Blog

Aş doini în vârf de plop,
În strai popular şi clop,
Tras hoţeşte pe o parte,
Să răsune hăt, departe!

Aş doini prelung, în nuc,
Schimnică precum un cuc,
Şi cu patos, şi cu jale,
Să îmi strig norocu-n cale.

Aş doini în şapte ulmi,
Să m-aud prin nori, sub

Frunzele au uitat...  să mai cadă

îndrăgostite de soarele tomnatic

la porţile orizontului...

în palida mirare

aşteaptă mirifica ninsoare.

Aştepţi şi tu

tăcut cu chip de piatră,

să ningă liniştit, să ningă viscolit,

să ningă, odată!

Zăpezile ce stau topite sub

Mă-ntorc
din punctul tău cel mai îndepărtat
şi nu mai pot să-ţi vindec iubirea
după ce m-ai hrănit cu foamea ta
mai mulţi ani desperecheaţi de invidie.
Mândria îmi mijeşte prin gânduri,
pune urechea la pământ şi aşteaptă
susurul trupului de femeie-n

Blândă
Moartea-ţi alunecă-n inimă.

Clipele se numără singure,
trec,
respiri ultimul aer al unei dorinţe
din gând,
şi aerul se mută-n suflet.

Trupul rămâne inert
se-ntoarce la origini
în pământ.

Păcatele rămân afară
cu drept la iertare.

Sunt zile 


Ştii, sunt zile când în mine, moare-un cuvânt 
şi muşc din mărul putred 
şi încalc porunca Lui, 
rotirea mi-e oprită, 
nu murdăresc pământ, 
mă unduie un vis, 
dar nu-l spun 
nimănui. 

Sunt zile care nu ştiu, 
iubito, ce să însemne, 
aştept să fiu cu

Cu metroul

Am plecat spre casă.

Obosită...

Tare somnoroasă,

Ațipisem.

Mă trezesc deodată.

- Unde-oi fi?

Mă uit speriată.

Dar în față

Văd a mea căciulă,

La un nene

Cu mutră de... Ștrulă!

- Mi-a furat-o!

Găndesc speriată.

De i-aș cere

Să mi-o-napoieze,

Cine știe?

Or să

Mă dor privirile
de atâtea iluzii în van
tăcerea -mi rănește auzul
perechea de fluturi îndrăgostiții
Îmi întind o scară de jad
Și-un ghem fermecat.
Prind capătul firului
Și arunc ghemul deschizând
Labirinturi.
Soarta mă leagă la ochi
Și mă duce

Nu vreau ...
(după o postare a Mariei Vasile)

Nu vreau să îţi fur timpul şi nici să-ţi pun zăvor
spre a linişti a tale maluri.

Vreau doar să fac aşa încât să conteze timpul ca
paradise de visuri, unde tu să îmi deschizi
spre necuprins aripile, cuvântul

Cerul îşi arunca liniştea pe un petec de pământ

şi banca în acelaşi loc înconjurată de toamnă

cu ghinde căzute printre frunze foşnite de paşi

ca-ntr-o sală de teatru

şi ropote de aplauze

se ridicau din aerul umed de ochi

şi lumină era. Îşi pregătea şedi

Îmi scriu

Îmi scriu cu-o toamnă versul, arzând în dor făclii,
când paşii reci pe alee, sunt norii din senin,
aştern o slovă-n pagini topind câte o zi,
şi las zăcând trecutul sub ploaia de venin.

Nu vreau ca amintirea să ne îngheţe bruma,
şi sub putere

Retorică

de Mioara Anastasiu

Iubește-mă ca un avar

Ce nu-și împarte altuia avutul,

Iubește-mă ca un podar

Care blochează lângă pod trecutul.

Te voi iubi ca albatrosul marea

Scrutând adâncul tău să mă hrănesc,

Îți voi ști zbuciumul, voi ști chemarea,

N-ai s

CIUTA

La izvorul din pădure
În gura de hududoi
Când e soarele-n chindie
Se-adapă turma de oi.
*
Iar în orele de taină,
Pe poteca bătucită
Cu urechile ciulite
La izvor vine o ciută.
*
La stâna de pe colină
Arde felinaru-n cui,
Oile rumegă în staul;
Dul

Pustiu...
Si e târziu...
Se scurg în foaia goală
Doar vorbe fără sens
și știu
E ...frig afară.

E frig,
Iar eu te strig,
Că-i frig la mine-n suflet,
Mi-a înghețat iubirea-n vene
și dorul
De-al tău zâmbet.

Apari
și-apoi dispari,
E în

Ne construim 


Ne construim din lutul întărit, 
ca zid prea galben destinat tăcerii, 
când cad doar stropi din cerul sfânt, rănit, 
să fim prezenţi la ora învierii. 

Să înviem iubind aceaşi toamnă, 
o vreme care tace-n zori ivite, 
un cer de dor, din taina c

Când gândul tău se adâncește-n mine
Și-mi răscolește fiecare vis,
Mă-ntreb iubito de îți este bine
Acolo unde ești în paradis .

Căci zi de zi și-n fiecare noapte,
În colțul gândului pierdut,
Vii să-mi culegi fructe răscoapte
Din rodul pomului

Dacă aş putea,
aş muta răsăritul, în spatele gradinii fiecăruia, aleator.
De-aş putea,
aş subvenţiona în totalitate fericirea
şi-aş instaura: frăţia zâmbetului.
Tuturor le-aş implanta un cip,
pentru a nu mai pirata iubirea!
Apoi aş da o harpă fiecăre

Ce poate contempla azi un poet
mergând din Bethleem spre Nazaret
la început de-octombrie fierbinte
cu Fiul Omului în suflet şi în minte?

Coline musulmane, cer evreu,
ficuşi în floare, Dudul lui Zaheu,
fântânã, casã, îngerul Gavriil,
raze de soare, lacrimi