum,

tu cu inima învăluită de toamnă,

eu cu toamna în inimă.

Lumina cobora spre înserare.

Ne-am oprit la viaţa jumătate,

eu vegheam răsăritul iubirii,

tu sclipirea iubirii vegheai.

Mâna în mâna eram şi cer şi pământ.

Astăzi, t

E atât de orb timpul ce mi-a rămas…

morţii-şi respiră transparenţa din zidurile albe,

trec printre ei că şi cum nu mai sunt înfipt în carne.

Niciodată, nu am iubit mai mult clarul de zi.

Pune zăvorul,

să nu intre vântul

să-mi şteargă urmele ce le-am lăsat

p