Adorm aiurea la răscruce

Copacii seceraţi de gânduri

Privesc ei nemurirea dulce

Iar frunzele foşnesc în rânduri.

Iubirea e o floare ce răsare

Al ei lin foşnet încă mă trezeşte

Aş da orice să mai privesc o floare

Şi chipul celei ce aievea netezeşte

Acele nume

cântec orfic

peste umerii tăi blânzi

se aşază ochi flămânzi

şi în licărul de lună

numai gânduri se adună

şi cu Silenele-n frunte

cine stă să te înfrunte;

un sărut îngândurat

care parcă ţi l-am dat,

iederă, dulce fecioară,

te aştept deja pe-afară

când pitit pri

Se strânge cerul pe pământ, se-nalţă cruci din oameni,

se naşte iarna-n munţi şi lacrimi curg la vale.

Par fără noimă strânşi buluc, dar răsfirate toate,

cimitire-n patru zări pătate-n culoare şi

roşu

tot

e

în

albastrul

nins cu inimile sparte. Aveau nevo

Pipăi în gând o coapsă de femeie,
surâsul tău m-a trimite într-o stare de beatitudine.
Pe negândite
mă îmbrăc într-o mantie de singurătate
atât de lipsită de culoare şi fantezie
încât nici nu bănui cine sunt
de unde vin
şi ce urmăresc.

Nu sunt decât u

    Dorul nu-mi dă pace

    îmi pune inima  pe ace

    sufletul mi-e pustiit

    ar vrea să fie iubit

    sufăr, nu pot să fiu cu tine

    e karma mea, ştiu bine

    iubirea sinceră teribil doare

    ea înfloreşte ca o floare

    albă, delicată  de cireş

   sau nu, nu am cum sa fiu dezamagit.

   Probabil ca pitestenii lucreaza doar schimbul 2 si si-au trimis copii au fost in jur de 50 si 100 cu totul cu gura casca(printre ei cativa de schimbul 1 si pensionari), copii intre 12 si 16 ani.

   Am ajuns cu

 Eu sunt

 Un biet versificator în rime ușoare,

 Romantic trubadur al inimilor voastre,

 Ce port iubiri pe aripi de visare

 Mereu pe ne-nțelese căi măiastre.

 Eu sunt

 Din an în an, și zi de zi, mai tânăr,

 C-adun în mine iubiri nemărginite,

 Sunt ca un fu

Prin pântec de mamă au coborât în lume, îngerii.

Ne-au învăţat paşii şi muzica şi focul

a fost semnul când au scris cu viaţa lor,

o pagină.

Curgeau lacrimi de jos în sus

ca o cerneală cu roşu şi ne rugau,

imperativ ne rugau

să (mai) citim,

să nu ne pri

Ce frumos miroase a lemn şi-a veşnicie !
Frunze moarte învie natura limitrofă;
eu încerc să scriu azi o poezie,
Păunescu scrise azi ultima strofă.

Cât de blând adie vântul astă seară !
Cât de şters şi-arată munţii şevaletul !
Pe sub brazii falnici, du

Vis de stea 
(GV)

Vis de steauă călătoare dintr-un cer îndepărtat, 
izvoreste învolburarea dorurilor neîntâlnite, 
în visarea de iubire şi a dragostei păcat, 
ce-şi trecuse în uitare, valurile adormite. 

Nesfârşită mi-e visarea, vina mi-este feerie, 
norii

În gând 
(GV)

În gând se strâng pământuri 
şi aşchii ce-s schiloade, 
un adevăr iubito, ce de-adevăr se teme, 
prin labirinturi, ochii, 
privesc, se uită ...
văd noroade, 
şi vise-n depărtări, 
sau doruri ... multă vreme.

Lumina
(GV)

Încă măsor lumina, zvâcnind în dor făclii
speranţă mi-este în iarba şi-n ceruri
o aripă,
pe obrazul efemer, pe pântecul stihii,
şi în urma încrustată,
de timpul, dintr-o clipă.

Mi-ascund la sân prădalnic,
în setea mea cu norii,
şi frumuseţe

Prinsi în cleştele dintre sisteme cinice
ca un reflex al declanşării de operaţii ireversibile
vieţile nostre se hrănesc cu ameninţări
dar nimic nu ne scuteşte de pregătirea încrederii
în desfăşurarea împletirii firelor
de care se leagă liniştea,
astf

Aveam...

noi frunza noastră,

tu verde,

eu albastră.

De primăvară uşor dezmierdate

în zbor rotund de păsări,

în străluciri de rouă

tăinuiau iubirea.

Aveam... noi frunza noastră

în tonuri gri de toamnă,

alungate de plânsetul ploii,

vânturi reci-

frunzele noastre

st

TOAMNĂ RECE…

Victor Burde

Toamna ce întinde, văl de brumă-naltă,

Mi-a ucis azi noapte nuferii pe baltă.

Fără bun rămas, frunzele rotunde

Sărutând luceferi, au pierit în unde…

Legănată barca ce mi-a dus iubirea

Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea

Şi pe vâsl

Ţi-a spus cineva

Ţi-a spus cineva într-o noapte că poate să te mai nască încă o dată? Trebuie doar să plutească în gândul de iubire, năvalnic spre capătul de lume printre coaste, căutând-o pe cea lipsă, în secunda de linişte desăvârşită.Iar tu trebui

   D U R E R E A   U N U I   P Ă R I N T E

                    (doliu național)

Candela mai lăcrimează după tine, fiiul meu!...
Picături de ceară caldă, cad şi sfârâiesc mereu.
Of! secaţi sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,
Viaţa-n doliu mi-e cern