O linişte

O linişte ne-apasă între distanţe mari,
când freamătul mai cată în galben de gutui,
la mine frigu-şi lasă-n secundele gheţari,
tăcerea ce mă arde şi n-o spun nimănui.

E liniştea din zboruri ce încă-s neîncepute,
când alta de departe îşi cânt

 

S-a-ntunecat nemărginirea cerului.
O liniște cumplită mă-nfioară
Și aud în adierea vântului
Doar vorbe risipite-n prag de seară.

Suntem doar două umbre nesfârșite,
Ecouri triste-ale unui felinar ,
Ne contopim în gânduri infinite
Și rătăcim

(Foto de aici)

Mi-am ipotecat amintirile
vechi; triste și lustruite
le-am scos pe tarabă.
Cin’le vrea
să le ia,
nu cer preț.
Mi-am amanetat visurile;
fără speranțe și regrete
am vândut toate iubirile.
Una câte una,
le-am înstrăinat
pe un creițar.
Mi-a

Eşti cea ... 


Eşti cea mai frumoasă vină ce o am, 
izvor de la mal, sau fântâni ! 

Aş vrea să fiu un altul, poate o altă ipostază, 
ca să nu te doară, pe care să nu o schimbe vremea, 
când piatra izbită, tremură susuri. 

Vreau doar să îţi dăruiesc căldură,

pe-o gură de han

în plopii impari

migrează silabe de rugă

şi nuduri dispar

prin golfuri de ceaţă,

pagode de crini

 pe frunzele moarte

se zbat peste brume

cu dorul de viaţă.

o harfă-i văzduhul

şi frunzele zburdă,

gura de rai

 în  vâltori de potop,

trec păsări

 p

Plâng pietre la margini de cruci
Şi cerul adoarme pe deal,
Se leagănă frunza prin nuci,
Un gând se înalţă fatal.

Visuri din ochi de cicoare
S-au deschis spre alt infinit,
S-a frânt o rază de soare,
O floare sub cer s-a zidit!

O stea răsare pe boltă
C

Noaptea îşi adună resturile

într-un recviem

cândva

o să fie o ultimă înfrângere

o ultimă ţigară

o ultimă cafea

umbră la masa vremii

moartea muşcă uitarea

şerpuită de amintiri

nici somn nici veghe

îngenunchez la porţi de umbre

spre acolo unde pulsează lumina

suf

gânduri de octombrie

doarme-n munţi prima ninsoare,

octombrie cu brumele lui

vine cu oase de îngeri decapitaţi,

s-au deschis mustăriile peste tot,

orele picură-n oale cu vin

veninul din zilele când fericirea zbura;

scriu tot mai greu poezie,

în zilele toamn

Ce căutăm

Ce căutăm şi ce găsim,
încape totu' într-o secundă
cuvintele ce le rostim,
tăcerea lor, ce ne inundă.

Suntem cuvântul din poveste,
în vise orizonturi mari,
secunda care ne priveşte,
suntem şi case şi zidari.

Dar căutăm mereu lăcaşe,
să ne rug

S-a mâniat Moartea pe mine...

"În două zile vin la tine!"

Să-mi pregătesc sicriu şi groapă,

Căci pe pământ câinii mă-ndoapă.

Acolo-n pământ, afundată,

Să nu mă duc neparfumată,

Ori nefardată, negătită,

Că-n poartă voi fi izgonită.

Sprânceana arcuită bine,

Şi

Cât de păgână-i ... 


Cât de păgână-i umbra din sfintele cuvinte, 
când viaţa-n nedreptate, ne îmbracă într-o zestre, 
bocind în taină cerul, aduceril aminte, 
ne dăruiesc doar visuri, cărările terestre. 

E clipa ruginită, când taina face valuri 
şi lumea-i

toamnă, seară…

cerul, ceară,

toamnă, seară,

plouă, plouă,

-n cuib de ouă,

şi-n triunghi

pe-ntinsa pânză,

pe un cer

ca de osânză

trec cocorii

zburătorii,

într-o vastă

 aritmie

geometrie

 din greşeală,

pe-o ploaie

transcedentală.

lume, lume,

 stai acasă,

cine vreai

 să t

UN FEL DE... APĂ

De când se știe, apa coboară la vale.
Ar fi o negheobie să încerci s-o-ntorci din cale,
Cum ai dori acum, la vârsta senectuții,
Să fii buricul lumii în ritualul nunții.
*
Nu poți să spui că viața îți calcă după vrere,
Că tu peste dest

Trezeşte-mă

Trezeşte-mă, cuvânt rostit în şoapte,
la mese da tăceri, prima zăpadă,
când am să pun oglinzile din carte,
ca sfinte rânduri, toate deodată !

Trezeşte-mă acolo la izvoare,
când zeii şi titanii vor imperii,
sub o furie a slovei care doare,
t

mi-a spus ,,bună-dimineața''
în anii mei romantici
dar ziua nu începuse bine
se strâmbase poetul la ea

făcea apelul de dimineață
după o beție cumpărată la litru
nu i-am răspuns decât
să-mi lase zilele nescrise
la apel nu răspund

în serile când negrul d

Ieri te iubeam

cu o dureroasă fericire,

azi,

 blândă tristeţe…

Înmugureşte plecarea sub paşi,

vara de noi e tot mai pustie

şi verdele…

verdele nu-mi mai respiră pe tâmple.

La intersecţia dintre vis şi realitate,

se zbate

o iubire ce niciodată nu a fost

 depli

Cerul greu coborând pe o rază de lună
printre boabe de struguri împrăştiate-n furtună,
nostalgii prelingându-se ca şi sângele-n teasc
în tristeţi de copii care nu se mai nasc.

Vânt vetust viscolind sentimente furate
prin ruine de domuri din oraşe