Blog

M-am săturat să-ncalec pe himere,

Cernând, prin aștri, noaptea peste gropi,

Și strepezită de avizii stropi,

Din neputință să îmi fac avere.

Când savurez legende cu ciclopi

Sau Eve prinse-n raiuri efemere,

La porțile simțirii austere,

Observ cum poți în vis

TE-AȘ ÎNTREBA...

Te-aș întreba... sau poate ai uitat, 
despre anotimpul din ramă
peste care s-a așternut altă iarnă,
despre iarba suspinelor
ce-a năpădit sub pasul rătăcit
și chiar de oglinda, fără de voal,
ce s-a spart în poemul nescris.
Poate nu ai uitat,

IONEL TEODOREANU-

MEDELENISMUL SAU AGONIA UNEI TINEREȚI ÎN DESTRĂMARE

Cine citește „Medelenii” lui Ionel Teodoreanu, rămâne cu nostalgia unei tinereți risipite. Moartea Olguței, lasă cititorii revoltați în fața unei sorți implacabile.  Dar lumea lui I

MADONNA LAURA şi PETRARCA
Moto:
„Dragostea m-a plouat cu lacrimi pe faţă
Şi m-a bătut cu vânt de suspine…”

Nu ştim cu adevărat cine a fost Francesco Petrarca. Ştim atât că în anul 1341 este încununat pe Capitoliu drept cel mai mare poet al Italiei. Perso

Te-aș întreba despre-o  toamnă

când roua unui vis de dor ne-a fost povară,

dar… a început să ningă

și-n sufletul în care culori au apus,

se sting orizonturi.

Te-aș întreba despre o vreme

când iarna ne era senină sărbătoare,

dar… a început să ningă

și corb

nu mi-a mai rămas altceva de făcut
decât să omor timpul
sunt un ucigaș în serie
umblu prin cotloanele întunecoase
ale prezentului
prin toate anticariatele existenței
și nu mă regăsesc niciunde

ieri tăcuseră toate ceasurile
mâncătoare de timp
de afară

Ce-i poezia? Glasul ce-a răbufnit din grote?

Lumina care leagă abisul de abis?

Un cântec de vioară în uragan de note?

Întâia mea clipire și cel din urmă vis?

E ultima scânteie din infinitu-mi rece?

Abis și înălțare, cădere și-apogeu?

Acea străfulgerare ce-

Raiul din spatele șurii este-acoperit de nea.
Firul ierbii de pe coastă are strai de catifea.
Nucii au broboadă albă, merii tremură de frig...
Primăvara vine-n grabă? Soare drag, acum te strig!
Raiul din spatele șurii se transformă. În trecut,
povestiri d

Ca umbrele, alunec în hipnoză

Spre-o lume gotică, sub cer romantic.

Mă las captiv în propria psihoză

Când regăsesc un bust al Evei, antic.

Cu sete de vampir adulmec viața

Din întunericul universal,

Cu beznă-mi răcoresc întruna fața,

Timid ca un poet medieva

IARBA NEUITĂRII

Caii gândurilor pasc același tabun,
iarbă crescută-n lacrimile neuitării
și-atunci când fierbe cerul se răzbun,
bat cu copita-n pământul depărtării.

Ploile fierbinți au opărit iarba-ncolțită,
borangicul-verde s-a macerat tăceri,
câmpia dorin

 în fiecare dimineață ne trezim speriați

învăluiți de o neliniște viscerală

metafizică

ne uităm îndelung în oglindă

și ne-ntrebăm dacă mai suntem noi

dacă nu ne-au invadat atlanții

strămoșii ancestrali

primitivii

migratorii

pitiți în noi

cu toate instinctele l

Impactul cu viața te-aruncă-napoi

(faimoasa ecuație a lui Einstein

 E=mc²

 pare o glumă!)

reculul acesta este ca o ieșire bizară din timp

fizica bătrânului Kepler

devine metafizică

nu se mai potrivește cu nimic

sufletul se sustrage oricărei mecanici

corpul se

Când se accentuează prematur

Retorica de ce-ului din noi,

Ne eschivăm, da’-i spunem chiar: Bonjour

Gândului măcinat în pas de doi.

Mesajul îl expediem retur

Prin poșta rapidă-ntr-o zi de joi,

Când se accentuează prematur

Retorica de ce-ului din noi.

Răspun

Nămeţii întârziaţi dau brânci primăverii
făcând să joace dracii babei Dochia
în hora viscolului şi-a ploilor ce-au fugit
din trecutele decembrie ianuarie şi februarie
de unde se scutură amintirile ciudate
că n-ar fi trebuit ca vremea primăvăratică
să ne

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/564x/a4/78/b2/a478b257b5eaec229fde2910d8c40a7c.jpg

sub impulsul luminii 
trezorierul
ascunselor taine
acoperă angoasa sfârșitului de ziuă
cu un cântec
de leagăn 


luna 
în universul fără granițe 
al visării 
destr

https://i.pinimg.com/564x/1f/bd/57/1fbd57b9acef7a5fe2f1d1df482a5c1d.jpg?width=300

cuvintele prezicătorului

la fel  ca norii-

iscoditoare gânduri

aduc din zonele periferice ale visului

dulceața sfârșitului de vară 

întinse la soare nescrise povești-

rândunic

nechezatul cailor sălbatici
prefigurând
întoarcerea .


mi-e dor
de al bunicilor alint-
pe verandă, doar frunze.


flori de câmp,
o cană de compot și-n zâmbet-
înmănunchind umbre.


larmă de păsări,
poemul luminând
întunericul.


rugăciuni-

ceas singuratic

 sorbind

 din şuierăturile plecărilor

 sosirilor

 încă o toamnă

 risipește amărăciunile

 ca pe niște frunze

 întoarcere

 spre izvoarele tămăduitoare

 ale cuvântului

 sămânța unui gând bun

 germinează-n

  inimă

ceva din sclipirea liniștită

 a aces

frunze-n dorul lelii
plâns-năbușit în
beția de așteptări
văduvite-s de haina de slavă
trilurile privighetoarei-
se poate visa frumos
pe acest lințoliu

priviri rătăcite
ecourile dezlănțuite ale urii
se izbesc de morminte
ciocul lăcomiei
sf