Blog

Ai să uiţi ...

Într-o zi ai să uiţi că dincolo de cuvinte,
sunt eu, cel care şi-a negat
tăcerea în aşteptarea ta,
ca să nu îmi mai rămână
timpuri ce se tem,
sau umbre răsturnate.

Sunt eu şi mă scriu cu tine
poem de vise,
în dialogul nespuselor noastre

 Fior călduț în inimă-mi pătrunde,

 Imi răscolește fiecare răsuflare,

 Iar sufletu-și găsește alinare

 Când mâna mea pe-a ta cu drag o prinde.

 Senzații vii încă nebănuite

 Mă-naltă-ncet în ceruri și coboară,

 Când am simțit textura prima oară

 A pielii ta

Să mori din dragoste neîmpărtăşită
rămasă în inima ta ca un obiectiv,
nu mă face niciodată vulnerabil,
eu trăiesc în iubirea care va veni direct
aşa cum vine setea de apă şi este ori cauţi
până dai de fântâna sau izvorul curat,
nu bei apă de la orice

Te căutam în galopul cailor sălbatici
Năluci, pierzându-se în nopți cu lună
Printre stânci la malul mării, lunatici.
Te îmbrățișam cu adierile toamnei
Pe aripile păsărilor călătoare.
Eram o flacără vie, o scânteie
Și mă furișam în visele tale
În pa

Tablou pe retină

noaptea în orașul de pe malul Dunării 
desenezi stele de apă
singurătatea ademenește femeile ca o pâine caldă 
aburi se ridică din ape pătrund în suflet
cu solzi fosforescenți 
linia vieții urcă spre cer/apus de lună /
simt cum se sparge li

Rugăminte
(GV)

Sădeşte-mi cuvântul în urma tăcerii,
să-l pun jurământ de pulberi la uşă,
nescrise cuvinte în hora durerii,
sau răni pentru-un vultur,reînviat din cenuşă !

Şi lasă-mi tăcerea dacă vrei la fereastră
să poţi să o auzi în dor,să cuprindă,
u

 Admir acum tabloul toamnei tale,

 O strălucire ești în fondul arămiu,

 Te-ai stins ușor cu-ale florilor petale

 Si-ai renăscut în dansul frunzelor, târziu.

 E-un vals al frunzelor spre seară,

 Ce-n zborul lin îmi bat încet la geam,

 Un vals ce îl dansam

Când toamna-şi scutură covorul

Peste grădini şi peste gânduri,

Tăcerile îşi frâng fuiorul,

Priviri se-nalţă rânduri, rânduri!

Şi cheamă din ruptura zării

Cu rugi aprinse la icoane

Pe cei ce ca nisipul mării

S-au dus spre alte bastioane…

Când peste câmp tro

Gaby avusese o zi grea la serviciu. Probleme multiple îl asaltau. Fabrica se afla în probe tehnologice . iar el răspundea de un important segment , partea electronică a camerei de comandă .
După ce lipsi acele câteva zile, dorind să fie alături de s

Zi de zi vai mă sfâşie
Doamne aceeaşi poezie
şi-mi ia aurul la schimb
transformându-mă în plumb

 Costel Zăgan din Axiomele lui Don Juan 

O săptămână. O săptămână are şapte zile şi

ziua are ore, orele minute, minutele secunde...

Aiurea.

Tot o clipă mai mare sau mai mică.

(Fiecare şi-o măsoară funcţie de neantul în care se află.)

Eu m-am hotărât să o iau la goană,

la fugă, înapoi. Poate

Să-ţi plâng ...

Să-ţi plâng pe frunte şiruri,
de frunze-n toi furtunii,
când îmi hrăneşti cu seva
pământul şi înaltul,
să-ţi fiu lăstar iubire, nu lanţuri
prinse-n doruri,
sub zgomot de iubire ...
tăcerea mea, păcatul.

Să-ţi fiu lumina sfântă,
sau zâm

 Tăceri, 

 S-au risipit spre nicăieri

 Si magica lumină albastră,

 Ce mângâia iubirea noastră,

 S-a stins...parcă mai ieri.

 Plecări,

 Mereu aceleași înnoptări,

 Insingurări rătăcitoare

 In ale nopților hotare

 Au stins...suavele visări.

 Iubiri,

 Minunate ră

Nicio inimă nu doare
încât să iasă din piept,
doar sufletul se simte aruncat peste bord
şi nimeni nu vrea să-l salveze.

Oraşul îşi iese din fire şi sughiţă,
toţi îl vorbesc de rău fără să mişte un deget,
cuvintele se simt frustrate de valoare
şi sforă

Întrebări ...

Simţi cum îţi şoptesc dintre cuvinte,
în gândul care mă întoarce la tine
şi în zborul cocorilor orfani,
luaţi de vânt, sub în praful de stele,
din zile neîncheiate ?

Nu simţi silaba care mă rosteşte,
sub cercul cel galben mereu,
ca tu să

Că să mă cunoşti 


Că să mă cunoşti, trebuie să înţelegi 
trei lucruri: liniştea mea, ochii mei şi cuvintele 
pe care nu le spun! 

Să îmi ştii dorul frenetic care se ridică din adâncuri, 
visul tăcut şi sufletul sălbatic, 
nesfârşirea zborului meu din cleps