Blog

Plimb rătăcit mâna prin gândurile aruncate aiurea

în toamna străzii cu privirea adumbrită de un fir

roşu de la capătul celălalt al meu şi răspund sau

mi se pare şi strig:

Alo, alo, alo,

mă auzi zbor de clipe neastâmpărat

de timpul ce-mi aşteaptă ora?

D

Când tăcerea se sparge în timpane

aud şoapte sub pleoapa pământului

şi  stau la taifas (pe braţe de cruci) cu

atâtea nume purtate de uitări

încerc să vă adun din ele

mă găsesc doar pe mine

sau poate eu sunt voi

ceva mai mult decât nimic

şi atunci încep să m

Alei, vânt pustiu ce eşti,

Florile îmi vămuieşti!

Adânc bat ploile reci,

Zilele mi-s tot mai seci.

Alei, vânt nebun si hoţ,

Nopţile mi-ai pus la colţ!

Vânăm stelele pe cer,

Azi mi-e trupul ochi de ger.

La sân mi-adună noroi,

Dorul meu strivit de ploi.

Flor

 
Sunt singur. În față, foaia goală
Mă-ndeamnă să îți spun tot ce gândesc,
Da-n haos mintea-ntunecată-mi zboară
Și vorbe fără sens nu vreau să îți rostesc.

Nu vreau să-ți spun că marea-nvolburată,
Din ochii mei revarsă rece și sărată,
Când gân

Dăruire 


Ne dăruim prin frunze şi ploii şi furtunii, 
sau nopţii ce se cerne în cioburi de oglinzi, 
să ne rămână seva, trudind în dor tulpinii, 
în străluciri de ochi, ce se închid timizi. 

Ne dăruim pe dealuri, ce vin aproape, calcă, 
doar dorului nebun 

De supărare...

m-am dat de trei ori peste cap,

mutându-mi traiul, într-un broscoi bătrân,

cu picioare crăcănate, articulaţii umflate,

gura lungă, holbat şi cu multe dungi pe spate.

Nici o sirenă nu se mai ferea de mine.

Apoi m-a deranjat cântecul lor târzi

Dor veşnic

Dor veşnic, călător ... cărare,
la rădăcina unui nuc,
un fruct pe ramuri, încă o zare,
în care visul eu mi-l duc.

Străpung cu el o stâncă-n maluri,
mi-e dor de nucul meu ... de rând,
iluzii suntem, fruct pe ramuri,
sub tâmple, aşezaţi ... u

Motto:
„Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:
Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta e

             Lecturând şi prefaţând al doilea volum de versuri – Împlinire prin iubire – al doamnei Olguţa Luncaşu Trifan, constatam şi subliniam faptul că autoarea se informează, cercetează şi analizează starea societăţii în care trăieşte şi pe care

E iarãşi octombrie!
Iarãşi au îngãlbenit de ruşine
jumãtate din frunzele verii
şi de dor jumãtate din inima mea;
o frunzã galbenã, o frunzã verde
şi fluierul ciobanului împletind
o notã de pe pãmânt cu o notã din Rai.

E iarãşi octombrie!
Iarãşi se zgribule

Visez ... 


Adorm cu tine-n verde poezia, 
mi-s ochii arşi de fiecare rând, 
tu mi-a lăsat secunda, veşnicia 
şi-ai îngheţat visările în gând. 

Visez un vis, lăsat în paranteze, 
nisipul lui cel adunat din lună, 
sub certitudini, poate ipoteze 
şi-adorm apoi 

Cuvintele au curs ca şi cum ar fi plouat, ca şi cum

izvoarele se fac râuri şi se varsă în mare. Acum

s-au înnodat cu tăcerea cum se înnoadă lacrimile

picate pe obraji,

să nu mai cadă,

să lege durerea,

să vină o mână

de undeva, de sus sau de jos, să le şt

seară de toamnă

pe cerul serii orizontul doarme,

mijește dintre plopi un corn de lună,

se-așterne aur pe poteci pustii

și toamna asta parcă e nebună.

în colț de umbre șoaptele apun

în dulci melancolii verlainiene,

pe un covor de frunze eu adun

flori veșted

Dimineaţa şi-a înălţat zorii zvârcoliţi în patul de stele.

Nu-şi găseau locul în amestecul

de gânduri,

de şoapte,

de poveşti,

de vise

ale nopţii (răs)turnate peste zi.

Mi-am luat câteva zile de la mine şi le-am pus deoparte,

să aibe loc, să-şi găsească

E soare... şi-i toamnă,

arămiul pădurii - obsedantă armură

în urmă culorile dureroase mor

până când doi vulturi albaştri-

noi...

prefac privirile noastre în ploi.

Prin ploi mai putea-vom să ne arătăm

unul altuia verdele crud

care ne pulsa prin întreaga trăir