Imbrăcată-n voaluri calde arămii,
Intinsă pe un pat enorm de frunze,
Te văd mereu în orele târzii
Si-ți simt dorința vie-a unei muze.
Si n-are nimeni dreptul să m-acuze
Că văd în jocul frunzelor ceresc,
Supuși dansând in aer doar s-amuze
Un chip su
Imbrăcată-n voaluri calde arămii,
Intinsă pe un pat enorm de frunze,
Te văd mereu în orele târzii
Si-ți simt dorința vie-a unei muze.
Si n-are nimeni dreptul să m-acuze
Că văd în jocul frunzelor ceresc,
Supuși dansând in aer doar s-amuze
Un chip su
Într-o după-amiază mohorâtă
de toamnă târzie
mă întorceam de la muncă,
îngândurat şi trist,
pe aceeaşi imuabilă alee
din acelaşi imuabil parc,
printre aceiaşi imuabili castani,
iar o frunză desprinsă
de undeva de sus
mi-a căzut pe creştetul capului,
Sonet
(GV)
Am genele iarbă, mi-s fluturii toamnă,
am mâna, mi-e strânsă, de dor, mai demult,
unealtă a firii, mi-e taina în teamă,
ecou îmi e vorba, nici nu ştiu, mi-o ascult ?
Mai ieri eu stăteam , în drum, odă vieţii,
cu mâini ce urmau, un dans neşt
Pe sterilele câmpii,
Au stat ceţuri fumurii,
Dese, şi au înmuiat
Tot ce toamna a uscat.
Şi-mi lăsă tristeţi şi dor,
Nopţi de tuş ca lung covor...
Strajă, pe un dâmb uscat,
Un hârciog întârziat,
Cerceta valul de nori,
Nestatornici, cu vâltori
Iscate de
Ne naștem din iubire,
Din seva ei de lacrimi și suspin,
Din firimituri de bucurii
Inghițite cu nesaț
La cina...cumplitului chin.
Ne naștem din iubire,
Si-apoi ne innecam în seva ei,
Cu amăgiri tulburătoare
Pe tumultuoasele ei căi...
Sclipiri rătăci
Trecere
(GV)
Cum trece câte o noapte,cum trece viaţa noastră,
smulgând un zâmbet vremii şi zării istovite,
cunoaştem oamenii, locuri şi zarea cea albastră,
nu taina din durere, nici clipele trăite.
Ce-a fost cu-adevărat, nu se va şti nicicând,
nici vi
Vezi noaptea
Vezi noaptea îşi ridică armura ei nocturnă,
sub sfera de iubire din dimineaţa mea,
plătesc o-îmbrăţişare cu gândul-mi ca risturnă,
adăpostind sub frunze,un dor al meu, de stea.
Eu nu-mi găsesc izvorul,aicea pe Pământ,
trimit solii în cer
Se ivesc zorii cand urla vantul-n turbare,
Iubita mea din vremuri calde, azi se ineaca-n uitare.
Cad frunze rosii peste noi, parfumul tau paleste
Iubita mea cu chip frumos azi ma paraseste...
Aprind tigara si o privesc cum dorme fara grija,
Iubita mea din
Am urcat la tine, tată, azi, să-ţi spun că mai am o zi
şi mai termin o treaptă. Mă apropii de tine, nu vezi?
(Privim lumea din jurul nostru, dar care lume?
Ea doar aleargă, n-are timp să privească.)
Singur eu, singur tu şi Sufletul...
Sufletul e plec
Aş vrea sã plâng
dar lacrimile mele
s-au rãtãcit
pe cãi însingurate
luându-mi sufletul
pribeag, cu ele,
uscat şi însetat
de puritate.
Aş vrea sã strig
dar nimeni nu m-aude
toţi au plecat
pe cãi înstrãinate
luându-mi oasele
anemice şi ude
În noapte mă gândesc la tine
doar tu îmi oferi zile senine;
eşti mai frumoasă ca o stea
ahh, visez că eşti numai a mea.
fără tine viaţa-i ca un fum
ce se împrăştie haihui pe drum,
eşti echilibrul sufletului meu
escapism
ce frumos cuvânt escapismul
vine de la norvegianul eskapingen
sau de la arhaicul escapistos
joaca se termină cu o dispariţie
uite-mă că nu sunt
caută-mă-găseşte-mă-ascunde-mă
între fuste, între crinoline mari, jupoane prăfuite din dulapul cu
E toamnă, salbatică şi rea,
Cu frigul stelei se-nvelise cerul;
Brâul umed al ploii, lăţise pe şosea
Frunzişul toamnei, ce ruginise fierul.
Noi alegeam culori pe întrecute,
Să facem din odaie sărbătoare,
Fereastra, da spre ziua, când iubite,
Ne-am fost ursiţ
Frunzele timpului se apleacă, cad în seară.
Se umple cămara sufletului la gura sobei.
Amintirile se aprind. Sunt pensulele nopţii.
Pictează cerul cu flori – stele.
Lumină pentru paşii purtaţi pe alei
şi toamna
mă caut cu privirea printre gânduri şi do
Herberto Hélder Luís Bernardes de Oliveira (pe numele său complet) s-a născut pe insula portugheză Funchal în 1930 și a murit în Cascais (un oraș apropiat de Lisabona) pe data de 23 martie 2015 (se pare că din cauza unui atac de cord).
Herberto Hélder
~Ne-am dezvățat...~
"""""""""
Ne-am dezvățat să zâmbim când buzele
obosite de timp,nu-și mai rostesc
iubirea,peste mări ce se clatină departe
în închipuirea visului,
ce ne îndeamnă.
De ce oare nu mai este toamna întreagă
și asistăm curioși la întruchip
Nu mă pot decide care-i mai frumoasă, tu sau toamna...
Cerul cu culoriile lui la asfințit sau ochii tăi de chihlimbar,
Frunzele aramii ce se mișcă alene sau buzele tale roze...
Mireasma de toamnă revigorantă sau parfumul tău impregnat perfect pe pielea
Academia de Studii Economice din București, abreviat A.S.E. București, este o instituție de învățământ superior de stat, fondată în anul 1913. Sediul A.S.E. se află în Palatul Academiei Comerciale, situat în Piaţa Romană. Academia de Studii…
Citeste mai mult…Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!